A fi cadru didactic – după cum ne spunea Mariana Crăciun, profesor la Colegiul Național „Decebal” Deva – e mai mult decât o profesie, e o misiune prin care valorile unei societăți civilizate, educate, normate se prepetuează și se dezvoltă pentru o lume mai bună, superioară, după idealurile cele mai înalte pentru care se militează: binele, frumosul, adevărul.

Lumea a evoluat prin idei, prin dialectica aspirațiilor unor temerari care urmează calea timpului și la care fiecare contribuie în marea trecere. În acest proces evolutiv, dascălul are un rol esențial, prin însoțirea novicelui spre problematizare și spirit critic, spre cunoaștere și curiozitate, prin jocul didactic în care învățarea devine fundament al unei personalități capabile să-și găsească locul în lume, precum o albină în țesătura hexagonală a fagurelui.

Inspirat din modelul mistagogic din Antichitate, raportul profesor-elev se fundamentează în cadrul instituțional al sistemului de învățământ, reglementat prin norme și metodologii care profilează dascăli ce însoțesc educabilii într-un proces de formare a unor competențe care să le desăvârșească propria personalitate. Astfel, profesorul devine parte a acestui demers educațional, responsabil de formarea unui viitor cetățean care să ducă mai departe aspirațiile societății din care face parte. Indiferent de disciplina predată, cadrul didactic trebuie să se adapteze la dinamica societății, la noutățile lumii, raportându-se la particularitățile de vârstă ale elevilor și la nevoile personale.

            Profilul cadrului didactic este dublat de cel al dirigintelui, care dincolo de pregătirea universitară, se pliază pe cerințele desemnate de curriculumul național pentru disciplina Consiliere și dezvoltare personală (gimnaziu), respectiv Consiliere și orientare (liceu). Curriculumul național este ansamblul conținuturilor activităților destinate procesului educațional ce integrează etape concepute pentru parcursul școlar al educabilului prin diverse experiențe de învățare, prin care se urmărește continuitatea și realizarea de competențe.

            Dirigintele trece dincolo de bancă și de catalog; el devine îndrumător, consilier în orientare spre carieră, un partener de nădejde, un fin observator și psiholog în demersul didactic de identificarea stilurilor de învățare, a nevoilor personale și a idealurilor unui adolescent bine pregătit pentru provocările lumii contemporane. Din perspectiva lui Constantin Noica, profesorul adevărat trebuie să fie un întârzietor, cineva care te oprește în elanul de a te instala. De aceea, diversitatea activităților didactice, îndrumarea spre cunoaștere, plurivalența dascălilor și parcursul școlar devin provocări pentru elevi în căutarea locului și rolului lor în lume. Idealurile în orientarea școlară și în carieră capătă o dinamică nemaipomenită; nu de puține ori, elevii năzuiesc la cariere în anumite domenii, apoi conștientizează prin problematizare și diverse ipostazieri că sunt potriviți pentru alte profesii. În acest demers personal, elevul are cei mai sinceri parteneri: școala și familia.

            Dirigintele urmărește activități multiple: întocmește planificarea activităților specifice clasei de elevi, propune teme, comunică în mod constant cu părinții și profesorii clasei, organizează și coordonează activitățile, monitorizează activitatea elevilor, colaborează cu psihologul școlar sau alți parteneri și informează optim.

            Programa în baza căreia dirigintele își desfășoară activitatea se caracterizează prin continuitate și armonizare a competențelor urmărite din primii ani de școală, din ciclul gimnazial până în cel liceal, având temei realizarea profilului adolescentului conform recomandărilor europene. Dacă în clasele primare se urmăresc competențe generale ce rezidă în formarea unei imagini pozitive despre sine în raport cu ceilalți, în exprimarea adecvată a emoțiilor și autocontrol, precum și în formarea unor comportamente dezirabile, în gimnaziu, acestea sunt continuate prin adoptarea unei atitudine pozitive față de sine și un stil de viață sănătos, relaționarea armonioasă cu ceilalți în diverse contexte, reflectarea asupra motivației pentru învățare, luarea deciziilor pentru continuarea studiilor și pregătirea pentru carieră. Toate aceste se vor augmenta și prelungi în ciclul liceal, prin angajarea unor activități care să formeze adolescenților competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, competențe pentru a învăţa să înveţi, competenţe digitale (bazate pe deprinderi de utilizare a tehnologiei pentru gestionarea informaţiei şi comunicarea electronică) și competenţe antreprenoriale.

            În tot acest demers, dirigintele facilitează și determină exprimarea atitudinii elevilor faţă de progresul personal, identificarea intereselor şi abilităților particulare, ilustrarea perspectivei pozitive față de sine și dezvoltarea coeziunii în grup, acesta fiind mereu un partener de nădejde, un suport motivațional al devenirii care contribuie evident prin vocația sa, prin tactul pedagogic și prin personalitatea sa la luarea deciziilor și valorificarea învățării pentru reușita personală și profesională a propriilor elevi.

            Profesorul diriginte este un educator și un formator de oameni, parte integrantă a procesului educațional atât de important în parcursul fiecărui elev, care prin succesul personal ajută la progresul întregii societăți. Dirigintele rămâne un idealist care oferă elevilor încredere, ascultă pulsația aspirațiilor lor și îi sprijină în planificarea unui traseu educațional, la capătul căruia să fie capabili de alegeri bune, de adaptare la schimbare și de cutezanță la idei înalte.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș