A dat naștere la și la acești băieți ”draconieri’’, care nu sunt altceva decât, băncile, atâta vreme cât vom mai folosi banii lor. Suntem morți și îmbolnăviți, pentru că hârtiile astea sunt pașaportul spre moartea iminentă, pe care o controlează, banii sau virușii ducând la o moarte lentă.

Pe noi ne-au făcut să credem în hârtiile lor, să ne identificăm cu ele, iar ei ne iau în schimb energia vitală. De ce? Pentru că ne identificam cu hârtiile LOR, care nu ne aparțin. Noi întreținem acest cult prin ignoranța noastră, pentru că am uitat că LIBERTATEA este a sufletului, el nu are stăpâni, iar sclavia aparține minții, care, după cum se demonstrează, poate fi înșelată și condiționata prin concepte și culte.

Ce este religia dacă nu o serie de norme, dogme și concepte? Ce este STATUL, dacă nu o serie de norme, legi, impuneri și condiționări bazate pe concepte. Dacă le crezi ești a lor, dacă nu le crezi, ești un om liber. Este atât de simplu! Gândiți singuri, asta este soluția și eliminați din mintea voastră toata mizeria pe care ne-au inoculat-o încet și eficient în subconștient. Așa ne eliberam și redevenim ce suntem, adică ființe de lumină, cu suflet întreg.

Statul trebuie să ne ocrotească, nu să ne fure!

Când vor fi scoase în afara legii ONG-urile, fundațiile toți bursierii SOROȘ, doar atunci va apărea și în România prosperitatea, democrația și dreptatea.

Soroș, împreună cu cozile de topor românești, cumpărate cu arginți murdari ca IUDA, fac mult rău țării. Și atunci mă întreb, unde vă este demnitatea și mândria de români? Oare de ce noi Romanii suntem mândri că suntem proști ?

Să fie explicația că noi ăștia, pricepuți la toate, mândri, fuduli, invidioși, plini de ură etc. față de semenii noștri, am ales de 34 de ani să ne conducă niște, incompetenți, dacă se poate chiar de sorginte străina? De ce după 1989 am început să umplem lumea ca slugi la străini, să îngrijim occidentalii, iar femeile singure au mers la italieni, să-și găsească fericirea.

 Produceam de toate

Aveam bogății, aveam specialiști, invenții ce urmau să se pună în practică. Toate aceste trebuiau GOSPODARITE,  nu Prăduite. Nu greșesc, nu exagerez cu nimic când spun că cei care ne conduc azi au mintea virusată, drogată, creierul spălat și îndobitocit pshiotronic, când susțin că ROMÂNIA ar duce-o mai bine ca înainte de 1989.

De ce nu vedeți ce bine o duc cei care conduc instituțiile represive, justiția, politicienii, parlamentarii care din 1989 au făcut legi antiromânești, au organizat administrarea țării în favoarea străinilor? Nu mai au nici o limită în hoție și jaf prin legiferare și-au dat salarii și pensii nesimțite. Este adevărat, distrugerea României nu se poate face fără sprijinul partenerilor strategici occidentali, care au acceptat ca slugile lor să-și umple și ei buzunarele. Jaful s-a legiferat! Fondul proprietății, pilonul doi de pensii private etc. toate sunt administrate de străini. Este un furt pe față, iar noi ne folosim și mai credem în ,,lozinci occidentale false”.

Oamenii sunt sătui de sfaturi!

De cum să trăiască viața din perspectiva altora. Sunt sătui de rețetele fericirii pe care niciodată nu reușesc să le atingă. Sunt sătui de tipare și clișee impersonale, expirate, moarte și îngropate care au devenit ca moaștele la care se prosternează ”turma” fără cap și fără discernământ. Sunt sătui de maeștrii, de fanfaroni, de farisei în sutane sau în mantii strălucitoare care doar par ceea ce nu sunt. Sunt sătui de falsitatea unor inimi care permanent joacă teatru în fața unor aplaudaci gură cască!

