Consiliul Local Hunedoara a votat, astăzi, în unanimitate, acordarea titlului de „Cetăţean de onoare” domnului Ion V. Ionescu, fost antrenor al echipei FC Corvinul Hunedoara între 1984 – 1986 şi 1990 – 1991.

Proiectul de hotărâre a fost iniţiat de primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouţanu, care a argumentat că domnul Ion V. Ionescu ( „Jackie” – cum îi spuneau apropiaţii din aceeaşi generaţie, sau „profesorul” – cum l-au numit jurnaliştii mai tineri) merită acest titlu atât datorită rezultatelor sportive obţinute cât şi datorită contribuţiei avute la promovarea sportului hunedorean şi a municipiului Hunedoara.

Imediat după aflarea veştii că este deţinător al titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara”, domnul Ion V. Ionescu a declarat: „Dintre foarte multe oraşe pe unde-am umblat, Hunedoara, ca oraş, ca oameni, ca oameni de fotbal m-au primit cu multă simpatie iar eu am răspuns cu aceeaşi simpatie la sentimentele lor. Am obţinut rezultate, uneori am forţat rezultatele, pentru public. Hunedoara era un oraş plin de talente şi plin de pasiune fotbalistică. Un asemenea public, cum era cel de la Hunedoara, nu am mai întâlnit niciunde. După câte un eşec, mă aşteptam să mă huiduie prin oraş, dar, nu primeam niciun reproş. Oamenii îmi spuneau „Las’ că-i batem pe ăilalţi, duminica viitoare”. Un public care era ataşat fotbalului, nu neapărat orgoliilor. Nu am mai întâlnit aşa ceva nici la UTA, nici la Petroşani, nici la Timişoara, nici la Bucureşti”.

„Domnul Ion V. Ionescu este unul dintre cei mai importanţi oameni din istoria recentă a Corvinului, implicit, din istoria recentă a municipiului Hunedoara. Pe lângă calităţile domniei sale ca profesionist în domeniul sportului, se remarcă şi calităţile morale şi umane. De numele domnului profesor se leagă, de exemplu, noţiunea de „normă hunedoreană” în fotbal, pentru că, sub comanda domniei sale, în sezonul 1985 – 1986, Corvinul reuşea să înscrie cel puţin 3 goluri la fiecare meci disputat pe teren propriu. Ion V. Ionescu a consolidat fotbalul hunedorean, în perioada în care a condus echipa de seniori a oraşului. Consider că sunt întrunite cu prisosinţă toate condiţiile pentru ca domnul profesor să intre în galeria personalităţilor municipiului nostru care deţin titlul de „Cetăţean de onoare”, alături de alţi mari peformeri ai sportului hunedorean, cum ar fi Mircea Lucescu, Remus Vlad, Michael Klein, Gelu Simoc, Romulus Gabor, Dorin Mateuţ, Florea Văetuş, Ioan Petcu, Dorin Mateuţ, Ioan Andone, Mircea Rednic, Bogdan Lobonţ, Marieta Ilcu, Maria Cioncan, Vasile Stângă, Mihai Leu şi aşa mai departe”, a declarat primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouţanu.

Domnul Ioan Ionescu s-a născut la 2 mai 1936, la Rudna (județul Timiş). Este singurul antrenor din România care a pregătit echipe în toate eşaloanele fotbalistice, de la campionatul comunal, judeţean, orăşenesc, Divizia C, B, A, lot naţional, copii, juniori şi tineret.

Este, fără îndoială, cel mai cunoscut antrenor de fotbal din zona de Vest a României, cu atât mai mult cu cât este unul dintre puţinii tehnicieni care au antrenat cele mai importante echipe din această parte de ţară: UTA Arad, Politehnica Timişoara, Corvinul Hunedoara, CSM Reşiţa şi Jiul Petroşani. A pregătit Corvinul Hunedoara în două „mandate”: între 1984 şi 1986, apoi între 1990 şi 1991.

