Diferența majoră între justiția din România și Mafia Siciliană: În Sicilia, mafia e în afara statului. În România, „mafia” e în interiorul statului. Când statul însuși devine parte din problemă: dosarele dispar probele se „evaporează”martorii sunt intimidați poliția „nu vede”justiția „nu găsește”Asta nu e mafie. E capturarea instituțiilor.

Prescripția – arma perfectă

În România, sute de dosare grele au fost închise pentru că au expirat termenele. Nu pentru că inculpații erau nevinovați.

Ci pentru că sistemul a fost construit să tragă de timp. Mafia siciliană nu are luxul prescripției și nici al insolvenței, o altă nebunie ca hoții sa fure legal. Statul italian, cu toate problemele lui, nu lasă dosarele să moară singure și au o insolvență controlată la sânge.

În acest articol fac o radiografiere foarte corectă a situației existente, spunând cu subiect și predicat despre situația la zi și o parte din vinovații care au trimis aceste ,,nulități”în Parlament, Guvern, Președinție în general, în statul roman care se află în disoluție. Ați crezut, dragi iubitori ai evaziunii morale, că dacă vă vârâți capul în nisipul cald al ignoranței, veți scăpa de colții realității? Ați confundat lașitatea cu înțelepciunea și pasivitatea cu diplomația. Ați preferat să trăiți ca struțul, cu capul înfipt în nisipul iluziei, convinși că orbirea e un mod de viață. Dar iată reversul medaliei: sufletele v-au fost mutilate, iar țara  strivită de un sistem ticălos, pe care voi l-ați susținut prin aplauze și indiferență.

Câțiva ziariști și formatori de opinie adevărați, inclusiv subsemnatul, marginalizați și denigrați, v-au arătat din timp hăul care vi se pregătește. Dar voi v-ați zgâit fascinați la hologramele politicianiste ale imposturii. Ați aplaudat niște premii cumpărate și ambalate strălucitor, niște diplome lustruite cu cremă mediatică, oferite unor călăi ai culturii și politicii,  inclusiv ai spiritului. Ați fost hipnotizați de „manelele” de la zilele comunităților pe bani grei, iar voi mureați de foame, inclusiv cele din campaniile electorale, acele ,,grohăituri” metaforice pe care le-ați luat drept șlagăre sau cântece românești, (L Ciuchita).

Ați îmbrățișat fără discernământ și fără cea mai mică remușcare „geniile oficiale” și i-ați scuipat, cu aplombul gloatei, pe cei care vă arătau prăpastia. Vă scandalizați astăzi că un individ a spus pe o scenă, într-o „țară europeană”, că „își bagă aia”? Dar cine i-a fost model? Nu o mediocritate politica oficializată, care a declarat cu nonșalanță că și-a „băgat aia” în Țărișoara asta. Când mediocrul devine idol, nu vă mirați că viermii și limbricii sunt ridicați la rang de figuri de stil. În licee se vinde moartea la plic – moarte lentă, cu zâmbetul pe buze și telefonul în mână

 Priviți-vă oglinzile de acasă

Se numesc televizoare. Canale de dejecții, pompos botezate „posturi de televiziune”, unde cretinismul este omagiat zilnic. Generația Protâmpiți: „Te uiți și câștigi!”. Și iată ce-ați câștigat! Festivaluri ale prostiei, (UNTOLD etc.), unde copiii voștri nu învață decât cum să se îndobitocească și să-și testeze toleranța la droguri. Nu, nu e metaforă. În licee se vinde moartea la plic, iar polițiștii consumă și ei cu voi (30%) din MAI, iar voi, părinții, mormăiți ceva despre „libertate” și „modernitate”, ca niște spectatori abulici ai propriei tragedii. Aceasta nu este libertate. Este abandon. Este sinucidere culturală și morală. Este moarte lentă, cu zâmbetul pe buze și telefonul în mână. Tinerii nu sunt vinovați. Ei sorb extaziați din troaca care li se oferă, fiindcă nu au avut niciodată altceva în față. Adevăratele valori au fost arse pe rugul corectitudinii politice, al conformismului academic, al minciunii culturale și ținuți închiși în apartamente, case, aziluri etc.

Nu vă mai plângeți de direcția în care merge societatea. Voi ați tras de volan. Voi ați accelerat. Voi ați aruncat harta pe geam și ați râs de cel care vă striga din margine: „Acolo e prăpastia!”. Nu, nu este sfârșitul. Este doar începutul sfârșitului. Și deșertul realității nu iartă pe nimeni. Nici pe cei care l-au creat. Nici pe cei care l-au ignorat. Principalii vinovați (votanți) sunt acești intelectuali care au luat diplome (soroșiste) la kilogram și bacalaureat la Chișinău. Învățământul a creat monștri, care,  sânt școliți în țară și străinătate ca să distrugă Romania. Ei sunt de toate profesiile și s-au aciuat în toate structurile. Dacă am avea o justiție corectă și puternică, servicii care să apere România și pe români, nu pe germani, francezi, englezi etc. iar șefii lor nu ar fi fost decorați de țările respective (Coldea, Kovesi, Iohannis etc.), și dacă justiția, serviciile, poliția, jandarmeria etc. nu ar fi înrolate în slujba acestor derbedei sorosiști, pe care statul a devenit protectorul lor, atunci lucrurile ar sta cu totul altfel.

