
„Dintr-un apartament de 3 camere, din centrul oraşului, am ajuns într-o garsonieră de la ultimul etaj. Băieții au crescut și acum își văd de treburile lor. Unul mi-a cam întors spatele, iar celălalt muncește la 2.500 de kilometri și-l văd de vreo trei ori pe an”, mai spune femeia, cu ochii la singura fotografie pe care o ține la vedere, în dormitor. O poză din care-i zâmbesc doi flăcăi – așa cum arătau copiii ei pe vremea când nu se depărtaseră încă de părintele lor.