V-ați hotărât unde și ce să băgați în urnă? Cum suportați incertitudinea probabilistică? Dar vulnerabilitatea sistemică? Dar suspansul și distracțiunea electorale? V-ați hotărât unde și ce să băgați în urnă? Și în cine?

Cine numără voturile?

Nu-i așa că sunteți entuziasmați de proximitatea momentului în care veți putea să vă exercitați dreptul constituțional și moral și etic și civic de penetrare virtuală pe bază de act volitiv electoral? Cât simbolism în acest gest civic necesar. Unii cu unii, alții cu altul. Și voi cu dorința de exprimare a unor emoții necesare pe bază de vot. Parcă vă și văd. Dați buletinul. Semnați pe fișă. Primiți hârtiile de vot și ștampila. Dați perdeaua la o parte. Intrați în cabină. Trageți perdeaua la loc. Sunteți în acel spațiu cvasi-sacru, în acel altar al exprimării intime și ascunse. Și îi frigeți un vot de se cutremură cabina, urna, clădirea secției de votare. Concomitent, însoțiți gestul fizic violent cu niște cuvinte bine alese, conținând diverși sfinți Dumnezei și alte imprecații, la alegere. Și gata. V-ați eliberat. V-ați ușurat. Știți ca votul dumneavoastră nu exprimă dorința dumneavoastră. Va întrebați la ieșire ,,,CINE NUMĂRĂ VOTURILE? Legitimăm prin vot, nemernicia, hoția și trădarea, neaveniților în politică. Mă uit că sunt mulți analfabeți funcționali. Structurile înființate după 1989  ne-au dus în cap. Au fost făcute special pentru a ne termina cu totul. Astăzi justiția face jocurile altora din exterior.

Când judecătoarea de la înalta curte de justiție emite ERATA în alegerea lui Basescu și pe urma recunoaște că a emis erata ca să nu facă PUȘCĂRIE cu care a fost amenințată, mă întreb ce justiție avem.

Mascarada cu alegerile din acest an ne va arăta ca suntem de râsu curcilor. Și serviciile și justiția joacă alba-neagra cu dosarele de corupție și incompatibilitate? Ce a pățit primărița Clotilde? Nimic! Băsescu? Nimic! S-au furat saci întregi cu voturi la multe primarii? Nimeni nu a plătit nimic.

În România este haos controlat

Constituția și legile în România se aplică numai la comandă și nu pentru oricine. Guvernanții noștri nu vedeți că merg afara să ceara voie? Acum cer voie să intrăm în război, politicienii se chinuie de doi ani să ne bage în război, dar bunul Dumnezeu nu a permis așa ceva. Care este rolul Președintelui? De a proteja poporul. Funcția supremă a unui om de stat este de a proteja societatea de relele previzibile. În această sarcină, el se lovește de piedici profund înrădăcinate în natura umană. Una dintre ele este imposibilitatea de a demonstra realitatea unui pericol înainte ca acesta să se întâmple. În fiecare etapă a evoluției presupusului pericol există îndoieli și dezbateri asupra caracterului său real sau imaginar. Acest pericol este, de altfel, subiectul unei atenții minime în comparație cu problemele cotidiene, care sunt nu numai incontestabile, dar și presante. De aici vine irezistibila tentație a politicului de a se ocupa de prezent în detrimentul viitorului. Mai mult de atât, avem tendința de a confunda prezicerea unei probleme cu originea ei, sau chiar cu cei care provoacă probleme. Ne place să gândim: „Dacă nimeni nu vorbea despre asta, nu s-ar fi întâmplat”. Această obișnuință provine poate din convingerea primitivă că, cuvântul și lucrul, numele și obiectul sunt identice. În orice caz, evocarea pericolelor viitoare, grave, dar evitabile (dacă încercăm să le rezolvăm), este sarcina cea mai nepopulară pentru un om politic. Dar, cu toate acestea, cea mai necesară.

