Astăzi aniversăm Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO în România, o sărbătoare a identității, memoriei și valorilor universale pe care comunitatea noastră le păstrează și le transmite mai departe.
Țara noastră, în special județul Hunedoara, deține o zestre culturală și naturală remarcabilă, o oglindă fidelă a trecutului, obiceiurilor și spiritului nostru. Județul Hunedoara concentrează o bogăție inestimabilă la nivel național și global, având statutul de vatră a formării poporului român și punct central al antichității dacice și romane.
Recunoașterea internațională UNESCO cuprinde o varietate de obiective ce ilustrează parcursul istoric al românilor: fortificațiile dacice din Munții Orăștiei (incluse în circuitul UNESCO în 1999) alături de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, integrată în 2024 în patrimoniul mondial ca segment al Limesului roman, alături de Micia, castrul de la Cigmău, castrele de pe Comărnicel, termele de la Geoagiu-Băi și rămășitele altor fortificații, castre și turnuri de apărare din Țara Hațegului și Valea Jiului. Cetățile dacice din munții Orăștiei și situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa se află în administrarea directă a Muzeului Civilizației Dacice și Romane, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Hunedoara.
Pe lângă acestea, zona se remarcă prin Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, pionier în România în cadrul Programului Internațional pentru Geoștiințe și Geoparcuri, dar și prin cele șase distincții „Tezaur Uman Viu” acordate până în prezent. Aceste din urmă titluri, născute dintr-o inițiativă UNESCO preluată și dusă mai departe de Ministerul Culturii, recompensează hunedorenii care mențin vii vechile meșteșuguri și tradiții. Totodată, demersurile de reincludere a Rezervației Biosferei Retezat în programul „Omul și Biosfera” au potențialul de a reconfirma județul Hunedoara drept posesor al tuturor celor trei categorii de recunoaștere UNESCO.
În viziunea Consiliului Județean Hunedoara, păstrarea și promovarea acestor comori arhitecturale și naturale de excepție depășește sfera unei simple responsabilități față de istorie. Aceste obiective funcționează ca o legătură vitală între epoci, iar protejarea identității noastre culturale este o datorie de onoare față de înaintași și o investiție în viitorul comunității noastre.






