„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească. Când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor” – Sf. Antonie cel Mare

Noi trecem printr-un proces de schimbare ca umanitate, care presupune evoluția ca nivel de conștiință și indiferent cine ești, ce cunoaștere ai, ce realizări ai, indiferent că ai ajuns un gen de învățător spiritual/speaker motivațional/ lider în zona dezvoltării personale sau nu, noi toți vom trece prin provocări majore, noi toți vom fi obligați să ne confruntăm cu părțile cele mai întunecate ale umbrei noastre. Noi toți ne vom confrunta la un moment sau altul cu acele părți atât de întunecate din noi, încât le-am împins adânc în interior și cu acele părți pe care credeam că le-am vindecat, dar care nu sunt vindecate. Ele vor ieși la suprafață, este inevitabil.

Ca atare, este esențial să practicăm smerenia, autenticitatea, discernământul. Iar pentru cei care sunt învățători spirituali/ lideri în zona dezvoltării personale asta este foarte dificil, pentru că smerenia și autenticitatea presupun să împărtășești cu cei cu care lucrezi și punctele tale slabe, să te arăți vulnerabil, astfel încât să le arăți că ești și tu om, că ai și tu părțile tale întunecate, că mai ai și tu de lucrat cu tine însuți, că uneori și ție ți-e greu, că uneori și tu ai dificultăți în a respecta principiile pe care le predai altora.

Desigur, este necesar să respectați anumite limite în a împărtăși celor cu care lucrați câte ceva despre provocările personale, fiindcă sunt lucruri care trebuie ținute pentru voi și pentru cei apropiați, însă este important să vă prezentați la modul autentic în fața celor care vă ascultă, să vă smeriți, să nu prezentați o imagine care dă bine, dar care reprezintă o minciună, doar din dorința de a-i face să creadă pe ceilalți că sunteți la un nivel mai înalt decât cel la care sunteți cu adevărat.

Eu văd în jur mulți învățători spirituali și lideri din domeniul dezvoltării personale care funcționează din egoul lor spiritual, care prezintă o imagine care este departe de ceea ce sunt ei cu adevărat. Și fac asta pentru că vor să pară mai evoluați decât sunt cu adevărat, iar cei care-i urmăresc/ fac cursuri cu ei/ lucrează cu ei se simt inferiori, îi urcă pe un piedestal și cred că nu vor ajunge niciodată să fie atât de buni/ evoluați/ spirituali pe cât sunt ei. Mulți învățători spirituali și lideri din domeniul dezvoltării personale sunt o persoană atunci când se află în public și sunt o cu totul altă persoană în spatele ușilor închise.

 În ce țară trăim, sau în ce lume trăim?

În ultimul timp se întâmplă evenimente care de care mai ciudate, evenimente care în alte vremuri nu s-ar fi întâmplat… Un copil de șapte ani „se joacă” la școală cu o pușcă, și nu una de jucărie, ci una cu lunetă… Un tânăr de 20 de ani fură moaștele unui sfânt dintr-o biserică pe care le aruncă pe jos… Un alt tânăr de 16-17 ani, atentează la viața unei profesoare, atacând-o cu un cuțit. Alți elevi de școală mimează gesturi obscene în fața unei profesoare… Unde este respectul pentru cei care ne-au educat, respectul pentru dascălii noștri, respectul pentru profesori?  Un elev de 13 ani din Serbia omoară opt persoane… și lista ar putea continua cu multe alte exemple… În ce lume trăim, de ce primează această violență… de ce oamenii nu încearcă să devină mai buni, mai altruiști, mai… umani??? Cred că depinde foarte mult și de vulnerabilitatea legislației, legile sunt prea permisive, prea „moi”… Avem nevoie de legi noi, de conducători cu mână forte, de oameni cinstiți și onești în posturi de conducere, avem nevoie de o speranță de mai bine în viața noastră și în viața copiilor noștri… Pe când oare ?

