Datorită învățământului, unde toți neisprăviții, analfabeții au ajuns să cumpere diplome fără să știe unde este școala după „absolvire”, au trecut în politică, unde nimeni nu te trage la răspundere, chiar dacă ai furat orice. Au fost promovați tot pe șpagă în diverse partide, în unele funcții, unde au dus această țară în pragul falimentului și executând cu ochii închiși toate ordinele străinilor, țara noastră a ajuns exact ca și o prostituată. Fiecare face ce vrea, vinde tot, datorii pe bandă rulantă, nimeni nu face nimic…A. Constantin a numit-o „târfa Europei”. Se pare că se apropie de adevăr.

M-am așezat pe marginea patului, cu gândul greu și cu o neliniște pe care n-o mai pot ascunde. M-am uitat în gol și m-am întrebat când anume ceea ce odată era o mândrie — SĂ FIU ROMÂN — a ajuns să fie spus aproape în șoaptă. Și am zis să mai scriu câteva rânduri aici. Pentru cei care mai au puterea să înțeleagă. Pentru cei care nu confundă pomana cu prosperitatea și asfaltul cu libertatea. Pentru că, în povestea mea, au făcut din România o târfă. Și culmea este că nici măcar nu mai trebuie să-i spună cineva ce să facă. Peștele ei, Europa, a învățat-o să creadă că totul este gratis. Strigă unii în gura mare: „SLAVĂ EUROPA! Ne-a dat bani! Ne-a făcut drumuri! Ne-a dat fonduri! Ne-a dat de toate!” Și eu râd singur, dar nu pentru că mi-ar fi de râs. Râd de disperare. Pentru că uneori prostia este atât de bine ambalată, încât arată exact ca fericirea. Europa i-a dat României bani așa cum îi dă peștele unei curve bani să se aranjeze.„Ia, fată! Fă-ți părul. Pune-ți gene. Epilează-te. Îmbracă-te frumos. Uite, îți renovez și casa. Gratis!”„Și nu vrei nimic în schimb?” „Nuuu… nimic.” Doar că, undeva în spatele tejghelei, peștele își freacă mâinile și zâmbește. Pentru că el nu-și recuperează banii de la ea. El își ia banii direct de la clienții ei. Și fata începe să creadă că s-a îmbogățit. Nu. Doar i s-a zugrăvit camera. I s-a schimbat mobila. I s-a asfaltat ulița. Dar casa tot a ei nu mai este. Ne-au făcut drumuri. Și ne-am bucurat. „Uite, bă! Ce civilizație!” Dar ne-am întrebat vreodată de ce sunt făcute drumurile? Ne-au dat bani pentru agricultură și utilaje. Și ne-am bucurat. „Uite tractorul!” Dar ne-am întrebat vreodată cine câștigă atunci când noi producem mai repede, mai mult și mai ieftin? Ne-au spus că primim. Și noi am întrebat doar: „Cât?” Aproape nimeni n-a mai întrebat: „Și ce dăm?”

