Considerat ocrotitorul și creștinătorul neamului românesc, Sfântul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei pe meleagurile noastre. Este celebrat în fiecare an la data de 30 noiembrie, în popor existând credința că, de ziua Sfântului Andrei începe iarna care pune stăpânire pe lume.

„Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4; 18-23).

Sfântul Andrei – Apostolul românilor

Fiul unui pescar sărac, Sfântul Andrei și fratele său Sfântul

Apostol Petru s-au născut în Betsaida Galileea, localitate situată în nordul Ţării Sfinte. Au trăit din pescuit și respectau cu evlavie poruncile Legii. Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos,  Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, urmându-l pe când acesta îşi rostea predicile despre pocăinţă şi despre venirea lui Mesia. A fost chiar unul dintre cei doi martori ai botezului lui Iisus, săvârşit de Ioan. Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în el, în momentul în care Sfântul Ioan rosteşte cuvintele: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Atunci Andrei l-a urmat pe Iisus, devenind astfel primul lui ucenic, primul apostol. Ajuns  pe malul Mării Negre, unde a stat multă vreme, el le-a vorbit strămoșilor noștri geto-daci despre Legea cea Nouă”.

• Numele Andrei vine de la cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.
• Potrivit scrierilor bisericești, se pare că Sfântul Andrei a stat timp de 20 de ani într-o peșteră din Dobrogea, după care, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli.

Peştera Sfântului Andrei

Se află în apropierea mănăstirii Dervent, chiar în preajma Crucilor Sfinte. Acolo se crede că Sfântul Apostol Andrei a viețuit cât timp a propovăduit Evanghelia pe teritoriul romanesc. În biserica din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se afla un fel de pat scobit în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peştera a fost sfințită și  transformată în biserică. Dar, la scurt timp, biserica a fost distrusă, fiind refăcută şi redată cultului abia după anul 1990.

”Cel Întâi Chemat”

Întrucât a fost cel dintâi chemat să recunoască pe Hristos ca fiind Mesia, a primit între apostoli supranumele de “Primul Chemat” sau “Cel Întai chemat”, scrie crestinortodox.ro. Însoțindu-l pe Iisus Hristos în Țara Sfântă, Sfântul Andrei a fost martor la minunile pe care Iisus le-a săvârșit. Alături de ceilalți apostoli a asistat și la chinurile și umilințele la care iudeii L-au supus pe Mântuitor. Împreună cu apostolii s-a încredințat că Iisus a înviat din morți, L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești, scrie crestinortodox.ro.

A murit ca martir

Plecând de pe teritoriul românesc, Sântul Andrei s-a stabilit la Patras, unde se spune că a convertit pe foarte mulți păgâni.

Acolo a murit ca martir, fiind răstignit în orașul Patras, lângă Corint, pe timpul împăratului Nero. Scrierile bisericești spun că Sfântul Andrei a rugat să fie răstignit pe o altfel de cruce decât Iisus, ca simbol al umilinței, pătimirii și al martiriului în credința creștină. A fost răstignit pe o cruce cu capul în jos, în formă de X, căreia i s-a spus ”Crucea Sfântului Andrei”.

Moaștele Sfântului Andrei

Potrivit scrierilor biblice, în anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost depuse la Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, unde s-au păstrat întregi până în jurul anului 850, când, la rugămintea locuitorilor din Patras, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul le înapoiază capul Sfântului Andrei. În timpul Cruciadei a patra,  moaștele Sfântului Andrei au fost duse în  catedrala din Amalfi, Italia. În anul 1462, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei.

Tradiții și obiceiuri

În tradiția populară, Sărbătoare Sfântului Andrei este însoțită de o mulțime de obiceiuri din trecut, care se regăsesc și în zilele noastre.

În Noaptea de 29 spre 30 noiembrie

• Potrivit credinței populare, în această noapte se adunau lupii, iar Sfântul Andrei, care avea o legătură tainică cu ei, le împărțea prada pentru iarnă. De aici și numele de ”Apostolul Lupilor”.
• Și, se mai spune că, Lupul Alb, căpetenia lupilor l-ar fi vegheat pe Sfântul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peștera care i s-a oferit ca adăpost. Potrivit legendelor populare, Lupul a fost alături și de geto-daci la căderea Sarmizegetusei, stindardul lor, balaurul cu cap de lup, având menirea de a speria dușmanul.
• Tot despre această noapte există credința potrivit căreia vieţile şi casele oamenilor pot fi perturbate de diferite creaturi demonice. Strigoii, moroii, vârcolacii, pricolicii şi triculicii alături de lupi, sunt demonii care pot ataca.
• Ca să se protejeze, gospodarii ung cu usturoi geamurile şi ţăruşii porţilor. Ascunderea coaselor este o altă măsură de protecţie, împotriva lupilor.

***

• Prezenţa colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinţa că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos pe teritoriul țării noastre.
• Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca această sărbătoare să fie însemnată cu o cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României.

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele Sfântului Andrei !

Cornelia Holinschi