Consecinţele intrării României în UE sunt catastrofale, ne-au îndobitocit cu totul. Occidentul este pe marginea prăpastiei, iar noi am rămas ,,o găină slabă”și fără pene. Ne-au luat totul, iar alții ne-au cucerit militar, foarte ușor cu două semnături. Dar cum mai stăm economic?

Conform datelor furnizate de Eurostat, nivelul veniturilor de pe piaţa românească a muncii a scăzut dramatic în ultimii cinci ani. Datorită acestui colaps, România deţine în acest moment lanterna roşie într-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcţie de nivelul de remunerare a muncii.

Datele prezentate în continuare reflectă faptul că intrarea României în UE a determinat o prăbuşire fără precedent a nivelului de remunerare a muncii. Astfel, veniturile medii lunare de pe piaţa românească a muncii (salariaţi, liber profesionişti, fermieri, persoane fizice autorizate) estimate în funcţie de paritatea standard a monedei europene (euro pps) au scăzut în perioada 2008-2013 cu nu mai puţin de 11,8%, iar acum și mai mult au scăzut 2018-2022. Drept urmare, ponderea veniturilor medii lunare de pe piaţa muncii din România, în raport cu valoarea medie a aceluiaşi indicator la nivelul UE 27, a scăzut în perioada menţionată de la 41% la 33,4% ! Mai mult, acest crah reprezintă o malformaţie aproape singulară, întrucât nivelul de remunerare a muncii a crescut în aceeaşi perioadă  în toate celelalte state din UE 27, cu excepţia României şi a Greciei.

Dar de ce este atât de prost plătită forţa de muncă din România comparativ cu celelalte state din UE? De ce cei peste nouă milioane de români pentru care munca este singura sau principala sursă de venit au devenit nişte paria comparativ cu omologii lor din Slovenia, din Ungaria, din Estonia şi din Cehia, ca să nu mai vorbim de cei din Germania?

Fără îndoială, clasamentul anterior reprezintă o noutate absolută pentru politicienii din România. Dar nici presa şi nici liderii de opinie din România nu au abordat în mod sistematic această disfuncţie tragică a economiei Româneşti. Oare de ce?

În primul rând, majoritatea decidenţilor din elita politică românească tratează cu nepăsare şi chiar cu dispreţ interesele compatrioţilor, care se încăpăţânează să supravieţuiască muncind.

Pentru plutocraţii din sistemul politic românesc

Munca reprezintă o motivaţie pentru fraieri. În ultimele decenii, prosperitatea obţinută prin muncă a reprezentat o rara avis în România. În schimb, îmbogăţirea prin mijloace ilicite a devenit motivaţia fundamentală a majorităţii decidenţilor din instituţiile publice româneşti şi a liderilor lumii interlope. Drept urmare, în nici o altă ţară din UE nu există o relaţie atât de vizibilă şi de sistematică între mediul politic şi mediul mafiot al celor care s-au îmbogăţit jefuind patrimoniul public şi privat. În sfârşit, sunt convins că în nicio altă ţară din UE nu există atâta corupţie şi atâţia bani negri ca şi în România.

În al doilea rând, aproape oricine s-ar  încumeta să tragă la răspundere decidenţii din instituţiile politice româneşti pentru faptul că interesele celor ce muncesc, ca să spun aşa, sunt grav afectate de angajatorii autohtoni şi străini ar deveni în scurt timp un rebel fără cauză. Îşi imaginează cineva că actualii locatari din palatele Cotroceni sau Victoria vor fi traşi la răspundere  de către opinia publică, la fel ca şi în Bulgaria, pentru actualul crah al salariilor şi al veniturilor obţinute din muncă?

S-ar părea, deci, că fanariotismul decidenţilor politici şi mentalitatea mioritică a majorităţii românilor reprezintă obstacole insurmontabile în ceea ce priveşte contracararea politicii de monopol impuse de către angajatori pe piaţa muncii. Totuşi, chiar şi în acest context fatalist, se mai poate face ceva.

În primul rând, contracararea politicii de amputare monopolistă a salariilor de către angajatori, mai ales în România şi în Bulgaria, implică o reglementare la nivelul UE a nivelului salariului minim de pe piaţa comunitară a forţei de muncă. Desigur, o asemenea iniţiativă ar genera reacţii furibunde de împotrivire din partea companiilor transnaţionale. Managerii şi acţionarii acestor companii ar sării ca arşi şi ar califica acest tip de reglementare drept o reglementare anticoncurenţială.

