Sâmbăta Mare, ultima zi din Săptămâna Patimilor, este o zi de profundă liniște și reculegere în tradiția creștină. Ea precede marea sărbătoare a Învierii Domnului și are o semnificație aparte, marcând tranziția dintre moarte și viață, dintre durere și bucurie.

Sâmbăta Mare comemorează momentul în care trupul lui Iisus Hristos se afla în mormânt, iar sufletul Său cobora în iad, pentru a aduce vestea mântuirii sufletelor drepților adormiți.

Acest eveniment este cunoscut în teologia ortodoxă drept „Pogorârea la iad”, parte integrantă a misterului mântuirii.

În acest timp, Biserica Ortodoxă îl așteaptă pe Hristos „care era în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul și pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt”, după cum exprimă imnografia din Canonul Sâmbetei Mari.

Este o zi de așteptare tăcută, în care credincioșii se pregătesc pentru Lumina Învierii, cu sufletul curățit prin post, rugăciune și spovedanie.

Rânduieli bisericești în Sâmbăta Mare

Dimineața, în biserici se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. În timpul acestei slujbe sunt citite 15 pericope (fragmente) din Vechiul Testament, care prefigurează Învierea.

În unele zone, slujba include și binecuvântarea Paștilor (pâine și vin care vor fi împărțite în noaptea Învierii).

Credincioșii participă în număr mare la pregătirea lumânărilor și a coșurilor pascale, urmând ca, în cursul nopții, să ia parte la slujba Învierii.

Sâmbăta Mare: Tradiții și obiceiuri

De-a lungul timpului, tradițiile populare s-au armonizat cu cele religioase:

• Pregătirea coșului pascal: ouă roșii, pască, cozonac, carne friptă sau fiartă, brânzeturi, vin și lumânări sunt pregătite și așezate cu grijă în coș, acoperit cu un ștergar brodat, pentru a fi duse la biserică și sfințite.
• Curățenia generală a casei este finalizată în această zi. Totul trebuie să fie curat și pregătit pentru a primi Lumina Învierii.
• Aprinderea candelinei sau a unei lumânări la mormintele celor dragi este o tradiție veche. Aceasta simbolizează nădejdea în învierea tuturor și comuniunea cu cei trecuți în veșnicie
• În unele zone, oamenii obișnuiau să stea în liniște, evitând zgomotul sau muzica, din respect pentru suferința și moartea Mântuitorului.

Sâmbăta Mare este marcată de tensiunea sfântă a așteptării Învierii. Spre miezul nopții, bisericile încep să se umple de credincioși care vin să primească Lumina Sfântă, momentul culminant fiind proclamația: „Hristos a înviat!”

Este, așadar, o zi a speranței tăcute, în care credința și tradiția se împletesc în mod solemn. Nu este o zi a tristeții absolute, ci una a liniștii dinaintea celei mai mari bucurii a creștinătății. /www.alba24.ro