Virgiliu Cincă este membru al clubului de 9 ani. S-a născut la Bucureşti, în același an cu primul film sonor, în limba română. Și-a început învățătura în Oltenia și a muncit, o viaţă, în Ardeal.

A fost finanţist, iar acum joacă şah şi scrie versuri şi tablete literare. Este mândru de prima carte publicată şi povesteşte, nostalgic, despre anii de liceu şi despre prietenia cu scriitorul Dinu Săraru.

Cincă este și membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, iar numele lui apare într-un volum al dicţionarului “Personalităţi române şi faptele lor, 1950 – 2000”, publicat la Iaşi, în 2007.

Primele poezii își amintește că le-a scris în temniţa politică de la Jilava – cu o așchie de lemn.

„Scriam pe cioburi de sticlă, presărate cu un praf alb – insecticid pentru ploşniţe şi păduchi. Și memoram fiecare cuvânt, ca să nu uit versurile. Abia după eliberare, în 1957, le-am rescris într-un caiet, când mi-am reluat studenția la Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare din Bucureşti (actuala ASE)”, explică sărbătoritul, care şi-a văzut prima carte tipărită doar 45 de ani mai târziu.

Volumul este dedicat familiei sale şi reuneşte aproape 80 de poezii, epigrame şi tablete literare, alături de corespondenţa cu o scriitoare franceză.

În scrierile lui, Cincă rememorează bucuriile şi tristeţile vieţii și povestește despre părinţi, bunici şi prieteni, dar şi despre câinele din copilărie, care i-a salvat viaţa la cutremurul din noiembrie 1940.

Amintirile seniorului se întorc și la anii de şcoală, petrecuţi la Liceul „Alexandru Lahovari”, din Râmnicu Vâlcea. Acolo şi-a făcut un prieten pe viaţă – cel care avea să devină, mai târziu, scriitorul și omul de teatru Dinu Săraru.

„Îl știu de când aveam 12 ani. Aveam gazde diferite, dar eram uniți – așa cum se petrec lucrurile în copilărie, când se leagă prietenii care durează toată viața. Într-o bună zi, am luat-o, fiecare, pe drumul lui. Dar ne scriam și vorbeam la telefon, până când el n-a mai fost. Mi-a citit şi poeziile. Iar acum cinci ani, i-am trimis o scrisoare – ca să-mi iau rămas bun de la el, convins că sunt deja pe ultima sută de metri”, mai spune sărbătoritul.

Povestea epistolei de „rămas bun” a fost relatată și public de Dinu Săraru – într-un ziar național. Romancierul a povestit cu drag despre fostul coleg de școală și s-a arătat impresionat de memoria şi vitalitatea lui.

Cum era și firesc, aniversarea lui Virgiliu Cincă s-a încheiat cu o partidă de șah. Ca să-și antreneze creierul și să-și păstreze mintea limpede. Și chiar dacă a adunat în buletin aproape un secol de viață, decanul de vârstă al centrului de zi nu crede în rețetele longevității.

„Eu mi-au condus viața doar după vorbele bunicului: trăiește, iubește, suferă, luptă și învinge! Am trăit, am luptat, am iubit și am suferit. Nu știu dacă am și învins, dar știu că după fiecare suferință, mai apărea câte o poezie în cartea mea”, încheie seniorul, bucuros că anii îmbătrânesc oamenii în feluri diferite, iar el pare să fie printre norocoși.