Oare, aşa stau lucrurile?

Evident, nici vorbă de aşa ceva. Să ne reamintim cu cât tupeu şi agresivitate au impus decidenţii de la Bruxelles tarife unice în termeni nominali la consumul de energie electrică şi de gaz metan, sub pretextul că, în absenţa acestor uniformizări tarifare, piaţa comunitară a bunurilor şi a serviciilor ar deveni neconcurenţială. Un argument cusut cu aţă albă, nu? Pentru că, munca şi capitalul reprezintă factorii fundamentali de producţie în orice tip de economie, mai concurenţială sau mai puţin concurenţială. Iar energia reprezintă un factor de producţie complementar sau derivat. Şi atunci, cum poate deveni concurenţială o piaţă în care veniturile din muncă sunt amputate monopolist de către angajatori, iar preţul energiei este uniformizat  în favoarea furnizorilor de energie? Trebuie să dai dovadă de o mare naivitate pentru a înghiţi un asemenea basm.

În al doilea rând, contracararea prin lege a politicii de monopol practicate de angajatori este o soluţie necesară, dar nu şi suficientă pentru eliminarea actualelor disfuncţii de pe piaţa muncii din România. În opinia mea, lejeritatea cu care foarte mulţi români se îmbogăţesc prin mijloace ilicite reprezintă cea mai importantă cauză a degradării motivaţiei pentru muncă şi pentru afaceri licite. Pentru că, nu-i aşa, dacă afacerile ilicite sunt mai accesibile şi mai profitabile decât cele licite, ce rost mai are să munceşti sau să investeşti în spiritul şi în litera legii? Evident, contracararea activităţilor ilicite reprezintă o problemă reziduală în România.

„Obiceiuri ale pământului”

Afacerile necinstite şi corupţia reprezintă în România ”obiceiuri ale pământului”. Cu toate acestea, sunt convins că propensiunea românească tradiţională pentru activităţi ilicite, pentru ciubuc şi pentru şpagă poate fi eradicată pe termen lung. Evident, acest proces de eradicare implică, înainte de orice, un control fiscal transparent şi generalizat al veniturilor obţinute din muncă şi din capital. Din păcate, însă, actualii decidenţi politici sunt cei mai înverşunaţi oponenţi ai acestei politici sine-qua-non de eradicare a afacerilor ilicite şi a corupţiei, analiza Dr ing Nicolae Țăran,

Din această perspectivă sumbră, actualul crah al veniturilor de pe piaţa muncii din România implică două riscuri catastrofale: un risc intern şi unul comunitar. Dacă Bucureştiul va trata la fel de iresponsabil ca şi până acum precaritatea inumană a veniturilor de pe piaţa  muncii, atunci sustenabilitatea politică, socială şi culturală a României  va deveni extrem de problematică. Fără îndoială, o ţară în care nivelul veniturilor din muncă reprezintă doar o treime din valoarea medie a acestui indicator la nivelul UE, aşa cum este cazul României,  este o ţară extrem de săracă din toate punctele de vedere. Şi ce viitor va avea o asemenea ţară? În sfârşit, dacă Bruxelles-ul va continua să eludeze modul  defectuos şi iresponsabil în care este guvernată România, atunci „mămăliga românească” va exploda la un moment dat şi va pulveriza uriaşa „formă fără fond” denumită UE.

Ce-i împiedică pe oameni să vadă adevărul?

De ce nu înțeleg românii realitatea din jur? În acest text vom prezenta ce anume îi împiedică pe români (și pe mulți oameni de pe planetă) să vadă și să înțeleagă adevărul și realitatea reală din jurul lor, adică să împiedice să vadă Noua Ordine Mondială și Sistemul de exploatare în care suntem ţinuţi pe post de sclavi muncitori moderni (neo-sclavi). Despre ce se întâmplă în jurul nostru și care este adevărul în lumea în care trăim am mai scris. Pe scurt, este vorba de cei mai puternici – influenți și bogați oameni de pe planetă, cei pe care nu-i văd niciodată, nu știm cine sunt și unde se află, dar care conduc lumea din umbră (vedem efectele deciziilor lor, mecanismele prin care conduc lumea și instrumentele lor – oameni, instituții, corporații, companii etc).

