România cheltuiește aproape 20% din PIB anual prin achiziții publice. Este o cifră uriașă care ar trebui să fie o șansă, nu o pierdere. Fiecare contract public poate fi mai mult decât o factură: poate fi un motor de inovare, eficiență și responsabilitate socială.
Astăzi, însă, majoritatea caietelor de sarcini ignoră criteriile de mediu, sociale și de guvernanță. Deciziile se iau după cel mai mic preț, nu după valoarea pe termen lung. Rezultatul? Consum mai mare de energie, poluare crescută și pierdere de competitivitate pentru firmele locale care investesc în tehnologii verzi. Studiile arată că investițiile în eficiență energetică reduc costurile operaționale cu până la 30%. Acești bani ar putea fi economisiți dacă sustenabilitatea nu ar fi privită ca un „lux”.
Legislația europeană și națională oferă cadrul pentru schimbare. Pactul verde European și Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice încurajează integrarea criteriilor de mediu și sociale în evaluarea ofertelor. În România, Legea 98/2016 privind achizițiile publice și Legea 121/204 privind eficiența energetică impun autorităților să includă astfel de criterii acolo unde este relevant. Practic, nu este doar recomandare: este obligație legală să se țină cont de impactul ecologic și social al achizițiilor publice. Din păcate, astăzi un procent de 80% de instituții nu folosesc cerințele verzi prevăzute în Ordinul (emis de ministerul Mediului și ANAP) nr.1068/1652/2018[9] privind utilizarea unor cerinţe minime privind protecţia mediului ce se solicită la nivelul caietelor de sarcini.
Integrarea criteriilor ESG în caietele de sarcini nu este un exercițiu teoretic. Este concret: echipamente IT certificate energetic, materiale reciclabile, mobilier durabil, furnizori care respectă protecția muncii și promovează incluziunea socială. Fiecare decizie de achiziție devine astfel o alegere între risipă și responsabilitate.
Implementarea nu este imposibilă. Este nevoie de formarea personalului, revizuirea caietelor de sarcini, definirea indicatorilor de evaluare și monitorizarea contractelor. Beneficiile sunt clare: economii reale, inovare locală, responsabilitate socială și imagine de lider modern pentru România în fața partenerilor europeni.
Miza nu este doar economică. Este despre ce fel de economie vrem: una care cheltuiește fără viziune sau una care investește în viitor. Autoritățile care adoptă criteriile ESG nu respectă doar regulile europene și naționale, ci transformă banii publici într-un instrument de progres.
România are șansa de a face din achizițiile publice un exemplu de economie responsabilă. Este momentul să nu mai cheltuim doar bani, ci să investim în viitor – verde, social și eficient.
Paul Tomotaş
