Îmi plac persoanele simple, adevărate, reale. Cred că de asta n-am iubit niciodată carnavalul, cu măștile și perucile lui, cu machiajul excesiv în spatele căruia să te ascunzi. Persoanele care îmi plac cel mai mult sunt cele care nu intimidează, lângă care simți că timpul trece în grabă și conversația curge firesc, cărora nu le pasa de unde vii, cine ești, dar sunt curioși să afle despre omul pe care îl au în față.

Și o fac zâmbind, cu sinceritate, respect, corectitudine, afect. Oamenii sunt dornici să comunice, să împărtășească, să afle, dar se închid ca aricii când simt că dincolo de inima lor deschisă există doar o mască și o inimă de cauciuc. Trăim timpuri ireale, că stropul de normalitate suntem obligați să ni-l creăm singuri, dacă vrem să rămânem ancorați la realitate, la valorile și principiile sănătoase pe care le-am primit în cei șapte ani de acasă. Dacă am avut norocul să le primim. Când simt că pe undeva mă pierd, caut un copac cu scoarță groasă și trunchiul noduros și-mi agăț privirea de crengile lui bătrâne, caut un petec de cer și unul de pământ, o persoană care știe să asculte, să mângâie prin cuvinte, să zâmbească, un vânt cald și prieten care să ducă departe melancolia, nostalgia, preocupările. Caut esența. Aparența nu m-a încântat niciodată. Globalismul a transformat oamenii în fiare sălbatice de o răutate feroce. Mă doare când văd că toți au pus tunurile pe Biserica Ortodoxă. Nu sunt un habotnic, dar sunt creștin.

Voi încerca, cu ajutorul unor istorici, să pot răspunde la câteva întrebări: ce este creștinismul și câte ceva, pe înțelesul tuturor, despre ortodoxie.

Biserica Ierarhică Ortodoxă

În privința vremii, datei, când s-a organizat Biserica Ierarhică, Ortodoxă, nu sunt îndoieli. Izvoarele istorice ne arată că acest lucru s-a petrecut la Cincizecime, Pogorârea Duhului Sfânt, Ispas. Aceleași izvoare istorice ne dovedesc că Episcopii, Preoții și Diaconii au fost așezați încă din vremea Apostolilor și prin ei. Epistole ale Sfântului Irineu (circa 180 A.D) ne oferă liste ale acestor Episcopii și jurisdicțiilor lor. Iar încă mai înainte Sfântul Ignatie Teoforul (cel care ca prunc a fost purtat în brațe de Mântuitorul) vorbea despre importantă Episcopilor și a faptului că acolo unde ei se găsesc, se află Biserica în plenitudinea ei. Deci, vorbăria “sectantă” despre o Biserica “primitivă” și apoi preschimbată de Ierarhi, se vădește vid informațional. În termeni istorici, ”tehnici”, este un caz clar de anacronism, proiectarea unor realități dintr-o perioada istorică recentă în trecut. O greșeală a celor care sunt necunoscători ai istoriei și metodelor ei de aflare a adevărului. Încă mai mult diferitele teorii despre “cauzele” apariției creștinismului se dovedesc la fel de false. Se spune că apariția creștinismului ar fi fost o reacție “ascetică” față de decăderea vremii respective. Este foarte adevărat că din primul moment Creștinismul a fost pentru decență și respect pentru morală, dar niciun singur moment creștinismul nu a condamnat materia și lumea. Creștinismul voia să le restaureze în starea lor dintâi, nu să le elimine. Mai mult, a existat în acea vreme un atare curent,”manicheismul”, care condamna materia ca impură și căsătoria ca formă de desfrânare. Ei bine, exact creștinismul a fost cel care a respins cu vehementa asemenea aberații. Deci cei care pretind că ar fi fost creștinismul o reacție “ascetică” sunt contraziși de faptul istoric că exact creștinismul a respins cu mai mare vehemență acel “ascetism” maniheu de care pomeneam. La fel și în cazul “arianismului”, cel care tăgăduia co-eternitatea Fiului cu Tatăl. A fost Sf.Athanasius care a demonstrat că Dumnezeu,”care este dragoste” nu putea să fie astfel de unul singur, trebuia că dragostea să fie împărtășită. În acest fel, dogmă Sfintei Treimi din început a fost a Bisericii. Iar aici atingem un lucru esențial, învățătura Bisericii se sprijină pe dogme, adevăruri care nici nu pot și nici nu trebuie demonstrate, ele țin de Credință, care este nădejdea în cele nevăzute și dovada celor nevăzute. În acest subiect, o extraordinar de subtilă și convingătoare argumentare a făcut G.K.Chesterton. El atrăgea atenția că învățătura despre Credință a fost dată Apostolilor sub forma: ”Îți voi da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.”

