“Omul este cea mai nebună specie. El venerează un zeu invizibil și distruge o natură vizibilă, neștiind că natura pe care o distruge este chiar Dumnezeul pe care el îl venerează.” – Hubert Reeves.

Ce-ar fi de văzut la Președinte cu fiecare ieșire publică? O încăpățânare că numai ce spune el este bine și tot ce face el, nu mai face nimeni în țara asta. Ține morțiș că toate punctele de vedere ale domniei sale sunt cele mai bune, iar altele nu există. Ce nu vrea să știe Dl. Președinte este că schimburile de idei, nasc idei bune. Discursurile dumnealui sunt schimbătoare ca vremea, unii au numit-o emfaza discursurilor. Încăpățânarea de a-și impune punctele de vedere, chiar dacă nu sunt cele mai bune? Lipsa argumentelor logice. ,,Obsesia” de a trimite orice lege la Curtea Constituțională nu este o soluție de a câștiga încă un mandat prezidențial.
Nu o să uit acea ,,joacă” cu Comisia de la Veneția. De ce trebuie să tratăm acest Guvern cu aroganță? Nimeni nu poate fi stăpânul acestei țări. Adevăratul stăpân este poporul roman. Nici eu nu suport acest Guvern, dar să nu uităm că este un Guvern ales de o majoritate, în conformitate cu legile democrației.
De ce trebuie să punem bețe în roate de dragul de a stopa orice lucru bun în Romania? Oare cei care sfătuiesc Președintele, nu cunosc bine diferența dintre bine și rău, ce-i legal și ce este ilegal? Dacă acest Guvern sau această Coaliție aduc pe masă anumite idei bune și de bun simț, nici una nu este bună, totul este un dezastru, pentru că nu trebuie să de­ranjăm pe Angela Merkel, Juncker și Timmermans.
Nu trebuie să deviem de la ideile lor. Oare noi mai avem acea demnitate de roman și de țară? Sau putem pleca cu traista-n băț unde vedem cu ochii? De ce mai facem alegeri dacă ne conduc alții din afară, iar noi suntem marionetele lor?
Toate acestea sunt lucruri care nu trebuie sa le probeze nimeni, ele sunt publice. Le întâlnim zi de zi, sunt lucruri care se văd, sunt lucruri care se știu. Se văd cu ochiul liber peste tot în Romania.
Președintele nu depune niciun efort să le mai mascheze, după cum nici intențiile nu și le mai ascunde. Ambițiile lui de a fi și mai puternic ies la suprafață și brusc, te trezești față în față cu un Președinte care nu mai seamănă cu profesorașul timid din interviurile preelectorale sau din acele vremuri când eu personal, am stat de vorbă cu domnia sa, atunci când era Primar. Era un om tăcut, elegant, chiar timid și de bun simț.
Președintele a uitat cuvintele spuse de Pr. Justin Pârvu: “Țara noastră nu are nevoie de nimeni, nu este o țară care să stea la picioarele cuiva. Dacă țara asta ar fi gospodărită de niște oameni pe care să-i doară sufletul și să se gândească la Frumusețea ei, nu ar avea nevoie de nimic, nici de un șurub occidental.”

Facem o politică a vorbelor împrumutate
Împrumutăm tot ce este mai rău din presa străină, în special din cea germană și începem să conturăm acele idei pe care le aplicăm cu propriul popor. De ce trebuie să ne însușim vorbele altora și ideile altora când și noi avem vorbe și idei la purtător? De ce trebuie ca și discursul de care se folosesc unii politicieni, mai stilați, cum se pretind, să semene cu discursul lui Juncker sau Timmermans ? Numai că uita că aceste discursuri sunt date cu pudră de talc, să nu se vadă “adevăratul ten”. Scria cineva în presa centrală că politicienii noștri, în frunte cu Președintele, au trei feluri de discursuri: unul în România, altul în interiorul partidului din care ei fac parte, și un alt discurs în afara granițelor tarii, un discurs denigrator la adresa țării, Guvernului și bineînțeles, lui Dragnea.
Îmi pare rău, eu personal nu l-am votat pe Dragnea, PSD, eu am votat Președintele, cu speranța că va face ceva pentru România şi pentru noi cei de jos. Presa germană l-a citit repede pe Klaus Iohannis. Am mizat pe cumințenia minții de ardelean, și ca un om gospodar, să facă din această Românie o țară care să fie pe placul Europei și al nostru. Dar se pare că noi mergem din rău în mai rău. Ne place să mergem cu căciula în mână pe la toți, să le facem pantofii cumpărați de noi și cu crema noastră. Oare noi nu avem un pic de demnitate, măcar în fața lui Juncker și Timmermans, care știm ce au făcut în trecut, știm de unde provin și multe altele.
De ce trebuie noi să copiem inclusiv alocuțiunile lui Juncker ? Noi trebuie să venim cu idei, soluții, nu să stăm ca milogii cerșind la Bruxelles. Țara noastră nu trebuie confundată cu un orășel de 100.000 de locuitori. Vopsitul fațadelor și plantarea florilor sau a ghirlandelor (iarna) pe aleile principale, nu au nicio legătură cu ce dorește Uniunea EUROPEANĂ.
Noi suntem o țară cu o așezare geopolitică și geostrategică în puncte cheie ale Europei. Nu trebuie să ne MULȚUMIM și să stăm cu capul plecat doar la ce spune și ce dă Europa. Pentru că, Uniunea EUROPEANĂ cere, de cele mai multe ori, peste puterile noastre.