 Nu mai urcați pe nimeni pe un piedestal!

Nu mai credeți că unii oameni vă sunt superiori doar pentru că știu mai multe decât voi într-un domeniu sau altul. Nimeni nu vă este superior, indiferent ce știe. Niciun învățător spiritual nu este deasupra voastră, nu vă mai uitați de jos în sus la nimeni!

În această lume în care am trăit noi am fost programați să facem ce ni se spune că „trebuie” să facem, să-i ascultăm fără să crâcnim pe cei pe care îi credem mai presus de noi, doar pentru că ei au o funcție, un titlu, o poziție în societate/ structurile statului, un statut de învățător spiritual etc. Am fost învățați să privim de jos în sus către cei care reprezintă „autoritățile” și să respectăm orbește regulile pe care le stabilesc/impun „autoritățile”, inclusiv în domeniul dezvoltării personale/ spiritualității, dar acest mod de a funcționa se va prăbuși. Și dacă sunteți printre cei care „au urcat pe un piedestal” anumiți oameni, pentru că îi credeți mai evoluați spirituali decât voi, pentru că voi credeți că vă sunt superiori, veți vedea în curând că „soclul” lor se va prăbuși.

În lumea asta sunt o mulțime de persoane care se cred buricul pământului, cărora le place să fie în centrul atenției, să aibă parte la laudele/ aplauzele/ osanalele celor din jur, care cred că dacă au o funcție/ poziție/ situație financiară/ statut social/ niște realizări în domeniul profesional/ o anumită Cunoaștere/ o mulțime de urmăritori sau de vizualizări, sunt mai presus de restul oamenilor. O mulțime de oameni care cred că sunt „mai speciali” decât alții, o să fie aduși cu picioarele pe pământ în următoarea perioadă, iar cei care îi „venerau” vor vedea că ei nu sunt așa cum încercau să pară că sunt. O mulțime de falși profeți din domeniul dezvoltării personale/ spiritualității vor păți același lucru, se va dovedi că sunt găunoși.

Unii oameni doar visează povesti iar alții le trăiesc cu adevărat. Unii riscă și pierd, alții riscă și câștigă. Iar alții abandonează din prima.

Viața e ca un joc!

Niciodată nu-ți vei da seama cu adevărat unde se termina viața și unde începe jocul pentru ca jocul face parte din viață iar visele cu realitatea cel mai adesea se suprapun.

Nu există adversar, te lupți tu cu tine; varianta ta bună cu varianta ta proastă; înger cu demon, rai cu iad; lumină cu întuneric. Nu există mereu același câștigător: azi râzi, mâine plângi, poimâine nu ți se întâmplă nimic interesant, iar peste o săptămână viața ta e data peste cap de nu mai știi nici cum te cheamă. Se numește adrenalina simțurilor. Nu te plângeai tu că nu vrei sa ai o viață plictisitoare?

Și totuși, se spune că la sfârșitul vieții cel mai mult vom regreta nu ceea ce am făcut, ci ceea ce ne-am fi dorit sa facem dar n-am avut suficient curaj. Iar atunci vom avea curaj dar, din păcate, nu vom mai avea timp. Unii vor confort, liniște si stabilitate, alții vor nebunie și senzații intense. Indiferent ce alegi, trebuie să fie din toata inima.

Rațiunea e bună, dar nu te face fericit iar inima, urmeaz-o mereu! Ea nu minte niciodată! „Uitați-vă ce se întâmplă în jur cu acești conducători, care sunt ,,slugile unui retardat numit Soros’. Îți este lehamite de felul cum gândesc și cum fură direct, fără frică, deoarece legile sunt gândite și aprobate tot de ei. Hoții se numesc și se aleg între ei. Spuneam într-un articol că Ciolacu  a distrus PSD, Romania și va deveni un ,,nimeni”cât de curând. Toată conducerea PSD trebuie să plece. Bolojan ascultă orbește de un alt ,,om’ Macron, care face ce spune Soros și ce-i trece prin cap. Ursula a distrus Europa, încearcă să devină războinică. Oare la noi este ilegal ca toți care conduc țara sunt interimari? Avem cei mai corecți și cei mai buni politicieni din lume,…specialiști în crearea de haos”.