Aici începe tragedia

Pentru că cel mai periculos cuvânt din vocabularul unui popor sărac nu este „datorie”. Este: GRATIS. „Gratis” adoarme mintea. „Gratis” face omul să uite să citească contractul. „Gratis” îl face să nu mai întrebe de ce. „Gratis” îl face să pupe mâna celui care îi întinde bancnota. Și, în timp ce el pupă mâna, cineva îi numără degetele. Ne uităm la drumuri, la blocuri, la proiecte și spunem: „Ce bine ne este!” Dar ne mai uităm și la ce s-a întâmplat cu lucrurile simple? Apa. Pământul. Laptele. Animalele. Gospodăria. Țăranul. Omul care putea să crească un porc în curte fără să simtă că are nevoie de un avocat, un dosar și trei ștampile ca să demonstreze că porcul există. Bunicii noștri au băut apă din fântână. Au mâncat lapte de la vacă. Au crescut găini. Au făcut brânză. Au crescut porci. Au lucrat pământul. Au încălzit casa cu lâna oilor și cu lemne. Și nu au murit spunând: „Vai, bunico, ai uitat să respecți regulamentul european 347, alineatul 6!” Au murit săraci. Au murit muncind. Au murit de boală, de bătrânețe, de necaz. Dar au murit cu ceva ce noi riscăm să pierdem: sentimentul că pământul pe care calcă le aparține. Iar acum? Lâna poate ajunge „deșeu”. Laptele tradițional devine suspect. Țăranul devine producător neconform. Porcul devine problemă administrativă. Găina devine posibilă procedură. Și omul care a trăit o viață întreagă din gospodăria lui ajunge să se întrebe dacă mai are voie să trăiască așa cum au trăit părinții și bunicii lui. Și noi? Noi spunem: „Lasă, mă, că e gratis.” Peștele a scos-o pe târfă de pe ulița neasfaltată și a dus-o în centru. I-a dat apartament. I-a pus asfalt. I-a cumpărat haine. I-a dat bani de machiaj. Și i-a spus: „Vezi ce bine ți-am făcut?” Ea a zâmbit. A uitat să întrebe cât costă libertatea. Apoi, încet-încet, peștele a început să-i spună: „Stai aici.”„Pleacă acolo.”„Vorbește așa.” „Nu vorbi despre asta.”„Acceptă-l pe ăsta.” „Fă ce spune celălalt.”Și într-o zi, femeia s-a uitat în oglindă și nu s-a mai recunoscut. Avea gene. Avea păr. Avea unghiile făcute. Avea apartament. Avea asfalt. Avea fonduri. Avea proiecte. Avea statistici frumoase. Dar nu mai știa dacă mai are demnitate. Și atunci a început să țipe:„AJUNGE!” Dar din blocurile construite cu bani europeni au început să se audă vocile rudelor:„Taci, fă, că e bine!”„Unde mai găsești tu așa ceva?”„Stai la bloc!”„Ai internet!”„Ai mall!”„Ai autostradă!”„Ai primit!”Și ea întreabă: „Dar cât am dat?” Liniște. Pentru că întrebarea asta strică petrecerea. Noi am devenit un popor care se bucură când primește, dar uită să întrebe de ce primește. Ne uităm la mâna care ne dă și uităm să ne uităm la mâna care ia. Și poate că asta este cea mai tristă parte. Nu că România a primit. Ci că am început să fim mândri că suntem săraci, atât timp cât cineva ne aruncă ceva.

Am transformat pomana în politică

Dependența în progres. Supunerea în civilizație. Iar„gratis”în religie. Cel mai scump lucru din lume este ceea ce primești gratis. Pentru că uneori nu plătești cu bani. Plătești cu pământ. Cu industrie. Cu resurse. Cu independență. Cu decizii. Cu tăcere. Cu generații. Și, într-o zi, te trezești în fața oglinzii și realizezi că ai primit atât de multe lucruri…încât nu mai știi ce ți-a rămas al tău. Asta este tragedia pe care eu o văd. Poate greșesc. Poate exagerez. Poate sunt doar un nebun care s-a așezat pe marginea patului la miezul nopții și vorbește cu pereții. Dar dacă mă întrebi ce mă doare cel mai tare…nu este că România a primit. Ci că noi am început să credem că a primi este același lucru cu a fi liber. Și poate că într-o zi vom înțelege: un om poate fi îmbrăcat frumos, poate locui într-un apartament frumos, poate merge pe un drum frumos și totuși să fie în genunchi. Iar cea mai tristă târfă nu este cea care își vinde trupul. Este aceea care își vinde libertatea…și ajunge să creadă că a primit-o gratis. (A.Constantin).

Unde au mers cele peste 300 miliarde împrumutate de România pe care trebuie să le plătim noi? România, țara nebunilor și a hoților de cea mai joasă speță.

Ieri scriam de salariul fostului director general al STB-ului și mă minunam că acesta încasa lunar 22.000 de euro escroc și analfabet la Primăria Capitalei, iar din trei în trei luni își mai dădea și câte o primă de 8.000 de euro.

Ei bine, ăsta-i mic copil pe lângă „salariul”șefului ăl mare de la Nuclearelectrica. Acesta nu încasa mai puțin de – ATENȚIE MARE! – 38.000 de euro lunar NET. În presa aservită celor ce ne conduc s-a vehiculat un venit de 35.000 de euro lunar, că, vezi Doamne, să nu provoace frustrare, de parcă 32.000 de euro ar fi sumă de muritor de rând. Ba, dar ce să vezi! Salariu ca salariu, dar în anul 2024, acest directoraș general a primit și o indemnizație brută (denumită bonus de performanță) de 1.613.340 lei (echivalentul a 322.600 de euro), adică alți 188.760 de euro net. În anul 2020, același Cosmin Ghiță a mai primit o indemnizație, tot ca bonus de performanță, de alți 222.464 lei brut, adică 25.600 de euro/net. Pe asta am pus-o, așa, mai la urmă, fiind vorba de niște mărunțiș. Voi realizați în ce țară trăim?! În ce hal suntem jefuiți!? Da, fraților! -38.000 de euro/net lunar câștiga acest individ, care la 27 de ani devenea director la Nuclearelectrica. În ultimii 10 ani a încasat de la Nuclearelectrica nu mai puțin de 4,5 milioane de euro/net.

