Într-o societate bazată pe rațiune, oamenii se împart în deștepți și proști. Noi toți ne considerăm deștepți, încât stai și te-ntrebi: Cui i-a rămas onoarea de a fi prost? Ce înseamnă să fii deștept? Și ce înseamnă să fii prost?

A fi prost este un privilegiu care nu trebuie pierdut. A fi moral, înseamnă să IUBEȘTI și să ierți. Proștii au prieteni, deştepţii au duşmani. Proştii reuşesc în viaţă, deştepţii se sacrifică. Pentru ce? Numai ei ştiu, că de asta sunt deştepţi! Proştii vorbesc între ei şi se înţeleg de minune. Deştepţii vorbesc singuri. E firesc să fie aşa. Cu cât eşti mai deştept, cu atât şansele de a avea cu cine vorbi scad. Te trezeşti absolut izolat într-o mare de prostie. Ce-i de făcut? Încotro s-o apuci? Vrei să te sprijini pe deşteptăciunea ta şi nu poţi. Vine şi momentul fatal, când te întrebi: Oare chiar sunt deştept? Până acum nu mi-a folosit la nimic … Morala este o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile și acțiunile între prostie și moralitate.
Prostia este persuasivă, sigură pe sine; deşteptăciunea se lasă convinsă, pentru că este flexibilă. Cum poţi să fii deştept şi, în acelaşi timp, să te bazezi numai pe tine? Cum poate inteligenţa să fie arogantă? Sau agresivă? În concluzie, deşteptul se înfrăţeşte cu prostul, pentru că deşteptul speră, pe când prostul, ştie. Mare diferenţă! În numele speranţei, cel înzestrat cu capacitatea de a gândi vrea să-i înveţe şi pe alţii să gândească, îşi pune viaţa în slujba acestui ideal. Prostul, în schimb, ştie că a gândi este o pierdere de vreme, şi el nu vrea să piardă din preţiosul timp care i s-a dat pentru a fi prost. El e prea „șmecher” ca să gândească. Nu îşi permite acest lux. Arde etapele. Fuge de eforturi inutile. ,,Se șterg la fund cu noi, pute rău a vrăjeală și nu mai suportăm mirosul”. Dar, vorba lui Alexandru Vlahuță: ”Dar asta-i cam demultișor poveste/ De când sunt regi, de când minciuna este/ Duc laolaltă cea mai bună casă/ Minciuna stă cu regele la masă”. Crezând că stau prost cu memoria, am văzut câtă mârșevenie se ascunde la Bruxelles. Acum înțeleg foarte multe: retragerea Angliei din UE., acum înțeleg tot ce se întâmplă la noi în stradă și în politică, acum înțeleg de ce sunt contestări peste contestări etc. Înțeleg că politicienii noștri sunt mielușei în hoție, față de cei din afară. Trucuri mizerabile, în văzul întregii lumi. Minciuni după minciuni, falsități. Nu îmi vine să cred că așa ceva se întâmplă în Europa.

