Puțini știu că una dintre cele mai importante opere ale sculpturii moderne, Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși, are rădăcini adânci în municipiul Petroșani. Dincolo de amplasarea sa emblematică de la Târgu Jiu, povestea tehnică și logistică a realizării coloanei începe, de fapt, în inima Văii Jiului.

Totul se leagă de numele inginerului Ștefan Georgescu Gorjan. În iarna anului 1934, acesta ajunge la Paris și îl vizitează pe Brâncuși în atelierul său. Întâlnirea din ianuarie 1935 avea să fie decisivă. Artistul i-a mărturisit că are proiectul Coloanei, dar nu beneficiază de sprijinul necesar pentru realizarea lui. Gorjan îi propune o soluție concretă: să vină la Petroșani, la Atelierele Centrale ale Societății Miniere Petroșani, unde el lucra ca inginer. Relația dintre cei doi avea și o bază personală – tatăl lui Gorjan îl sprijinise pe Brâncuși în perioada Craiovei.

În 1937, Brâncuși vine la Petroșani și locuiește în casa inginerului Gorjan, situată în centrul orașului – clădire care, din păcate, nu mai există astăzi. În fiecare zi, sculptorul mergea la Atelierele Centrale pentru a supraveghea lucrările. Există fotografii care îl surprind implicat direct în procesul tehnic al realizării elementelor coloanei.

Turnarea modulelor a fost un proces riguros. La 14 septembrie începe confecționarea stâlpului central, oțelul fiind adus de la Reșița. Între 16 septembrie și 20 octombrie se toarnă modulele din fontă, într-un interval de aproximativ o lună și jumătate. Tot muncitorii de la Atelierele Centrale Petroșani au săpat și fundația de la Târgu Jiu. Inginerul Gorjan a găsit soluțiile tehnice pentru ancorarea și stabilitatea coloanei, contribuind decisiv la durabilitatea operei.

Transportul elementelor la Târgu Jiu s-a realizat cu autocamioanele unor antreprenori locali, nu – așa cum spune legenda – cu carul cu boi. Este un detaliu care subliniază caracterul modern și industrial al realizării monumentului.

Șederea lui Brâncuși la Petroșani are și o latură anecdotică. Nemulțumit de bucătăria ardelenească, mai dulce decât era obișnuit, sculptorul a preluat temporar „conducerea” bucătăriei și a început să gătească mămăligă și ciorbe mai acrișoare, pe gustul său oltenesc. Tot el a redat pentru o vreme libertatea cățelului casei, fiind cunoscut ca un iubitor de animale.

Deși presa vremii nu a marcat în mod special prezența lui Brâncuși la Petroșani, certitudinile istorice există: documente, mărturii, fotografii și liste cu muncitorii implicați. Coloana Infinitului are, simbolic, și „sânge” de Petroșani – fiind realizată cu sprijinul industriei miniere, din fonduri provenite inclusiv din exploatarea și vânzarea cărbunelui din Valea Jiului.

În contextul „Anului Brâncuși” – marcat oficial în România în 2026, la 150 de ani de la nașterea sculptorului – astfel de episoade au fost readuse în atenția publicului. Expoziții, conferințe și proiecte culturale au rolul de a revaloriza nu doar opera artistică a lui Brâncuși, ci și contribuțiile mai puțin cunoscute ale comunităților implicate în realizarea ei. Pentru Petroșani, această recuperare simbolică este esențială: orașul nu este doar un capitol tehnic în istoria Coloanei, ci un partener real în nașterea unei capodopere universale.

Astfel, dincolo de dimensiunea artistică, Coloana Infinitului rămâne și o poveste despre colaborare, solidaritate și mândrie locală – o dovadă că marile opere se nasc din întâlnirea dintre viziune și comunitate.