Folosirea termenului “cheie”

Are o enormă semnificație. O cheie nu poate fi subiect de discuție: ea sau deschide poarta, sau nu o deschide. Orice comentariu despre “cum și de ce ar trebui să fie altfel” este inutil. Dacă nu folosești cheia, va trebui să folosești o rangă sau o “gură de lup”. Cei care folosesc “rangă” și “gură de lup” sunt cei care se abat de la învățătură Ortodoxă, ereticii și “sectanții”, care adaugă sau sustrag fără noimă, fără să înțeleagă și fără să ia seama la consecințe. Acestea fiind spuse, este bine să ne amintim care sunt “izvoarele” învățăturii Ortodoxe. Sfânta Tradiție, canoanele, scrierile patristice, textele liturgice și icoanele au aceiași valoare. Toate acestea, nu luate separat, ci în totalitatea lor organică și vie, dimpreună cu Sfânta Scriptură, exprimă adevărul despre Biserica Ortodoxă. Trupul mistic al lui Iisus, totalitatea credincioșilor vii și morți. Cu cele menționate câteva readuceri aminte pot fi iarăși de folos.

Sfânta Tradiție

Este învățătura transmisă prin viu grai. Din ea, mai apoi, s-au alcătuit Scripturile. Sfânta Tradiție este viață Bisericii în Duhul Sfânt. Limpede spune Sfântul Pavel : ” Țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră”(Tesalonicieni ÎI,2:15) și iarăși spune Apostolul Neamurilor: ”Credință este din auz”(Români,10:17). Deci Sfânta Scriptură poate fi asemuită cu rodul care crește din și în pomul stufos al Sfintei Tradiții. Din aceasta se poate vedea cât de neghioabă este teoria despre “sola Scriptura”, o falsă învățătură care efectiv distruge experiența creștină a doua mii de ani. În același chip trebuie înțeleasă și învățătura despre Sfintele Moaște și Sfintele Icoane. În primul rând, atât Sfintele Icoane, cât și Sfintele Moaște nu sunt ÎNCHINATE, căci închinarea este datorată doar lui Dumnezeu, ele sunt CINSTITE și există o profundă motivație a acestei “cinstiri”. Moaștele sunt rămășițe pline de har din trupurile Sfinților. Sfinții au atins o înaltă stăpânire duhovnicească a propriului trup și l-au îndumnezeit într-o așa măsură în timpul existenței pământești, încât această legătură continuă după moarte. Sfinții sunt prezenți în moaștele lor prin har. De aceea cinstirea moaștelor este necesară și ea ne asigura legătură neîntreruptă cu Sfinții. Asemenea icoanele sunt cinstite. Ele reprezintă chipurile Sfinților care au fost oameni ca și noi. Icoanele înfățișează și chipul Mânuitorului, căci după cum ni se spune,”Cuvântul s-a făcut Trup”.