Politicienii care fug de această sarcină în cunoștință de cauză merită, și adesea le primesc, criticile urmașilor. Acum o săptămână sau două discutam cu om de 40 de ani, care lucra într-una din întreprinderile naționalizate. După ce-am vorbit un pic despre vreme, el mi-a spus brusc: „dacă aș avea posibilitatea, aș pleca din țara asta”. I-am făcut câteva reproșuri și i-am spus că guvernul Ciolacu-Ciuca nu va rămâne veșnic la putere. Dar nu mi-a acordat atenție și a continuat: „Am 3 copii. Toți au terminat liceul, doi dintre ei s-au căsătorit și au întemeiat o familie. Dar voi fi fericit numai când îi voi vedea pe toți plecați în străinătate. În această țară, în 15-20 de ani, negrii îi vor domina pe albi”. Aud deja strigăte furioase. Cum pot spune ceva atât de oribil? Cum pot să caut necazuri și să dezlănțui pasiuni relatând conversația asta? Răspunsul meu este că mi-am interzis să n-o fac. În propriul meu oraș, ziua în amiaza mare, un brav și cinstit compatriot mi-a spus mie, prietenului  său, că nu mai vede un viitor bun de trăit pentru copiii săi. Pur și simplu nu am dreptul să ridic din umeri și să merg mai departe. Pentru că ceea ce a spus omul ăsta, mii, sute de mii de oameni o gândesc și o spun. Poate nu în toată țara, dar peste tot unde are loc această transformare radicală la care asistăm azi și care nu are niciun echivalent cunoscut în 1000 de ani de istorie, scrie Adrian Oncu.

În ritmul actual, în 15 sau 20 de ani, vor fi în România  numărându-le și urmașii, 2,7 milioane de imigranți proveniți din Asia și Africa. Cifra asta nu-mi aparține: este evaluarea oficială Nu există previziuni oficiale pentru anul 2030, dar o să  fie 10% din populația României imigranți. Această populație nu va fi desigur distribuită uniform în nord, sud, est sau vest. În toată Romania regiuni întregi, orașe, cartiere, vor fi locuite de populații de imigranți sau proveniți din imigrație.

Am senzația că această țară își ridică tremurând de nerăbdare propriul rug funerar. Am înnebunit de permitem celibatarilor imigrați aici să-și întemeieze o familie, aducându-și din țara de origine soții sau logodnice pe care nu le-au văzut niciodată. Să nu credeți că acest aflux se va diminua de unul singur. Dimpotrivă, va crește. Chiar și cota asta de 5.000 de permisiuni acordate pe an este suficientă ca numărul persoanelor dependente să crească cu 25.000, fără să mai ținem cont și de imensul rezervor de legături familiale existent în țările de origine și fără să mai vorbim de imigrația clandestină. (Enoch Powell)

Al treilea element al politicii românești

Este egalitatea tuturor în fața legii: autoritatea publică nu practică nicio discriminare și nu face nicio diferență între cetățeni. Noi nu vrem cetățeni de prima și nici de a doua clasă. Dar asta nu înseamnă că un imigrant sau descendenții săi trebuie să dispună de un statut privilegiat sau special…Românii nu au privilegii iar imigranții și ucrainieni au. Nu există o mai falsă apreciere a realității decât cea susținută de zgomotoșii apărători ai legilor așa numite „anti-discriminare”. Indiferent că este vorba de marile condeie, uneori de la aceleași ziare, care zi după zi în anii 30 încercau să orbească țara minimalizând uriașul pericolul pe care l-am avut de înfruntat după aceea, sau de episcopii izolați în palatele lor, pentru a-și degusta savuroasele dejunuri în spatele draperiilor groase. Toți acești oameni sunt în eroare, în cea mai deplină eroare! Nu imigranții resimt sentimentul de discriminare, de deposedare, de ură, de neliniște, ci aceia care continuă să-i accepte și să-i primească. Din cauza asta a vota o asemenea lege în Parlament este același lucru cu a da foc prafului de pușcă. Ceea ce le putem spune cel mai bine susținătorilor și apărătorilor unei astfel de legi este că nu știu pe ce lume trăiesc.

Dificultățile pe care le întâmpină imigranții nu sunt cauzate nici de legi, nici de politica guvernului sau a administrației, ci de situația personală, de evenimentele întâmplătoare care fac și au făcut întotdeauna ca destinul și experiențele oamenilor să difere de la caz la caz.

Străini în propria țară

În timp ce sosirea în Romania înseamnă pentru imigrant accesul la privilegiile pe care și le-a dorit atât, impactul asupra populației autohtone este diferit. Din motive pe care nu le înțeleg și din cauza unor decizii asupra cărora nu au fost niciodată consultați, locuitorii  României se trezesc străini în propria țară. Femeile nu mai găsesc paturi în spital pentru a naște, copiii nu mai găsesc locuri în școli, vecinii lor au devenit de nerecunoscut, planurile și perspectivele viitoare sunt frânte.

Și ei află astăzi că un privilegiu cu sens unic va fi votat oricând în  în Parlament. Că o lege care nu poate și nu intenționează să-i protejeze și nici să răspundă doleanțelor lor, va fi promulgată! O lege care-i va da străinului, nemulțumitului, agentului provocator, puterea de a-i țintui la stâlpul infamiei în probleme de ordin personal.