Oamenii au nevoie de oameni, dar nu orice fel de oameni. De cei simpli, de trăirile lor simple, de viață lor și mai simplă. Oamenii exprimă o emoție și apoi tânjesc după reacție. Dacă ar fi într-un pustiu, acolo nu ar mai genera nicio emoție, căci acolo ar rămâne fără nicio reacție. Ei vor trăirile celorlalți care să le confirme trăirile lor și chiar să le amplifice și mai mult. Fără aceste reacții, ei nu simt că sunt vii, nu simt că trăiesc.

Comunicarea e importantă, dar uneori e doar turuială obositoare și nimic mai mult. Oamenii au nevoie și de tăcere. De o persoană care știe să tacă lângă cealaltă persoană. Sunt atât de guralivi, fără să spunem mai nimic. Atât de deștepți, atât de cunoscători în toate, atât de spirituali în nimic. Și suntem agresivi, extrem de agresivi atunci când vorbim, nu suportăm adevărul.

Oare ăsta e viitorul ?

O generație de neputincioși, veșnic într-o lene iremediabilă, pe care o numesc depresie, pusă pe seama celorlalți, pe care îi învinovățesc mereu pentru lipsa personală de chef pentru orice. Astea toate sunt efectele râzgâielilor unei generații pe care noi am cocoloșit-o. Nu au chef să muncească, nu au chef să se întâmple, nu au chef să facă copii, nu au chef să aibă nici măcar o iubită sau un iubit, pentru orice în viață este extrem de complicat. O generație de ”muieți-s posmagii”, căreia oricât i-ai da și orice i-ai face, tot nu e îndeajuns, tot nu e bine, totul trebuie făcut numai în condițiile impuse de ea.

Am îndepărtat admiterile, ca să nu îi stresăm, se intră în facultate pe bază de dosar, am îndepărtat premiile în școala primară, ca să nu se simtă unii inferiori altora, am scos notele din catalog, se dau calificativ, am renunțat la medii și la teze, tot ca să protejăm neputincioșii, i-am scutit de la sport ca să nu transpire și să răcească, le-am dat joburi online, ca să nu mai piardă timp cu îmbrăcatul și spălatul, practic, să muncească direct din pat. Ne-am dat la o parte de pe stradă, ca să le facem loc cu vehiculele lor năstrușnice, tot felul de roți mai mari sau mai mici, monocicluri, bicicluri, tricicluri, toate pe baterie, să nu implice niciun efort care să-i obosească în vreun fel. Apoi, ne-am dat la o parte și de pe trotuare, mergem în șir indian ca să aibă inepții ăștia loc pe unde să se încurajeze pe dracoveniile lor electrice, că să meargă pe jos și greu să dea pasul, iar cu autobuzul le pute, că e plin de boomeri. Chiar și pe alea electrice, le e lene să meargă la piață, la supermarket, nici apă nu își cumpără își comandă totul la Glovo, le cară câte un copil amărât, dar ancorat în realitate, câte 30 de kile de apă pe scări, patru etaje, ca să nu moară ăștia de inaniție în casă.

De gătit, e prea complicat, comandă mâncarea gătită online, umplu cu caserole de unică folosință câte o pungă de gunoi zilnic, în timp ce nu ceartă că nu suntem responsabili cu mediul. Despre haine nu mai vorbesc, la toate casele de prin malluri e coadă, sacoșe întregi burdușite cu haine noi și, când ies pe stradă, tot în niște zdrențe izânite, cocoloșite, aruncate alandala, neîngrijit.

La schimbarea de anotimp, aruncă saci de haine din anul precedent, pe motiv ca nu mai sunt cool, pentru protejarea mediului, bineînțeles. Te uiți la ei că sunt diformi, obezi, strâmbi, cu colana într-o parte, cocoșați, șchiopi, merg ca niște roboți, nu știu să miște mâinile pe lângă corp, dacă e nevoie să alerge, se împiedică și cad.

 Sunt ai noștri și recunoaștem că am greșit!