Sindromul ,,pigmeului” ajuns la putere

Există oameni mici și la propriu, și la figurat. Mărunți ca statură, dar și mai mărunți ca anvergură morală. Cu toate acestea, ambiția lor nu cunoaște hotare. Dimpotrivă, pare să crească în proporție inversă cu statura caracterului. Istoria este plină de asemenea personaje: indivizi care, deși incapabili să-și domine propriile slăbiciuni, au nutrit visul maladiv de a-i domina pe ceilalți. De multe ori, tocmai aceștia au devenit dictatorii lumii.

Au ceva înspăimântător de asemănător. Parcă ar fi fost scoși din același șablon, imprimați la indigo, ca și cum Matrix-ul însuși și-ar fi pierdut imaginația și ar fi început să producă, în serie, același prototip uman: orgoliu nemăsurat, vanitate fără acoperire, sete de putere și o încredere aproape mistică în propria infailibilitate.

Dar să lăsăm pentru o clipă marile tragedii ale lumii și să ne întoarcem în patria noastră, aflată de prea multă vreme sub asediul nonvalorii. Vă mai aduceți aminte de anumite nonvalori  dubioase mici de statură, Basescu, Boc, Câțu, Orban, Nicușor etc. care împreună cu ceilalți au distrus România și poporul român.

Și să ne oprim privirea asupra unui pigmeu politic. Pigmeu și la propriu, și la figurat, dacă ne raportăm la dimensiunea faptelor și a ideilor.

Ascensiunea lui este una dintre acele povești pe care numai politica le poate scrie. A trecut prin funcții înalte ale statului, inclusiv prin cea de prim-ministru, într-o perioadă în care mulți au avut impresia că executivul gravita mai degrabă în jurul voinței unui președinte (șmecherit, bețiv notoriu, hoț-diplomat) decât în jurul interesului public. Astăzi conduce de ani buni unul dintre cele mai importante orașe ale Ardealului, Clujul.

Și totuși, ceea ce intrigă nu este doar destinul acestui politician, ci pasivitatea unei comunități care pare să fi făcut pace cu mediocritatea. Orașul merge înainte, oamenii își văd de treburi, iar anomalia devine, încetul cu încetul, normalitate.

Tăcerea se transformă în complicitate, iar resemnarea într-o formă de administrație.

Cea mai mare victorie a nonvalorii nu este cucerirea unei funcții, ci obișnuința oamenilor cu prezența ei. Din clipa în care cetățenii încetează să se mai mire, începe adevărata degradare. Problema de a interzice drapelul și imnul unei țări în jocurile sportive este mitocănie, prostie, incult, infatuat etc. Mă mir că unii chiar au aplaudat bravura.

Cu zelul caracteristic celor care confundă funcția cu dreptul de a sfida regulile, Cazul de la Cluj a lui Boc va rămâne în istorie.

Dincolo de disputa politică, apare o întrebare de principiu. Din ce izvorăște convingerea că un demnitar local poate decide, după propriile preferințe, asupra regulilor unei competiții internaționale? De când orgoliul unui politician cântărește mai mult decât regulamentele asumate de organizatorii unei întreceri sportive mondiale?

Sportul are propriile sale legi

Ele pot fi contestate, pot fi criticate, pot fi schimbate prin mecanismele prevăzute de federațiile internaționale. Dar nu pot fi înlocuite printr-un comunicat de presă sau printr-un gest de frondă menit să aducă aplauze facile.

Există momente în care un politician pare să creadă că simpla rostire a unei interdicții este suficientă pentru a modifica realitatea. Numai că realitatea nu funcționează după impulsurile ego-ului. Regulile competițiilor internaționale nu se scriu în biroul unui primar, iar prestigiul unei comunități nu crește prin sfidarea lor, ci prin respectarea angajamentelor asumate.

Politica și spectacolul pot merge uneori mână în mână. Dar atunci când spectacolul ia locul responsabilității, ceea ce rămâne în urmă nu este autoritatea, ci caricatura ei.

Iar acesta este, poate, cel mai mare pericol al vremurilor noastre: nu că apar oameni mici cu ambiții uriașe. Ei au existat întotdeauna. Adevărata tragedie începe atunci când o societate încetează să-i mai recunoască drept ceea ce sunt și ajunge să-i confunde cu oamenii de stat.

Națiunile nu se prăbușesc într-o singură zi și nici sub lovitura unei singure decizii. Ele se erodează încet, prin acceptarea mediocrității, prin cultul imposturii și prin transformarea excepției în regulă.

În clipa în care pigmeii ajung să se creadă uriași, iar mulțimea îi aplaudă, nu ei sunt adevărata problemă. Problema este oglinda în care o societate refuză să se mai privească.