Auziți aici prosteală!-  Ministerul Energiei, acționarul majoritar al companiei, a luat act de decizie și spune că această demisie – ATENȚIE MARE! – este legată de „o nouă oportunitate profesională”. Ce nenorociți?!

Ăștia sunt oameni fără pic de omenie și fără pic de milă față de poporul român, care suferă de pe urma nesimțirii lor. Cum să iei sume uriașe de bani în timp ce restul populației României suferă de sărăcie, de lipsa locului de muncă, de malnutriție? Sunt mii de oameni în țara asta fără un acoperiș deasupra capului, sute de mii de copii care se culcă fără să fi mâncat o bucățică de pâine și alți zeci de mii ce abandonează școala din cauza sărăciei, în timp ce îmbuibații ăștia trăiesc în lux și desfătare! Ăștia sunt adevărate bestii cu chip de om, niște nemernici și niște nenorociți care „rod” și „sug” seva poporului român. Nu îi este rușine? Nu îi este frică de Dumnezeu? De fapt, ei nu au niciun Dumnezeu, fiind niște butoaie pline de oase și fără simțăminte și limite în ale bunului simț. Doar niște ființe cu ambalaje de oameni.

Acolo unde salariile la instituțiile și societățile statului sfidează bunul-simț, este de înțeles că acestea (salariile, bonusurile) sunt stabilite cu acceptul celor ce i-au plantat în acele funcții, adică stăpânii lor din politic. E un furt legalizat. Asemenea practici se transmit de la o guvernare la alta, iar dedesubturile nu le vom afla niciodată, că toți sunt corupți și fură prin rotație. E o mizerie tare urâtă! Au fost oprite intenționat Cernavoda, patru agregate Porțile de Fier. Golirea barajelor etc. astea pentru a duce la scumpirea energiei electrice,

De ce nu se găsesc niciodată suficienți bani?

Nu sunt bani pentru asta. Iar în spațiul public, când vine vorba de deficit, teroriștii politici și mediatici, laolaltă cu societatea „civilă”, dau vina pe creșterea alocațiilor și pensiilor (pe care așa-zișii „proieuropieni” le numesc „pomeni electorale”. Pentru ei, aici e sursa cheltuielilor nejustificate ale statului. Restul? Necesare! Într-o țară care abundă în averi private adunate din bani publici și în faimoșii „milionari de carton”, ale căror consoarte, amante ori beizadele își etalează viețile de huzur, sardanapalismul și opulența pe rețelele de socializare, parcă pentru a da o palmă peste ceafa muncitorului onest, mărirea bugetului alocat educației (adevărata investiție în apărare), sprijinirea micilor investitori autohtoni sau indexarea pensiilor cu rata inflației…

…Nu doar că nu sunt considerate priorități, sunt percepute drept mofturi pe care bugetul nu le-ar permite (sanchi!). Zău!? De ce credem  toate minciunile lui Bolojan, Nicusor, Sistem etc.?

Același buget din care s-au achitat comenzi de armament de zeci de miliarde, același buget care permite ca SRI să primească aproape 1,5 miliarde de euro anual (Securistan), permite plata lunară a subvenției pentru partide și deversarea de bani publici către conturile mogulilor media și băieților deștepți din energie, nu permite scăderea TVA sau indexarea alocațiilor și pensiilor cu inflația?

 “Aici sunt banii dumneavoastră!”

Furați de Zelensky & Company. Sursa “New Vice of Ukraine”:

NABU a găsit 140 de milioane de dolari în cutii de frigider aparținând fostului șef al Agenției Ucrainene de Achiziții pentru Apărare. Una dintre cutii era marcată „Pentru slujitorul poporului”!!!

Pe 23 septembrie, NABU a efectuat o percheziție a birourilor lui Arsen Zhumadilov, fostul șef al Agenției Ucrainene de Achiziții pentru Apărare. Zhumadilov a demisionat din funcția de șef al agenției pe 31 august.

În timpul raidului, NABU a confiscat peste 140 de milioane de dolari (!!!), în numerar, bancnotele fiind ambalate în mai multe cutii de carton, unde fuseseră frigidere, dintre care o cutie avea un autocolant pe care scria „Pentru slujitorul poporului”.

Zelenski trebuie să fi lăsat instrucțiuni speciale pentru livrarea frigiderului său.

„Nu există nici măcar un singur proiect coerent pentru țara asta pe termen mediu și lung, nu există vreun obiectiv serios setat măcar pentru următorii cinci ani, habar n-avem cum și de unde vom mai face rost de bani pentru funcționarea statului până la finalul lui 2026. În schimb, știm exact programul de înzestrare a armatei pentru următorii 18 ani și știm câți bani vom cheltui pentru asta în următorii 10 ani. Este singura certitudine pentru viitor a unei țări care începe să facă eforturi mari să trăiască de pe o zi pe alta. Este surprinzător și este, în mai mare măsură, îngrijorător.