Vechimea icoanelor

Este la fel de mare ca și a Bisericii. O icoană nefăcută de mâna omenească, a Mântuitorului, a fost dată regelui Agvar. Prima icoana a Maicii Domnului a fost făcută de către Sf.Apostol și Evanghelist Luca. Icoane pictate se găsesc și în cele mai vechi Biserici, cele din catacombe. Cinstind icoana, ne adresăm rugăciune către cel pe care îl reprezintă. Iar rugăciune și legătură prin har fac că însăși icoană să devină “altceva”, să fie transfigurată. În această înțelegere vedem că “materia” icoanei, ca și trupul Sfinților, sunt înduhovnicite, ridicate ca materie, mai aproape de starea dintâi. Pentru acest respect desăvârșit arătat “materiei” se poate spune răspicat că de fapt învățătura Bisericii Ortodoxe este singura cu adevărat “materialistă”. Din toate cele arătate ar trebui să fie înțeles că Biserica și rânduielile ei au fost așezate de către Mântuitorul și apoi răspândite de către Apostolii Lui și urmașii lor, Episcopi și Preoți, până în ziua de azi. Cu mare grijă trebuie să ne ferim de cei care caută să aducă “inovații” și să promoveze învățături străine de Duhul Bisericii. Aceste false învățături vor să ne separe de PREZENȚA lui Dumnezeu. Sectele îi separă de Dumnezeu pe oameni, fără cruțare.

Ortodoxia îi unește pe credincioși  cu Dumnezeu

Care este prezent, acum și aici, în Taine. Cei care resping Tainele, de fapt resping însăși Întruparea lui Dumnezeu.”Pentru cei care suntem Ortodocși este necesar să ne ținem de învățătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe fără șovăială, la bine și la rău. Trebuie să știm că doar Biserica Ortodoxă poate să ne mântuie. Nu vom fi mântuiți doar fiind “membri” ai Bisericii Ortodoxe, ci doar în măsură în care vom urmă învățăturile Ei. Nu înseamnă că cei din afară nu se vor mântui. Aceasta se află sub Judecată lui Dumnezeu. Dar trebuie să știm că TOȚI cei care se vor mântui, într-un fel tainic sunt parte din Biserică. În vorbele Episcopului Kallistos Ware,”Noi știm unde este Biserica, nu știm unde nu este”. Dar dincolo de asta, sub nicio formă să nu schimbăm splendoarea împărătească a Ortodoxiei pentru paragina unor învățături trunchiate și fără vlagă, inspirații periferice și negative care se vor risipi că un fum rău amăgitor”, scria Alexandru Nemoianu, istoric, USA. Să nu uitam un bun roman născut în Caraș Severin. Mulțumesc din suflet dlui Nemoianu pentru cele explicate corect în aceste momente tulburi pentru omenire.

 Celebrul scriitor Radu Cinamar, ,,Viitor cu cap de mort’’ scrie niște profeții făcute de  părintele Arsenie Boca: ”Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp și va pleca spre împărăția Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorita unui complot mișelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuși, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată”. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă și foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinții creștini de la Muntele Athos, în care se găsește descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina și voința dumnezeiască. ”Veți vedea și veți înțelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituțiile statului, în conducerea lui și mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiș chiar și în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii își vor pierde speranța. Doar cei care își vor păstra credința adevărată, vor fi salvați și mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei. Apoi, Părintele Arsenie a dezvoltat subiectul și a spus că această „lucrare diavoleasca” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavolești” este minuțios și, prin puterea banilor și a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga și omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârșesc au ajuns destul de aproape de țelul lor principal, care este controlul și dominarea întregii lumi”…Aici, însă, părintele a făcut o afirmație neașteptată, care a avut darul să ne șocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, ”în mod paradoxal și într-un interval de timp scurt, atenția lumii se va concentra asupra țării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc și a semnelor specifice care vor depăși cu mult puterea limitată de înțelegere a cunoașterii materialiste”. Cred că acum se va da lupta finala!!! Nonvalorile au devenit Valori.

Al dumneavoastră, același,

 Prof. Ioan Romeo Mânzală