Femeia este o ființă vie de pe planetă, prin faptul că s-a născut, are dreptul la viață. Asta înseamnă acces liber, prin ofertă gratuită din partea naturii, la resursele esențiale necesare traiului: hrană, apă, aer și căldură… Orice ființă le obține prin însăși traiul pe care-l duce în mijlocul naturii.

Omul, pentru că s-a rupt de natură, nu mai are aceste drepturi. Și nu le mai are nu pentru că nu ar putea să și le procure prin forțe proprii așa cum face orice ființă de pe planeta asta, ci pentru faptul că semenii lui i-au interzis prin reguli, cutume sociale și legi, accesul la toate resursele necesare vieții, fiind obligat prin șantaj sau chiar prin jaf, să le plătească cu propria lui viață… Plătim totul, dar nu înțelegem că fiecare ban pe care-l scoatem din buzunar este o bucată din viața noastră… căci acei bani câștigați cu trudă, i-am câștigat mai ales cu consum inutil din viața noastră, care ni se scurge „printre degete” trecând pe lângă noi, ca să le oferim bani celor care ne permit accesul la resurse numai contra bani, prin șantajul social numit taxe, impozite și prețuri…Ni se interzice dreptul de a avea și de a fi părinți, ni se recomanda totul la grup ….

De la tată primim puterea de a avea succes și de a ne dezvolta în viața profesională, iar de la mamă luăm viața pentru a fi abundentă și prosperă.Vindecarea relației cu mama noastră este reconectarea cu viața.

Mama noastră este canalul pe care l-am ales pentru a ne trăi experiența fizică și, din această perspectivă largă, nici o mamă nu este rea ci toate sunt bune.

Un alt lucru este că sub prisma percepției noastre și a judecăților noastre o etichetăm pe mama ca fiind bună sau rea. Un copil rănit care cere afecțiune constantă, are deja o mulțime de vise. 

Pe măsură ce o accept pe mama, încep să mă împac cu mine, pentru că ea este sămânța din care plec și cea care îmi permite să-mi desfășor tot potențialul.Când ești supărat pe mama ta, indiferent dacă este sau nu în preajmă, ceea ce nu contează, poți face un exercițiu care constă în a-ți spune „Mama și eu sunt aici”.

A accepta nu înseamnă a fugi și a-i spune mamei ca o iubești, nu este o treabă de exterior, ci mai degrabă este o sarcină internă de a o accepta în inima ta cu toate defectele și virtuțile ei … înțelegând că a acționat din istoria ei de durere, cunoștințele și nivelul său de conștiință … și a făcut tot ce a putut de acolo …Un alt pas foarte important este să o onorăm și să o respectăm pur și simplu pentru faptul că ne-a dat viață și acesta este cel mai mare lucru pe care ni la putut da, orice altceva și oricât de mult ne-ar da este nesemnificativ. Alături de asta, dacă consideri că mama ta nu ți-a dat lucruri bune, poți să-ți spui mereu că mi-a dat viață și că acesta este cel mai bun dintre daruri.Începând sa vă onorați mama, aşa începeți să onorați viața așa cum este și când acceptați viața, nu vă blocați în rezolvarea problemelor, pur și simplu trăiți viața și o lăsați pe mama dumneavoastră cu propriile poveri şi convingerea că se poate descurca cu circumstanțele pe care le-a ales în viața ei. Copilul începe să se vindece atunci când vrea să nu-şi mai schimbe mama, când încetează să-și mai concentreze energia în ea și o concentrează spre a-și trăi propria viață, singura care îi aparține, repet, singura care îi aparține și în caz că nu l-ai conștientizat, pe singurul care îţi aparține.

Suntem parte a mamei noastre

Dar aparținem vieții noastre.Viața și mama sunt mai mari decât tine și, înainte de asta, rămâne doar să le accepți, să te predai și să le iei cu cea mai bună intelegere posibilă. Când te simți mai mare decât mama ta și o condamni cu degetul acuzator, amintește-ți că ea este marea și tu ești un râu care se naște din ea.

