Celebrată cu o săptămână înainte de Paști, Duminica Floriilor ne reamintește de intrarea Domnului Iisus în Ierusalim înainte de patimi, înconjurat de cei 12 Apostoli. Totodată, Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare.

• Se spune că doar în această zi a anului florile au suflet și simt. De aceea, înainte de a rupe o floare, este bine să-i fie cerută iertare pentru gest.
• Obiceiul ca de Florii să se ofere flori persoanelor cu nume de floare este perceput ca o urare ce atrage binele și norocul.

 Sărbătoarea Floriilor

Menţionată pentru prima dată în secolul al IV-lea, Duminica Floriilor are o mare însemnătate pentru  credincioşii ortodocşi. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această mare sărbătoare creștină îi pregătește pe credincioșii ortodocși pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii, scrie creștinortodox.ro.

În această zi sfântă, creştinii care participă la Liturghie, ajunși acasă, împodobesc cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor, păstrând în continuare rânduiala postului. Ramurile sfințite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Se mai obișnuiește ca, ramurile de salcie sfințită să se înfigă în straturile proaspăt semănate, să fie puse în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim.

Intrarea Mântuitorului în Ierusalim

Este primită cu mare entuziasm de mulțime, datorită învierii lui Lazăr din mormânt. Această mare minune, săvârșită de Mântuitor în sâmbăta dinaintea Floriilor, prevestea biruința Sa asupra propriei morți, scrie crestinortodox.ro. Drumul de la Ierihon la Ierusalim trecea peste Muntele Măslinilor şi mulţimea de oameni adunată, spun exegeţii, nu era doar din Ierusalim, ci și din alte locuri. Pe Iisus Hristos îl urmau orbii, surprinşi de strălucirea luminii, bolnavii întremaţi, cei eliberaţi de locuirea răului sau cei care asistaseră înmărmuriţi la învierea lui Lazăr.

Potrivit scrierilor bisericești, Domul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim pe un asin, nu pe un cal, ca semn al neacceptării tronului lumesc. Ierusalimul în care intra Hristos simboliza chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domnește veșnic împreună cu Tatal și cu Duhul și preinchipuie Noul Ierusalim – Biserica, în care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfant, scrie creștinortoodox.ro. Mulțimea recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de măslin, de finic și cântări de bucurie. “Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, a păşit printre ei, pentru a aduce mântuirea lumii.  A fost singura dată în viaţa Sa lumească, când Iisus a acceptat să fie aclamat ca Împărat, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia.

Pe Muntele Măslinilor

Mântuitorul a rostit Cuvântarea despre viaţa veşnică şi a petrecut ultimele nopţi de dinaintea morţii Sale. La poalele muntelui, în Grădina Ghetsimani, a fost locul de linişte şi rugăciune pentru Iisus şi ucenicii Săi, după Cina cea de Taină. Şi tot de pe Muntele Măslinilor a avut loc Înălţarea la Cer a Domnului, Mântuitorul lumii.

Tradiții ți obiceiuri de Florii

Ramurile de salcie

Pe care credincioșii le duc la biserică în Duminica Floriilor pentru a-L întâmpina tainic pe Mântuitor, semnifică gestul de smerenie în faţa Domnului Iisus Hristos, dar şi biruinţa vieţii asupra morţii. Ramaurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întampinat Domnul Iisus în Ierusalim.

• În tradiţia populară, ramurile de salcie sunt un simbol al fertilitatii şi vegetaţiei de primăvară. De asemenea, salcia invocă sentimentul de tristete, dar şi de mângâiere sufletească, fiind pusă în strânsă legătura cu Fecioara Maria. Ramurile sfinţite de salcie se pun la icoane sau deasupra uşii şi sunt folosite, în timpul anului ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii.
• În unele locuri din țară, oamenii îşi încing mijlocul cu crenguţe sfinţite de salcie, încredinţaţi fiind că aşa vor alunga orice boală. Se mai spune că, brâul de salcie alină durerea de mijloc, fiind şi un antidot împotriva muşcăturilor de şarpe.

În sâmbăta Floriilor

• În unele zone din Ardeal, în semn de cinstire a morților, mormintele sunt curățate, sfințite și împodobite cu crenguțe de salcie și flori. Spre seară, la morminte se aprind lumânări și se săvârșesc slujbe de pomenire a celor plecați.
• Tot în sâmbăta Floriilor se obişnuieşte ca femeile să facă plăcinte şi să le dea de pomană săracilor, la fel ca mama lui Lazar, din vremea lui Iisus. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.
• Fetele nemăritate obişnuiau să pună oglinda, împreună cu o cămşă curată sub un păr altoit. A doua zi dimineaţa, după răsăritul soarelui, aceste obiecte erau folosite la farmecele de dragoste, noroc şi sănătate.
• De asemenea, se crede că aşa cum este vremea de Florii, aşa va şi cea din duminica de Paşti.

***

Pentru că de Florii sunt aniversate toate persoanele cu nume de floare, le urăm și noi să aibă parte de sărbători binecuvântate, sănătate și împliniri!

Cornelia Holinschi