România se află, la fel ca întreaga Europă, într-un moment de cotitură climatică. Fenomenele extreme, odinioară privite ca simple avertismente ale viitorului, au devenit realități tot mai frecvente: veri caniculare, secete istorice, inundații bruște și dezechilibre majore ale ecosistemelor. Ceea ce părea o problemă îndepărtată și globală a devenit o criză prezentă și locală, care ne afectează direct economia, sănătatea și modul de viață.

În acest context, sectorul construcțiilor joacă un rol esențial. Este unul dintre cei mai mari consumatori de resurse naturale și totodată un generator important de emisii de carbon. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie și programului ONU GlobalABC, construcțiile sunt responsabile pentru peste 38% din emisiile globale de dioxid de carbon, folosesc mai mult de jumătate din materiile prime extrase anual și produc aproximativ o treime din deșeurile la nivel mondial.

Pentru România, unde ritmul dezvoltării imobiliare este ridicat, iar marile orașe se confruntă cu o urbanizare adesea necontrolată, șantierul devine punctul zero al sustenabilității. Modul în care construim astăzi va determina nu doar calitatea clădirilor de mâine, ci și sănătatea comunităților, calitatea aerului și siguranța resurselor naturale. De aceea, implementarea șantierelor verzi nu mai este o opțiune, ci o necesitate.

Un șantier verde este organizat astfel încât să reducă impactul asupra mediului și să respecte principiile economiei circulare. În practică, aceasta înseamnă folosirea de echipamente electrice sau hibride, reducerea transporturilor inutile, reciclarea materialelor, controlul prafului și al deversărilor, precum și monitorizarea atentă a consumului de energie și apă. În locul șantierelor pline de praf și haos, un șantier verde înseamnă ordine, eficiență și respect față de comunitate și natură.

România are deja un cadru legislativ care sprijină tranziția către construcții sustenabile, deși aplicarea sa este adesea limitată. Printre actele normative relevante se numără Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, care include cerințe privind protecția mediului, OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, care reglementează limitarea poluării fonice și a prafului, și Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, care introduce principiul responsabilității extinse pentru generatorii de deșeuri. De asemenea, Legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor a fost actualizată pentru a include cerințele clădirilor cu consum de energie aproape zero (NZEB).

Pe plan european, Pactul Verde European stabilește obiectivul ca toate statele membre să atingă neutralitatea climatică până în 2050, iar noua taxonomie a Uniunii Europene condiționează accesul la finanțări publice sau private de respectarea criteriilor de mediu. Programe precum PNRR, Fondul pentru Modernizare sau REPowerEU vor include tot mai clar condiții legate de sustenabilitatea șantierelor și respectarea criteriilor ESG în execuția lucrărilor.

Implementarea șantierelor verzi aduce beneficii multiple pentru toți actorii implicați. Dezvoltatorii își pot reduce costurile prin economii de resurse și pot obține o imagine favorabilă în fața investitorilor și a comunităților. Administrațiile locale beneficiază de un mediu urban mai curat și mai puține plângeri din partea cetățenilor, iar angajații lucrează în condiții mai sigure și mai sănătoase. Mediul, la rândul său, câștigă prin reducerea emisiilor, a poluării și a deșeurilor.

Pentru ca șantierele verzi să devină o normă și nu o excepție, România trebuie să acționeze coordonat. Este nevoie de un standard național de „șantier verde”, inspirat din bunele practici europene, de reformarea legislației achizițiilor publice pentru a introduce criterii de mediu obligatorii și de ghiduri tehnice clare pentru autorități și dezvoltatori. De asemenea, formarea profesională și certificarea personalului de șantier în domeniul economiei circulare trebuie să devină o prioritate.

Un pas important ar fi și monitorizarea și raportarea obligatorie a emisiilor și deșeurilor generate pe șantier, în paralel cu adoptarea sistemelor digitale de tip Building Information Modeling (BIM), care pot urmări în timp real consumurile și performanțele de mediu.

România are acum ocazia de a face trecerea de la un model de construcție învechit, bazat pe risipă, la unul modern, circular și responsabil. Șantierele verzi reprezintă prima verigă din acest lanț al transformării și pot deveni simbolul unei noi generații de dezvoltare – una care construiește nu doar clădiri, ci și un viitor sustenabil.

A construi sustenabil nu înseamnă doar a ridica o clădire eficientă energetic, ci a începe de la fundație cu respect pentru oameni, pentru mediu și pentru timpul care urmează.

Paul Tomotaș, expert în sustenabilitate și economie circulară