 Istoria este necruțătoare

Ea nu păstrează în memoria ei zgomotul propagandei și nici aplauzele de circumstanță. Ea păstrează doar măsura faptelor. O țară nu este distrusă de uriașii răului, ci de mulțimea celor care se obișnuiesc să se închine pigmeilor.

Uitați-vă la Nicușor Dan. Ce slugoi au ales românii! El ca și Bolojan etc. sunt ,,oglinzile” poporului care au votat așa ceva! În timp ce avem cea mai mare inflație din UE, Nicușor Dan se duce la Kiev să spună ca noi vom da bani din buzunarele noastre pentru războiul Ucrainei, ce durează deja de cinci ani! Adică banii din impozitele mele, ale voastre merg să susțină războiul ucrainenilor, în timp ce o treime din romani sunt sub pragul de sărăcie și jumătate nu-și permit să meargă în concediu de săraci ce sunt. Uitați vă bine la Dan ! Vă fură banii, sănătatea și viitorul! De ce? Pentru că așa i-au ordonat stăpânii lui. Iar el e un pechinez cu lanțul scurt! Nu ți-ar muri mulți înainte slugoiule. Ce poți fi decât un adevărat vânzător și trădător de țară. Dar ei au fost votați de cei care se vaită acum medici, profesori, studenți, pensionari, polițiști, magistrați etc.

Strigăm în gura mare că ne mor oamenii cu zile în spitale și ne mirăm de parcă s-ar întâmpla o minune neagră, dar adevărul pe care toți îl știu și mulți îl tăinuiesc este că sub halatele albe se ascunde uneori o piață de vechituri unde viața noastră se negociază la bucată.

S-a ajuns ca prețul unui post de asistent medical să fie de șase sau opt mii de euro, iar pentru medici sumele să fie de-a dreptul astronomice, transformând jurământul lui Hipocrat într-o simplă chitanță de plată. Nemernicii care ne conduc au transformat suferința umană într-o afacere de clan și o piață de desfacere unde competența nu mai valorează nimic dacă nu este însoțită de un plic gros, aruncat pe biroul cui trebuie. Din cauza acestei mizerii, mințile luminate ale acestei țări, tinerii deștepți, capabili și plini de speranță, care chiar ar fi putut construi un sistem medical european acasă, aleg să își ia bagajele și să plece unde sunt respectați pe merit, lăsându-ne pe mâna celor care intră în spital nu ca să vindece, ci ca să își recupereze investiția. Este o realitate cumplită în care corupția ucide la propriu în fiecare zi, iar noi asistăm neputincioși la exodul inteligenței în timp ce în saloane se moare pe capete din cauza unor oameni puși acolo strict pentru bani. Cât timp mai acceptăm ca viitorul nostru și al copiilor noștri să fie vândut la tarabă de niște impostori care au transformat sănătatea publică într-un cimitir al speranței? Citește acest articol dacă te-ai săturat de hoție și vrei ca adevărul să răsune în toată țara!

Sistemele nu slujesc omul, îl exploatează!

Băncile nu sprijină economia. Îndatorează. Fac cămătărie legală, profitând de nevoile oamenilor și împingându-i spre robie financiară. Nu investesc în viitor, ci storc prezentul pentru profit imediat.

Sistemul de sănătate nu are ca scop vindecarea. Nu previne, nu educă, nu încurajează un stil de viață sănătos. Vinde tratamente, nu soluții. Boala este o afacere, iar omul o sursă de venit constantă.

Educația nu mai formează conștiințe, caractere, gândire

Produce pe bandă rulantă diplome fără substanță. A devenit o industrie care vinde iluzia reușitei, nu cunoaștere reală. Sistemul educațional pregătește consumatori, nu oameni liberi.

Aceste structuri nu sunt defecte. Funcționează exact cum au fost construite: pentru a controla, nu pentru a elibera. Cât timp omul nu deschide ochii, va fi doar o rotiță într-un mecanism care îl folosește, îl obosește și apoi îl aruncă.

Trezește-te. Nu mai aștepta salvarea dintr-un sistem care trăiește din căderea ta. Toate aceste structuri – financiare, medicale, educaționale – nu sunt doar sisteme corupte. Sunt instrumente precise de control. Mijloace prin care omul este ținut într-o vibrație joasă: frică, lipsă, rușine, obediență. Sunt grilaje invizibile care închid mintea, separă inima de adevăr și adorm spiritul.

Atunci când trăiești mereu cu teama că nu ai destul, că ești bolnav, că nu știi suficient –  devii ușor de manevrat. Nu mai cauți în tine, ci alergi disperat după soluții în afara ta. Iar exact asta se urmărește: să nu-ți amintești cine ești cu adevărat, (Mara Marina).

Omul trezit nu poate fi controlat. Nu se teme. Nu se vinde. Nu mai acceptă lanțurile sub formă de reguli, facturi sau diplome. Pentru că omul trezit își cunoaște puterea și își simte originea divină. De aceea, cel mai mare act de revoluție rămâne: să te trezești. Totul începe din tine. Restul sunt doar oglinzi ale unei lumi care moare… ca tu să renaști.

Al dumneavoastră același

 Prof Ing. Ioan Romeo Mânzală