Altă periculoasă himeră a celor care stau orbi în fața realității poate fi rezumată într-un singur cuvânt: integrare. A fi integrat nu înseamnă a te distinge din toate punctele de vedere de ceilalți membri ai populației. Și, din toate timpurile, diferențele fizice evidente, în special culoarea pielii, au făcut integrarea dificilă, deși posibilă  Dar să crezi că o astfel de dorință este prezentă la marea majoritate a imigranților sau a descendenților lor este o idea pe cât de extravagantă, pe atât de periculoasă.

 Am ajuns la un punct de cotitură

Până acum, situația și diferențele sociale au făcut însăși ideea de integrare inaccesibilă – integrare pe care marea majoritate a imigranților nu o concep și nu o doresc. Numărul lor mare și concentrarea lor în comunități a făcut ca presiunea spre integrare care se aplica de obicei în cazul micilor minorități să nu funcționeze. Asistăm azi la dezvoltarea unor forțe care se opun direct integrării, la apariția unor drepturi dobândite care mențin și accentuează diferențele rasiale și religioase, în scopul de a exercita o dominație, întâi asupra altor imigranți și după aceea asupra restului populației. Această umbră, la început de abia vizibilă, întunecă acum cu rapiditate cerul senin.

Mă uit la viitor și mă cuprinde frica. La fel ca și Romanii văd prin ceața închipuirii „Tigrul spumegând de sânge”. Acest fenomen tragic și nerezolvabil îl observăm deja cu groază peste Atlantic, doar că acolo este legat intim de istoria Americii, pe când la noi se instalează prin voința și neglijența noastră. Este deja aici. Numeric vorbind va atinge proporțiile americane înainte de sfârșitul secolului. Numai o acțiune hotărâtă și imediată îl poate preveni. Nu știu dacă voința populară va cere sau va obține astfel de măsuri. Dar ceea ce știu este că păstrarea tăcerii în fața unei astfel de situații ar fi o trădare majoră”.Sistemul politic se joacă cu noi, scria A.Onciu.

 Sistemul politic – jocul stăpânilor lumii

Sistemul politic este jocul lor de-a puterea și opoziția. La putere ajung numai sioniști, globaliști, masoni și alți indivizi ce fac parte din grupurile finanțate de stăpânii lumii. De aici îți dai seama că alegerile electorale nu pot fi nici corecte și nici libere, ci sunt manipulate și fraudate. Opoziția face de obicei declarații în favoarea oamenilor însă datorită faptului că ea nu are putere politică aceste declarații nu aduc cu sine absolut niciun avantaj celor mulți. Ea face astfel de declarații pentru a face rost de cât mai mulți susținători și de cât mai multe voturi în speranța de a ajunge la putere. La putere însă opoziția poate ajunge numai atunci când liderii ei vor deveni loiali față de stăpânii lumii prin constrângere, șantaj și corupție și când va fi infiltrată cu sioniști, globaliști, masoni și indivizi din grupurile finanțate de stăpânii lumii. În majoritatea cazurilor, opoziția spune adevărul. Ea spune adevărul din două motive. Primul motiv este acela de a aduna în spatele ei câți mai mulți suporteri și votanți în speranța de a ajunge la putere. Al doilea motiv este acela de a responsabiliza votanții.

Aceasta este valabil și pentru sistemul politic. În cazul în care sistemul implementează politici ce vor conduce la dezastre politice, sociale sau de altă natură, politicienii vor spune sau vor sugera că votanții au fost de vină deoarece ei au fost în cunoștință de cauză atunci când au votat. Ei au fost în cunoștință deoarece opoziția le-a spus adevărul.

Sistemul politico-social nu se va schimba niciodată din interiorul sistemul politic actual, ci numai din exteriorul lui. Altfel spus, numai oamenii îl pot schimba prin promovarea adevărului și prin transpunerea lui în viață. Să mergem la alegerile locale și europarlamentare că restul nu se știe unde vor mai bate ai noștri și ce funcții vor mai cere, chiar dacă vând de tot țara sau o bagă în război nu interesează pe nimeni, lor să le fie bine. Zelenski, Baiden și Ursula pot sta liniștiți. Noi suntem pe făraș…

Al dumneavoastră, același,

Prof. Ioan Romeo Mânzală

PS ;Efectele nenorocirilor care au fost în ultimii 20 ani se văd acum,Am fost conduși de oameni de ,,bine’’.Oare oamenii aceștia pot dormi liniștiți?