Sub acest stindard promovat de Primăria Municipiului Hunedoara și Consiliul Local Hunedoara, prin implicarea cu atâta suflet și prin stradănia unuia dintre cei mai devotați primari din județul nostru și chiar din țară, domnul Dan Bobouțanu, a renăscut o echipa și un spirit al corviniștilor pe care nu-l mai văzusem dinainte de anii ’90.

Hunedoara, acest oraș legendar, unde revoluția din decembrie ’89 și involuția ulterioară a lucrurilor a stins încetul cu încetul flacăra furnalelor de la Combinatul Siderurgic, aceea care a hrănit zeci de mii de oameni, astfel încât, o întreagă comunitate urma să intre în anonimatul care a cuprins majoritatea orașelor industriale din țară, însă, prin implicarea directă a primului edil a reînviat dragostea de altădată a cetățenilor hunedoreni pentru sport și pentru o echipă legendară: Corvinul.

Am simțit încă de anul trecut, după promovarea Corvinului, mireasma vremurilor de altădată, când mii și mii de oameni se înghesuiau la sfârșit de săptămâna spre orașul de sub furnale, pentru a vedea spectacolul făcut de echipa fanion a acestui județ mirific, Hunedoara.

Îmi amintesc de anii copilăriei când am fost adus de tatăl meu cu trenul de la Orăștie spre Hunedoara, într-o zi de duminică din martie 1986, când circulau mașinile cu număr fără soț, iar noi aveam număr cu soț, deci, neavând drept de circulație în acea duminică.

Garnitura de tren care venea în dimineața acelei zile spre Hunedoara a fost plină și majoritatea celor din tren când s-au dat jos în gara din Hunedoara, au urmat drumul spre stadionul Corvinului, deoarece se aștepta un meci mare contra Stelei.

Am asistat la un meci memorabil și la o victorie cu 3-1 a Corvinului, cu două luni înainte ca Steaua București să realizeze cea mai mare performanță a unei echipe de club românesti, prin câstigarea la 7 mai 1986 a trofeului suprem pe plan fotbalistic, Cupa Campionilor Europeni sau Champions League de azi.

Când nu veneam la meciuri, mă așezam lângă aparatul de radio din camera mea și vreme de aproximativ două ore ascultam emisiunea Fotbal Minut cu Minut, fiind transmisă toată etapa, așteptând cu nerăbdare intervenția crainicului sportiv de la Hunedoara sau din altă parte a țării, atunci când Corvinul nu juca acasă.

Nu pot uita niciodată victoria cu 9-0 împotriva Rapidului, un spectacol rar întâlnit pe prima scena a fotbalului românesc, cu o ploaie de goluri în poarta feroviarilor.

După victoriile memorabile ale Corvinului din anii “80 și mai ales după revoluția din decembrie “89, nu credeam că voi mai vedea la Hunedoara o asemenea emulație și un public ca cel prezent pe stadionul Corvinului în acei ani, când stadionul era neîncăpător, iar mulți spectatori se urcau și în plopii din jurul stadionului sau pe blocurile din imprejurimi. Dar, iată că la aproximativ 40 de ani distanță de la acele vremuri de neuitat, am avut imensa bucurie de a păși din nou pe stadionul Corvinului la un meci mare din sferturile Cupei României, contra campionilor de la CFR Cluj.

Am asistat la un meci ca acelea din anii de glorie ai Corvinului, cu un stadion neîncăpător, așa cum era pe vremuri la marile meciuri ale Hunedoarei și puțină lume ar fi sperat la o victorie categorica a Corvinului în fața celor de la CFR.

A fost un neverosimil 4-0 și s-a refacut normă hunedoreană de goluri, dar parcă nu imi venea să cred, am fost exaltat, a fost ceva nemaipomenit, am vazut fotbal european la Hunedoara, cu o lovitură de start ce a dat-o cel care a născut acest mit al Corvinului și omul care, încă are Hunedoara în suflet, Mircea Lucescu.

Așadar, nu voi uita niciodată seara de 2 aprilie 2024, o seară în care, indiscutabil, cea mai bună echipă românească a ultimului deceniu, cu opt titluri câștigate în ultimii cincisprezece ani, cu prezențe constante în cupele europene, neînvinsă niciodată la un asemenea scor nici în campionat, nici în Europa, o echipă cunoscută prin modul de a se apăra, CFR Cluj a naufragiat la Hunedoara în fața Corvinului, încasând patru boabe.

Extraordinar, fantastic, sublim! Suntem în semifinalele Cupei României, mai e un mic pas și haideți să o și câștigam, nimic nu este imposibil, am încredere în Hunedoara, am încredere în băieții Corvinului și în tot ce se întâmplă remarcabil în Hunedoara, prin munca și devotamentul domnului primar Dan Bobouțanu, om cu dragoste pentru sport și un fin cunoscător al fenomenului fotbalistic hunedorean.

Ce-ar mai fi de zis după un asemenea meci, decât cinste lor, cinste lor, cinste corviniștilor, care lângă imaginea fabuloasă a castelului și pe drumul reînviat al Corvinilor, vegheați de undeva din văzduh de “atletul lui Hristos” așa cum a fost numit de către papalitate Iancu de Hunedoara, au reînviat o comunitate și un spirit de luptă al unei echipe de legendă.

Prin ceea ce se întamplă la Hunedoara, de la centenar încoace, din 4 septembrie 2021, nu putem spune decât că, “suntem mândri că suntem hunedoreni”, iar privitor la moștenirea culturală și istorică pe care o are acest județ, nu putem decât să-l parafrazăm pe domnul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, care spunea: “Orice român este un hunedorean”.

O comunitate, ca și o națiune este inexistentă fără sport, căci dacă avem așa ceva se creează și cadrul socio-economic care să ducă o comunitate spre progres din toate punctele de vedere.

Mult succes Corvinului, felicitări tuturor jucătorilor echipei Corvinul, felicitări Primăriei Municipiului Hunedoara și Consiliului Local, Consiliului Județean Hunedoara, tuturor factorilor implicați în proiectul de renaștere al Corvinului și al acestui frumos oraș, ci nu în ultimul rând, încă o dată, considerație, domnule primar, pentru ceea ce faceți la Hunedoara.

Hai Corvinul! Să vină cupa, să vină cupa la Hunedoara!

Cătăniciu Cozmin-Dragoş