O generație de la care nu putem avea pretenția nici măcar să se întrețină singură, despre ajutorul pe care îl vom primi la bătrânețe de la ei nici nu poate fi vorba, să zicem bogdaproste dacă nu vor supraviețui, pentru că din ce în ce mai mulți tineri mor din cauza drogurilor, obezității, bolilor cardio-vasculare, tot din cauza lipsei de mișcare, a alimentației defectuoase etc. Important e să nu trezim la timp, din utopia asta, și să pregătim complet altfel generațiile care vin din urmă. Gata, am văzut pe pielea noastră că râzgâiala și cocoloșeala excesive produc dezastre sociale.

 Și da, o palmă la timpul ei face minuni!

Dacă beizadeaua nu înțelege de vorbă bună, ce facem, stăm să nu ne rugăm de ea cu toții, părinți, vecini, profesori, colegi? Totul doar ca să nu o atingem cumva și, chipurile, să o traumatizăm psihic, în timp ce aia și oricum traumatizată de lipsă de reacție a societăților la mizeriile pe care le face, de inexistența oricărui tip de limită? Și nici nu urecheala nu a omorât pe nimeni. Noi, așa urecheați, cu doamna care ne dădea cu rigla peste mâini dacă nu aveam batista curată și unghiile tăiate lunea, avem infinit mai puține traume decât mimozele astea ajunse la maturitate care nu sunt în stare să traverseze strada singure fără să le calce vreo mașină.

Aia cu parentingul, cu cerutul părerii copilului care nu e prezumat a avea discernământ, deci NU poate lua decizii responsabile, trebuie să dispară.

Hai cu notele, cu exmatriculările, cu premiul I , cu corigenți, cu sport, cu mers pe jos, cu alergat, cu cățărat în copaci, cu mâncat de dude și corcodușe, mai un gips, mai o julitură, mai o negritură, toate fac parte dintr-o copilărie sănătoasă, care călește viitorul adult.

 Ajunge cu progresismul ăsta prost înțeles!

Vrem un viitor viabil pentru copiii noștri și un mediu sigur în care să trăim. Nu avem chef să ne înjunghie nimeni din cei care rămân fără bani pentru boabele de care sunt dependenți, de unul care a pierdut la cazinoul banii luați pe casa moștenită de la bunici, de tot felul de psihopați care stau o viață întreagă prin hrubele internetului și ale realității virtuale și care nu se pot adapta la lumea reală, considerând-i pe toți cei ceilalți niște NPC-uri.

Progresismul și civilizația asta prost înțelese și-au atins limitate și asta se vede în toate țările occidentale. Au venit din urmă și deja schimbă polii de putere mondială țări care au cultivat școala, munca, responsabilitatea, competiția, curajul, sacrificiul, respectul față de valorile sacre ale unui neam: părinți, familie, dascăl, comunitate, credință, tradiții.”

Iubesc oamenii simpli și deschiși. Oamenii care înțeleg să primească la fel de frumos cum dăruiesc. Fără să se întrebe de ce. Doar să se bucure de însemnătatea gestului. Doar să zâmbească și să mulțumească. Să înțeleagă că o lecție nu poate fi socotită învățată fără reversul ei: tot ce dăruiești se întoarce!

Iubesc oamenii care înțeleg să păstreze în inimile lor iubirea și căldura și care, astfel, știu că pot reuși în viața mult mai ușor. Adunând în tine doar amărăciune, gânduri negre și neputințe. Așa vei și sfârși. Tras în jos de propriile pietre de moară. În tot ce faceți, lăsați un strop din voi, multă bunătate, o bătaie de inimă și gândul cel bun. Uneori, oamenii cad în abisuri, iar de acolo numai lumina faptelor noastre bune și iubirea nu pot arăta calea înapoi, către noi. Doar așa iubirea va găsi calea către voi și voi către ea. Presărând lumină! Nu armele, ura, cataclismele sau inteligența artificială, nici acești progresiști nu aduc un strop de fericire, aduc numai moarte, frică etc.

Al dumneavoastră, același,

Prof Ioan Romeo Mânzală