Daca joci cu străinătatea, poți face orice în România
Prostia, minciuna, ma­nipularea sunt “meserii” căutate în lume. La ce să ne așteptăm? De ce mai avem instituții statale la noi ?De ce mai facem partidulețele și politica? Eu nu știu dacă doam­na Laura Codruța Ko­veși merită sau nu merită, dar jocurile se văd de departe. Prostia, frustrarea, ura, răutatea se văd și în Europa. Citesc în intelligence-ul britanic că Merkel a dat dispoziții și pe vremea lui Băsescu, Ponta, Iohannis și alții, ce trebuie să se facă și ce nu, în această țară.
Prostia odihneşte, pe când inteligenţa este o povară. Imaginaţi-vă întreaga planetă cu luminile stinse. E linişte şi toată lumea doarme. Aşa arată prostia. Este adormitoare, mai ceva ca un somnifer. Şi chiar ai nevoie de somn! Cu cât eşti mai deştept, cu atât oboseşti mai repede, pentru că porţi pe umeri nu doar povara complicată a propriei tale inteligenţe, dar şi întreaga greutate a prostiei umane. Din acest motiv, prostul şi deşteptul se confundă, uneori. Nu în sensul că prostul poate trece drept deştept, deşi se întâmplă, dar asta nu este adevărata tragedie, ci deşteptul trece drept prost sau chiar se prosteşte de-a binelea. Dacă un prost trece drept deştept, o ştim cu toţii, asta este posibil doar în relaţia cu ceilalţi de condiţia lui, care au interes să aplaude. Nu-i bai. Ei oricum sunt la putere. Nu pierd nimic şi nici nu mai au ce câştiga. Dar când un deştept se prosteşte, este mâzgălit chipul lui Dumnezeu, de parcă ar fi pictat pe o lumânare de ceară gălbuie. Apoi vin proştii şi suflă asupra lui şi gata. Ne pomenim pulverizaţi într-un ocean de prostie, în drum spre nicăieri. Frustrarea și prostia merg mană în mană. La femei, fiind mai rele de gură, apare mai repede ura, dar am crezut că femeile mint mai puțin. Frustrarea și invidia merg până acolo unde se poate ajunge, până la ucidere. Mai nou, unii acoperă neputința, corupția și cruzimea cu proteste violente. S-a ajuns ca la noi să se întâmple atâtea nelegiuiri și nimeni să nu-i întrebe de nimic. S-a ajuns la niște bâlbe de gândire, care ucid intelectual. Ce mai cred oamenii când văd public, la televizor, că fiecare este liber să se răzbune pe cine dorește. Cumpăr zece sticle de pastă de tomate, merg la orice minister, arunc în interior și plătesc o amendă de 500 lei. În lupta dintre alianță și opoziție s-a ajuns la o ură inimaginabilă. Nu mai sunt adversari, sunt dușmani. Ajun­gem tot la prostie și văd că aceasta a început să pătrundă în interiorul instituțiilor statului.
Simptomul indubitabil al prostiei este dorinţa de a umili. Ceea ce ştie cel mai bine să facă prostul, este să umilească. Nu pentru că prostia ar fi umilitoare în sine, nici vorbă! Cel incapabil să realizeze situaţia în care se află este mândru, nicidecum umilit. Caracteristica lui fundamentală este dispreţul. Ar fi naiv să credem că se simte ameninţat de inteligenţa ce­lui­­lalt. El nu se simte ameninţat de nimic. Prostul este pedepsitor, e cel care condamnă.

Care oare va fi viitorul nostru și al omenirii?
Până acum, credeam în Uniunea EUROPEANĂ, dar pe zi ce trece este o dezamăgire la nivel macro, de și mie îmi este frică de prostia și răutatea individuală. Am văzut procurorii demonstrând împotriva Ordonanței 7/2019. Eu nu sunt jurist, nu știu dacă este rea s-au bună, dar nu este treaba lor. Este treaba Parlamentului, iar ei trebuie sa judece așa cum a spus legiuitorul. Unde este răspunderea magistraților? Toata lumea trebuie să răspundă. Nimeni nu este mai presus de lege. Îmi pare rău, dar trebuie schimbat ceva în țara asta, că altfel, dispărem ca nație. Suntem dominați de prostie și ură?
Prostul nu uită şi nu iartă. Teme-te de memoria lui! Peste ani şi ani, fie chiar pe patul morţii, te trezeşti că îţi aruncă în faţă un reproş incredibil, aproape obscen. Îţi spune ceva la care tu, oricât ai fi de deştept, nu te-ai fi gândit. Pentru că, în mintea prostului, se leagă altfel lucrurile. Deşteptul nu are acces la toată canavaua cenuşie ţesută din prostia umană, aşa cum nici prostul nu poate bănui ce e în mintea celuilalt. Sunt două lumi diferite, limbaje paralele. Mă uit că de dragul banilor și a scaunelor calde, unii sunt gata să dărâme Guvernul, Statul de drept și alte instituții. Foarte mulți încearcă să prostească lumea în față. De ce trebuie să demonstrăm pentru a ne apăra privilegiile, fraudele, abuzurile, salariile exorbitante, mârlăniile, pensiile speciale. Citeam că un senator PSD vrea să dea concediu de trei zile și la bărbat, când naște soția. Domnule POP, chiar nesimțirea a devenit virtute ? Prostia este un mister total, negru şi sumbru. Absolut de neînţeles.
Când un deştept este luat de prost, pot fi două explicaţii finale: ori proştii nu se dez­mint, ceea ce e firesc (cum ar putea?), ori deşteptul face pe prostul, pentru a supravieţui. De ce să moară deştepţii atât de repede? De ce să fie numai proştii longevivi? Să trăiască şi deştepţii, chiar dacă închid un ochi în faţa prostiei. Este condiţia pentru a trăi.
Nu am crezut niciodată că voi scrie despre prostie, ură , falsitate, dar văd că suntem în faza în care nu ne mai înțe­legem între noi. Este păcat să plătim oameni suspuși, ca să ne dezbine. Noi ne-am născut europeni, suntem și vom fi europeni. Dar trebuie să trezim demnitatea și caracterul din noi, nu să ne conducă toți după ureche, pentru a le fi bine lor.

Al dvs. același Prof. Ioan Romeo Mânzală