Sărbătoare premergătoare Sfintelor Paști, Floriile rememorează intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, marcând totodată perioada cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti – „Săptămâna Mare”. În această perioadă, în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moartea și Învierea Sa.

Intrarea Mântuitorului în Cetatea Sfântă –  2 aprilie, anul 33

A fost profețită cu mai bine de patru sute de ani înainte, de sfântul prooroc Zaharia, prin cuvintele:”Bucură-te foarte fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”.

Mântuitorul, care venea de la Ierihon la Ierusalim trecând peste Muntele Măslinilor, a fost întâmpinat de o mulțime de oameni cu ramuri de finic și măslin, care strigau: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). ”Intrarea Sa triumfală în Ierusalim avea sa descopere că El este Mesia Cel așteptat, că poporul nu trebuie să mai aștepte un alt Împărat, dar să le arate că este un altfel de Împărat, neasemănător celor cunoscuți în istorie. Din acest motiv El n-a intrat călare pe un cal, așa cum s-ar fi cuvenit unui împărat, ci pe un asin, ca semn al neacceptării tronului lumesc. Ierusalimul în care intra Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domnește veșnic împreună cu Tatăl și cu Duhul și preînchipuie Noul Ierusalim – Biserica, în care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfânt”,(crestinortodox.ro).

Pe Muntele Măslinilor

Mântuitorul a rostit o cuvântare despre viaţa veşnică şi a petrecut ultimele nopţi de dinaintea morţii Sale, iar la poalele muntelui, în Grădina Ghetsimani, a fost locul de linişte şi rugăciune pentru Iisus şi ucenicii Săi după Cina cea de Taină. Şi tot de pe Muntele Măslinilor a avut loc Înălţarea la Cer a Domnului.
În Noul Testament

Este relatată intrarea Mântuitorului Iisus în Ierusalim unde se scrie că, cei patru evanghelişti, Ioan, Luca Matei şi Marcu au pus hainele lor pe un asin, iar pe ele s-a aşezat Mântuitorul. Acest gest a fost interpretat ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ.

Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează, astfel, noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.

După modelul mulţimii din Cetatea Ierusalimului

Unde Mântuitorul a fost întâmpinat cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi, scrie crestinortodox.ro. În acest timp, slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini ramuri înmugurite și lumânări aprinse, cunoscut fiind faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Ramurile de salcie

Care reamintesc de ramurile de finic şi măslin cu care a fost întâmpinat Domnul Iisus în Ierusalim, semnifică gestul de smerită închinare în faţa Domnului Iisus Hristos, dar și biruinţa vieţii asupra morţii.

• În tradiția românească, înflorirea salciei este considerată a fi un simbol al renașterii naturii și binecuvântării divine, alături de florile altor pomi fructiferi. În același timp, salcia, invocă sentimentul de tristețe, dar şi de mângâiere sufletească, fiind pusă în strânsă legătura cu Fecioara Maria.

Salcia – simbol divin

Nelipsită de la praznicul Floriilor, în jurul salciei s-au creat mai multe legende, acestea constituind o legătură strânsă între oameni și divinitate.

• Despre salcie se spune că forma ei nu a fost întotdeauna cea pe care o cunoaștem, răstignirea și biciuirea lui Iisus au făcut-o să plângă, iar din smerenie, și-a aplecat ramurile spre pământ.
• Una din legende ne spune că salcia a rămas cu ramurile plecate după ce crengile ei au fost folosite de către romani pentru a-L biciui pe Iisus.
• O altă poveste spune că Maica Domnului, voind să ajungă la Iisus răstignit pe cruce, trebuia să treacă peste o apă învolburată. Și, dintre toate plantele din jur, doar o salcie bătrână și-a aplecat crengile ajutând-o pe Maica Domnului să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, Maica Domnului a binecuvântat-o ca niciodată să nu ardă, să se înmulțească oriunde s-ar așeza, iar ramurile ei să fie sfințite la biserică, în ziua de Florii, scrie crestinortodox.ro. De aceea, crengile sfințite de salcie sunt percepute ca un simbol divin, fiind puse la icoane sau deasupra uşii și folosite ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare în cazul dezastrelor naturale.

***

• Potrivit tradiției populare, în această zi a anului, florile au suflet și simt. Și, înainte de a rupe o floare, este bine să-i fie cerută iertare pentru gest.
• Mărturie vie a legăturii dintre oameni și divinitate, salcia sfințită nu se aruncă.
• În popor există credința că, aşa cum este vremea de Florii, aşa va şi cea din duminica de Paști.

La mulți ani tuturor celor ce poartă nume de floare!

Cornelia Holinschi