[…] Împrumutând anual 5% din PIB pentru a acoperi cheltuielile pentru armată, în 2036 România va mai avea de rambursat aproximativ 254 de miliarde de euro-dolar din aceste împrumuturi, adică încă o dată datoria pe care o are astăzi (aproximativ 235 de miliarde de euro). […]

Din cei 13 oameni care pe 7 septembrie 2026 ne-a pecetluit un viitor atât de crâncen, opt sunt interimari. De fapt șapte, pentru că Predoiu acoperă două locuri. Dintre aceștia șapte, șase au fost demiși în urmă cu patru luni și jumătate. Ceea ce nu-i împiedică să ne îndatoreze la sânge pe mai multe generații.

Șase oameni care nu aveau acest drept, care din niciun punct de vedere nu ar fi trebuit să poată lua aceste decizii, au împins, din nou, România spre previzibil dezastru economic. Germania nu este deindustrializată. Germania este lichidată. La fel și România. Și vinovații stau în politică.

Patrik Baab spune ceea ce nimeni din Berlin nu vrea să recunoască: „Marile corporații nu se tem de deindustrializare – pentru că stăpânii lor nu stau în Germania. Energia ieftină a dispărut. Fabricile pleacă. Locurile de muncă dispar. Clasa de mijloc dispare. Dar șefii DAX rămân calmi. De ce? Pentru că de mult nu mai decid pentru această țară. Fondurile americane stau în consiliile de supraveghere. Producția se mută în China, în SUA sau în Uzbekistan. Germania devine un factor de cost pe care îl amortizezi.

În același timp, miliarde curg în război. Nu în fabrici, nu în infrastructură, nu în propria industrie – ci în arme, la care alții câștigă. Pentru BlackRock & Co. declinul nu e o nenorocire.  Războiul și dezindustrializarea merg mână în mână:

Aici o țară este slăbită, dincolo se câștigă bani. De aceea lipsește frica. De aceea politica vorbește de transformare și solidaritate, în timp ce inima industrială este dezmembrată și țara este împinsă într-un conflict pe care nu-l poate câștiga. Și de aceea nimic nu se schimbă, atâta timp cât aceiași oameni stau la butoane în Germania sau România. Aceleași practici și în Franța etc.

Câți bani s-au spălat prin Ucraina?

Ucraina se confruntă cu un nou scandal de corupție la vârful sistemului judiciar. NABU și SAPO au anunțat descoperirea unei rețele infracționale în interiorul Biroului Procurorului General, condusă de șeful departamentului cyber, acuzat că a protejat call-centere frauduloase în schimbul mitei și a spălat sume estimate la peste 700.000 de dolari.

Percheziții au avut loc inclusiv la biroul Procurorului General Ruslan Kravchenko, deși acesta a negat public (evident) orice implicare directă. Aici sunt banii dumneavoastră. Slava Ucraina.

Cum știm că România este o colonie penală și care este soluția? 1. Jandarmeria are un buget de trei ori mai mare decât Armata, de cinci ori mai masivă decât Trupele de Securitate, fiindcă e pentru rupt gâtul Românului care se opune jidanocrației.

2. SRI are un buget mai mare decât serviciile interne ale Franței, Spaniei și Angliei la un loc, fiindcă SRI e pentru opresiunea internă. SIE are un buget de 10 ori mai mic, fiindcă ce nevoie are o colonie de spionaj extern?
3. Judecătorii îți pot lua casa, te pot condamna la moarte, fără să suporte nicio consecință, nu există legislație sau cale pentru a trage la răspundere judecătorii. Pentru că atunci când miza e importantă pentru stăpâni, judecătorul să facă „ce i se spune, fără nicio jenă”.Aven cultura jafului a escrocheriilor, minciunilor, a înrobirii poporului.

Voi vă duceți la vot ca vitele la abator, practicați un ritual al umilinței din patru în patru, cinci în cinci ani. Nu vă va permite nimeni să schimbați starea lucrurilor prin vot. Veți avea la infinit de ales doar între trădători și alogeni. Sistemul nu permite să se infiltreze la putere vreun om integru, serios și patriot, și dacă este, va trebui să facă concesii care-l vor compromite. Sau „vor veni oamenii în negru, cu o cravată neagră, care-i vor explica cum merg lucruri.

Al dumneavoastră același

Prof. ing Ioan Romeo Mânzală