 Noua Ordine Mondială

Caută (și în mare măsură au Ordin) să instaureze o Nouă Ordine Mondială, în care oamenii să fie SCLAVI muncitori docilizați, care doar muncesc (muncă modernă, nu pe câmp), oameni care au nu au, căci nu le pasă că sunt sclavi. Scopul este exploatarea maselor de oameni (popoarelor) de către o Elită profitoare (cei care conduc lumea), care sa aibă controlul total al omenirii prin nenumărate metode și instrumente subversive, malefice, mai mult sau mai puțin ascunse, aplicate toate în cadrul Sistemului de exploatare din fiecare tara. De ce nu pot vedea oamenii ce se petrece cu adevărat în jurul lor? Ce îi împiedică pe români și pe ceilalți oameni de pe planetă să vadă adevărul, realitatea reală din jur:

– Distrugerea mentală (premeditată și continuă) – oamenii sunt supuși continuu unui proces de distrugere mentală premeditată, adică unor tehnici și metode prin care creierul omului să fie pur și simplu distrus, limitat, îndobitocit. Fără un creier „dăştept” nu te poţi prinde în legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Aşa că, trebuie să fii distrus mental. Distrugerea creierului are loc în plan fizic – adică se lucrează la râncezirea creierului, la limitarea capacității biologice/anatomice a creierului de funcționare a capacității optime și în plan psihic / mental / intelectual / gândire etc. – pentru a limita capacitatea de a înțelege lumea, în lumea. care trăim, pentru a te înregimenta în niște tipare nocive de funcționare prestabilită și ideală pentru Sistemul de exploatare, pentru a nu-ți pune întrebări, pentru a nu căuta răspunsuri, pentru a nu face față psihic adevărului, pentru a respecta autoritatea, pentru a fi obedient etc. Pe scurt, pentru a fi sclavul perfect.

 Metodele de distrugere mentală

Sunt multiple, cele mai importante fiind:

ŞCOALA (educaţia formală) – îndoctrinare, înregimentare, obedienţă faţă de autorităţi, tipare de funcţionare, lipsa prezentării adevărului istoric, lipsa prezentării adevărului despre lumea reală, distrugerea potenţialului, pierdere de timp, pregătirea pentru viaţă de sclav etc.

MASS MEDIA (principalele ziare, site-uri de știri, posturi radio și în special Televizorul) – îndobitocire, lipsa prezentării adevărului istoric, lipsa prezentării adevărului despre lumea reală, dependență, manipulare, pierdere de timp, distrugerea creierului etc.

Poluarea (apă, aer) – fluor toxic, metale grele, noxe auto etc.

Mâncarea otravă din supermarket – chimicale, pesticide, aditivi, E-uri, conservanţi, arome, MSG (monoglutamat de sodiu), hormoni, OMG (organisme modificate genetic), dulciuri, ciocolată, bomboane, jeleuri chimice, acadele, sucuri colorate, mezeluri, salam, parizer, margarină, brânză topită, ketchup, supă la plic, delicat, zahăr în exces, sare în exces, grăsimi, prăjeli, gumă de mestecat și alte dulciuri cu aspartam etc. etc. etc.

Probabil VACCINURILE (nu știm exact ce conțin, dar știm că fac rău). Probabil plasticele (nu știm exact ce conține și ce efecte au pe termen lung, dar știm că foarte multe au efecte secundare chiar și pe termen scurt și că marea majoritate nu prea funcționează și țintesc doar SIMPTOMELE, nu cauzele bolii).

Chiar și într-o anumită măsură distrugerea mentală duce la multiple fenomene/caracteristici care ne împiedică să vedem Sistemul de exploatare în care suntem sclavi moderni:

 Mulțumirea cu puțin

Suntem prostiți să credem că, trăind în sărăcie, că suntem amărâți, e cumva bine și moral. Aici o mare parte din vină o are Biserica, care te invită la NON acțiune împotriva Sistemului de exploatare, care-i folosește pe oameni drept SCLAVI. Biserica ne învață „să ne mulțumim cu puțin”, „toți avem o cruce, să ne ducem crucea”. Biserica ne invită la răbdare veșnică. Împăcarea cu sclavia nu mai oferă niciun motiv să căutăm să înțelegem Sistemul de exploatare, pentru că ne mulțumim să trăim în el ca niște sclavi. Astfel de oameni sunt PERFECȚI pentru cei care conduc lumea din umbră…

Continuăm același subiect în articolul de săptămâna viitoare.

Al dumneavoastră

Prof.Ioan Romeo Mânzală

Peste 80% din cei care au compus Parlamentul României și cei din Parlamentul European, care au adus țara și Europa aproape de colaps, cer votul, ca să distrugă mai departe, iar acum se sfâșie între ei. Mergeți la vot!