Și dacă ți-ai despărțit mama de viața ta pentru că este violentă sau îți amenință integritatea fizică sau emoțională, este în regulă, dar amintește-ți că nu o vei putea scoate niciodată din inima ta,de aceea, repet că acceptarea mamei tale este o muncă interna și depinde de decizia și liberul tău arbitru.

Mama și viața merg împreună

Una nu există fără cealaltă, a înţelege mama înseamnă a lua viața fără judecăți și deschis, este un Da vieții, este un Da îngrijirii, alimentației, tandreții, amabilității. Este un Da către o iubire mai mare pentru noi înșine.,,Mama tot mama rămâne “Giorgiana Nita-Străchinaru a spus,în strofe, despre ,,femei”răspunzând la toate întrebările,care definesc ființa cea mai iubitoare ,,Femeia’.,,Pentru că mama este tot o femeie’

” Dacă mă-ntrebi azi cine sunt, îți spun… doar o femeie!

Mai mult de atât nu pot să zic, eu nu mă pot descrie.

Sunt doar un amalgam de stări, stări ce le simt în mine,

Am zile triste, căci sunt om și zile când mi-e bine!                                       

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… sunt doar un suflet!

 Care înfruntă azi dureri, dar nu scoate un sunet.

 Stă mut, tăcut și speră doar ca rana ce-l apasă

 Să se transforme-n cicatrici, căci e prea dureroasă!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… o mincinoasă!

Mă mint pe mine și pe toți că am viața frumoasă

Și-o mască-mi pun mereu pe chip mimând că-s fericită,

Zâmbesc, dar ochii mei transmit durerea nerostită!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… o visătoare!

Care-a visat un vis mereu, dar l-a lăsat să zboare.

 Dar totuși într-o zi, cândva, voi reuși să-l prind…

 Și drumu’ nu-i mai dau deloc, cu brațele-l cuprind!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… eu sunt o lașă!

Nu am avut curaj nicicând, iar azi mă simt părtașă.

Că sufletul mi-e suferind și inima rănită,

Dacă vorbeam când am tăcut… azi eram fericită!

 Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… un om ce speră!

 Ce speră că-ntr-o bună zi, primește ce oferă.

Vorbe frumoase, mângâieri, zâmbet și bunătate,

Căci nu mai vreau să simt în jur, ură și răutate!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… o luptătoare!

Căci am puterea să nu las, nimic să mă doboare.

Chiar dacă uneori mai cad, eu mă ridic mereu,

O lacrimă eu nu mai vărs, chiar dacă-mi este greu!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… nu sunt nimic!

În fața sorții sunt și-am fost ceva…ceva prea mic,

Prea mic, prea neînsemnat, prea șters și fără interes.

Așa gândesc, căci ea mi-a dat necazuri mult prea des!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… sunt o ființă!

Care-am avut în viața mea o singură dorință,

Să iubesc sincer și să fiu la rândul meu iubită,

Să-mi dau jos masca ce o port…să zâmbesc fericită!

 Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… sunt eu… atât!

Sunt cea care-a simțit dureri, dar nu m-au doborât.

Sunt eu…am temeri, frici și plâng, atunci când mai greșesc

Și-oricâte piedici voi avea, eu tot am să zâmbesc!

Dacă mă întrebi azi cine sunt, îți spun… o muritoare!

Care o viață am avut, dar nu i-am dat valoare,

Mi-am irosit-o fără rost, crezând doar în iluzii,

De azi eu voi trăi frumos și fără deziluzii! “

     Va iubim dragele noastre surori,soții, prietene,mame!

“LA MULTI ANI FEMEIE”, SUFLET CURAT !

 Al dumneavoastră același

Prof.Ioan Romeo Mânzală