Dezbină și conduce!

Spune un vechi proverb.  Îmi este lehamite de ce se întâmplă! Cât de ,,libidinoși”putem fi. Dacă pe noi ne conduc oameni gen Maia Sandu, Macron, Ursula și alții care sunt ,,lustragii”și pupătorii de moaște a lui Soros și Schwab înseamnă că ne merităm soarta. Lume, lume, rău ai ajuns! Multă lume spun că ,,serviciile” au dus țara aici. Nu este adevărat, serviciile sunt dirijate de politicieni, care ei, la rândul lor aleg ,,capii serviciilor”. Și atunci noi despre ce vorbim? Nu știu nimic despre, ilustrul om Iohannis. După ce a făcut toate matrapazlâcurile, s-a ascuns. Pentru toți ăștia care se cred mari și tari acum, vine o rată a scadenței. Nu poți să-ți bați joc de o țară întreagă că așa dorește Macron, Ursula, Bolojan, Ciolacu etc. Va urma o altă ,,panaramă” Mucușor, omul tuturor progresiștilor. Mergeți la vot ca de data asta votul este posibil sa nu mai conteze. Totuși eu personal mai am o singura fericire care o împărtășesc cu dumneavoastră, cititorule, într-o țară condusă de ,,NIMENI”.

Sunt un om fericit; pentru fiecare zi, pentru fiecare început, pentru fiecare clipă, pentru fiecare rază de soare, pentru adierea blândă a vântului, pentru picătura de ploaie, pentru inima mea zburdalnică, pentru fiecare vis împlinit, pentru tot ce este bun şi frumos pentru tot ce mă înconjoară. Sunt omul care trăieşte liber, după bunul său plac.

Sunt şi trăiesc așa cum sunt

Sunt omul cu bune şi cu rele, sunt omul cu calităţi şi defecte, sunt omul cu slăbiciuni, cu temeri, dar plin de curajul de a înfrunta furtunile vieţii, omul cere ştie să piardă, dar şi să câştige. Nu sunt aşa cum cineva crede că trebuie să fiu. Sunt ceea ce sunt. Mă concentrez doar pe propria evoluţie. Şi mai mult, nu doresc să devin un produs al societăţii în care trăiesc, să mă compar cu cei din jur. Realitatea celor ce mă înconjoară este doar a lor. Fiecare avem propriul ritm de viaţă. Cei ce mă iubesc şi pe care-i iubesc se pot bucura de întreaga mea afecţiune, iar pentru curioşi şi cei ce mă detestă am totală indiferentă, cu atât mai mult cu cât ştiu prea bine criteriile după care se pun etichete. Etichetele se pun de acele persoane care-şi fac viaţa nefericită, cei care nu se mulţumesc cu ceea ce sunt şi ceea ce au, care nu pot să-şi trăiască propria viaţă căutând să o trăiască pe a celuilalt, considerându-se „Dumnezeul care poate manipula”.

Realitatea fiecăruia este propria-i realitate. Fericirea şi împlinirea vine din frumuseţea interioară a fiecăruia. Fericirea este ochiul care vede doar frumosul, fericirea este acceptarea tuturor întâmplărilor de fiecare zi. Fericirea este motivul pentru care zâmbesc,  pentru care trăiesc.

În fiecare zi sunt fericit! Fiţi şi voi! E gratis! În aceste vremuri tulburi nu mai avem decât ,,un gram de fericire…Țara fiind condusă de nimeni, noi toți care doar ne plângem și ne văietăm oare nu suntem tot un nimeni?

Al dumneavoastră, același

Prof.09 ing. Ioan Romeo Mânzală