Pentru a nu fi confundat cu alţi „actori” din fotbalul românesc al anilor ‘70 – ‘80, ziariştii acelor vremuri l-au numit „Ion V. Ionescu”. Multă vreme i s-a spus „Jackie”. Culmea, nici măcar domnia sa nu ştie de unde i se trage acest prenume suplimentar. „Poate de la nevoia de a fi cosmopolit, în Timişoara”, spunea mai demult.

Domnul Ioan Ionescu a devenit antrenor al echipei Corvinul Hunedoara în 1984, mărturisind ulterior că a găsit aici un bazin de fotbalişti neobişnuit de valoros şi productiv, alimentat de antrenorii grupelor de copii şi juniori care pregăteau foarte bine tinerii sportivi astfel încât aceştia să poată face pasul spre „echipa mare”, consolidându-se astfel o generaţie excepţională a fotbalului hunedorean. Corvinul Hunedoara se numără şi acum printre puţinele cluburi din ţară cu mai mulţi jucători prezenţi între primii 10 cei mai selecţionaţi fotbalişti din istoria reprezentativei României. Un merit pentru această performanţă îl are, fără niciun dubiu, şi domnul Ioan Ionescu.

Domnia sa este artizanul unuia dintre cele mai bune sezoane din istoria clubului Corvinul Hunedoara: 1985-1986. În acea ediţie a campionatului Diviziei A, Corvinul Hunedoara reuşea o performanţă cu care avea să rămână în istoria fotbalului românesc: să înscrie cel puţin trei goluri în fiecare meci disputat „acasă”. Expresia „norma hunedoreană”, folosită şi acum în jurnalismul sportiv, i se datorează în cea mai mare măsură. De altfel, unul dintre succese, 9-0 cu Rapid Bucureşti, reprezintă şi acum una din cele mai clare victorii din fotbalul românesc, în prima divizie, şi totodată cel mai clar succes din istoria grupării hunedorene în primul eşalon fotbalistic al ţării.

În acelaşi sezon, Corvinul înregistra una dintre cele mai prestigioase reuşite din istoria sa, învingând Steaua Bucureşti, cu 3 – 1, la Hunedoara, pe data de 9 martie 1986, cu două luni înainte ca echipa din Capitală să devină câştigătoare a Cupei Campionilor Europeni.

Rezultatele obţinute de Corvinul în perioada în care antrenor principal a fost domnul Ioan Ionescu au avut atât rolul de a întări noua forţă fotbalistică apărută pe plan naţional, cât şi de a promova Hunedoara ca fiind nu doar un important centru industrial al României, ci şi un important centru sportiv.

Rezultatele deosebite ale activităţii domnului Ioan Ionescu la Hunedoara nu se rezumă doar la perioada de la mijlocul anilor ’80. În cel de-al doilea “mandat” al său, în sezonul 1990 – 1991, Corvinul Hunedoara a dat golgheterul primului eşalon fotbalistic: Ovidiu Hanganu (produs al fotbalului hunedorean, 24 de goluri în 30 de meciuri, la doar 21 de ani).

„Spirit analitic, ferm şi exigent, cu un ascuţit simţ al umorului. Specialist în descoperirea jucătorilor şi a teoretizării jocului de fotbal. Este unul dintre cei mai mari experţi pe care i-a avut vreodată România în materie de metodică şi tactică a fotbalului. Şi este un mare adversar al fotbalului de tip militar-ministerial. Autor a numeroase cărţi de fotbal (de specialitate şi de eseuri), profesor la facultăţi de educaţie fizică şi sport, editorialist la diverse publicaţii, invitat permanent la emisiuni de televiziune și de radio, om de mare carismă, anvergură intelectuală şi respiraţie culturală, ”Jackie” a devenit, de mult timp, «Profesorul»”– scriau jurnaliştii sportivi Octavian Stăncoiu şi Viorel Jucuţ.