De ce să fim slugile fidele a unor cancelarii occidentale?
Trebuie să știm ce vrem, să nu acceptam tot cuvântul lor. De ce trebuie să mimăm că ne batem și că ne interesează poporul roman? Noi nu avem nici abilitatea Cehiei, nici tăria Poloniei și Ungariei, suntem doar copii ascultători cu ghiozdănelul în spinare având cărțile puse de cine vrea și cine nu vrea din conducerea Uniunii Europene sau a marilor puteri, după bunul lor plac și după interesele lor.
Îmi aduc aminte când noi am adus în discuții celebrul Schenghen, care a devenit o ”Fata Morgana”, Doamna Merkel și alții, inclusiv Dl. Timmermans ne-a trimis să cântăm la altă masă și altă partitură. Noi fiind copii ascultători, neieșind niciodată din cuvântul lor, am cântat la altă masă celebra melodie cântată prin tavernele din Ploiești, Sulina, Tulcea: ,,La Chilia în Port”. O fi știind ceva o celebră doamnă consumatoare a acestei muzici.
Noi am devenit oameni de paie. Sigur, cei din occident au realizat că nu avem, începând cu Președintele, politicieni să bată cu pumnul în masă. Noi nu suntem dificili și nu creăm probleme nimănui, plus ca au început să ne miroasă că nu avem potențialul și nici maturitatea de a conduce în timpurile noastre, care, trebuie să recunoaștem, sunt timpuri tulburi și a sosit momentul să avem politicieni foarte abili. Când Juncker și acoliții lui ne-au luat la bani mărunți cu raportul MCV, nimeni, în afară de Dancilă, nu a spus de celebrele protocoale și derapajele majore din justiție. Când celebrul olandez Timmermans ne-a jumulit și ne-a călcat în picioare, nu l-am auzit pe Președinte sau pe alții care se bat cu pumnul în piept la Bruxelles, să-i fi dat cel puțin o replică. Și atunci, cum vrem să fim în rândul țărilor cu prestanță? Nicăieri în lume nu există protocoale și asemenea derapaje ca la noi. Bălmăjim vorbe seci, pe care noi le spunem, noi le auzim, noi le înțelegem, pentru că nimeni nu ne ascultă. Pe noi ne calcă toată lumea în picioare, după bunul plac. Noi răspundem doar cu apelativul: ,,DA ȘEFU! SĂ TRĂIȚI !!!!!!”

Romania trăiește, de fapt, o minciună
Așa credeam până ieri. Dar, de fapt, acesta este adevărul României de astăzi. Adevărul este că cel de ieri, nu a dispărut niciodată. Iar iluzia democrației și a libertății ne-a păstrat o speranță destul de nocivă, a gândului că suntem în direcția bună. Ignoranța, combinată cu naivitate și cu lipsa de educație, cultivate cu bună știință, au creat împreună fondul celor trăite de noi astăzi. Politicianul X, astăzi are aerul unui învingător, ne râde în față, dar nu oricum, ci în hohote, își etalează puterea, abilitatea, nemernicia și cinismul.
Nomenclatura este pre­zen­tă prin acești oameni mici, care se cred mari și care devin așa din cauza ignoranței noastre, care declară deschis, care îm­pre­ună cu cei din justiție folosesc diverse trucuri de exterminare (vezi cazurile Oradea, Ploiești, Brașov, București) a propriului cetățean din Romania. Pe străini îi spălăm pe picioare, nu avem voie sa ne legăm de ei oricât ar fura și jecmăni această țărișoară. Astăzi realizez că nu mai este nimic de făcut, sunt trist și de loc mândru, când mă gândesc că nu mai am pe cine alege, nu mai există modele de oameni. Simt că mâine sau poimâine, oricare dintre noi ar putea fi cu cătușele pe mâini și exilat într-un penitenciar.

Țara asta mai este țara noastră?
Ne-am făcut de rușine până-n Costa Rica, nu Alina Bica și Udrea, ci justiția s-a făcut de rușine. Iar unii politicieni aprobă și aplaudă, fiind de acord cu aceste derapaje grosolane. Dle Preșe­dinte, nu mai fiți de acord cu derapajele, cu mitocăniile unora și altora de dragul unui nou mandat. Pentru că, dacă sunteți de acord, acești oameni nu au puterea, prin faptele lor, de a vă ajuta să câștigați un nou mandat. S-ar putea ca acești oameni să aibă neobrăzarea și să se întoarcă împotriva dumne­avoastră, ca un bumerang. Cei mai răi dintre noi sunt considerați cei mai buni, iar cei mai buni, sunt desconsiderați și umiliți sau demult plecați. Eu, la vârsta mea, nu mai am ce pierde, decât să spun adevărul.

Al dumneavoastră, același Prof. Ioan Romeo Mânzală