„Jignirea este plata anticipată a unui război care urmează sa aibă loc. Lingușirea este plata anticipata a trădării care ți se pregătește” – Nicolae Iorga

Un om care jignește suferă. De fapt, jignirea nu este altceva decât manifestarea frustrărilor interioare. De multe ori, cel căruia i se adresează jignirea, nu îi greșește cu nimic celui care jignește. Un om împăcat cu el însuși, nu va jigni niciodată.

Ce ascunde o jignire?
Suntem aici, acum, pentru a ne bucura din plin de cadoul suprem: viața. Însă, în această lume schimbătoare, există uneori situații și circumstanțe în care, calmul nostru interior este pus la încercare. Cu toții ne-am întâlnit cu experiențe mai mult sau mai puțin dorite, dar important este că, odată cu înaintarea în viață, suntem mai bogați din punct de vedere al experimentării.
Dacă te-ai întrebat de ce jignesc unele persoane, răspunsul este foarte simplu: orice om oferă ceea ce are. Totul pleacă din interior. Lumea exterioară este oglin­direa lumii interioare. Prin intermediul unei jigniri, un om își prezintă starea sa interioară, care se caracte­rizează printr-un veritabil disconfort. Şi, în niciun caz, nu este de condamnat, pentru că nimic nu este “rău” sau “bun”. Totul este cine sunt cei care jignesc? De când e lumea și pământul, există o categorie de oameni puși pe căpătuială, pentru care banul e mai presus de orice. E singura valoare în care cred și căreia i se închină, pentru că e cel mai bun prie­ten, cel mai protector și nu are miros. Deschide toate ușile.
Omul, spre deosebire de animale, mănâncă mai mult decât îi trebuie pentru a-și astâmpăra foamea, ba mai mult decât atât, bea mai mult decât îi trebuie pentru a-și astâmpăra setea, face amor nu numai pentru a-și reproduce specia, ucide cu premeditare, fără să-și mănânce prada, acumulează mai mult decât ar avea nevoie. Iar pentru un trai îmbelșugat e rapace, pentru că acumularea îi dă senzația de siguranță și de superioritate. ”Asta denotă cât de puțin evoluează mentalitatea”, spunea doam­na Ileana Vulpescu. Cei care se transformă în viermi, nu se pot plânge după aceea că sunt călcați în picioare.
Acumulările anterioare joacă un rol fundamental în fabricarea unei jigniri. Bagajul de nereușite, supărări și frustrări adunate pe parcursul vieții, dau naștere unor serii de reacții negative în trupul nostru, iar aceste reacții fabrică anumite gânduri și sentimente de care ajungem câteodată să nu fim tocmai mândri. Însă, oricând avem la dispoziție posibilitatea de a ne observa propriile manifestări. Oamenii care jignesc sunt oameni răi și inculți. Vorba lui William Thackeray, care spunea că ”o persoana rea și incultă, e ca o fereastră murdară, nu lasă niciodată soarele să pătrun­dă prin ea, iar în societate vrea să controleze totul, ca cei de lângă el să nu citească prostia și incultura acestei invidii”.
Poate că în dese rânduri, un om ajunge să jignească fără sa fie conștient de acest lucru. Poate că acest om jignește chiar persoana pe care o iubește cel mai mult. Aici nu este vorba despre cine este destinatarul unei jigniri, deoarece receptorul joacă un rol foarte mic în această scenă. Totul pleacă de la cel care jignește, adică de la emițător. Intensitatea unei jigniri este direct proporțională cu intensitatea durerii interioare a celui care jignește. Deci, jignirea se naște din durerea interioară. O viață irosită e una în care alergi după plăceri, după bani, faimă etc.

Viața nu-i ca matematica!
Degeaba tot aduni, la sfârșit îți va da tot cu minus. O viață irosită e o viață petrecuta căutând fericirea la capătul pământului, când, de fapt, e o atingere de mână distanțată de noi. O viață irosită este o viață unde încerci să amâni sfârșitul. Tot fugind de ea, uiți să te bucuri de fericire. Viața irosită este viața unde lupți pentru nimic de teamă să nu pierzi, te lași purtat de valuri cu speranța că poate într-o zi, te vor duce la pământul făgăduinței. Viața reala este viața trăită pentru alții. Este viața cerșetorilor, unde legi răni, bandajezi aripi, reclădești ce alții dărâmă, aduci bucuria în ochii, zâmbetul pe fețele scăldate de lacrimi. Adevărata viață este atunci când faci lucruri corecte!

Oare de ce ne jignim?
Daca te întâlnești cu un om care trăiește într-o tensiune interioara constantă, vei observa că pacea sa interioară se poate pierde foarte ușor în comunicarea voastră. De multe ori, cel căruia i se adresează jignirea, nu îi greșește cu nimic celui care jignește. Tensiunea emițătorului poate fi atât de intensa, încât el poate izbucni oricând și oriunde, fără a mai ține cont de împrejurimi.
De fapt, această acțiune, jignirea, poate fi perceputa ca o binecuvântare, deoarece este o lecție de viață atât pentru emițător, cât si pentru receptor. Daca ești ținta unei jigniri, ai ocazia să admiri procesul prin care cel de lângă tine se eliberează de blocajele energiilor negative, pentru a trăi pacea interioară către care tindem cu toții. Mereu am mers principiul că lumea este mult prea rea, ca să ajung sa fiu și eu una din acele persoane care se ,,murdăresc” cu minciuni și false sentimente. Viața pentru mine a însemnat mereu speranța în oameni, iertare și mers mai departe. Orice ai face, că faci bine sau rău, ești jignit. De ce trebuie să aruncam cuvinte grele, pe care noi nu le putem demonta? Mă uit la politicieni, absolut toți se jignesc fără niciun fel de reținere, de frică de Dumnezeu, fără să aibă acope­rirea necesară. Ei îți clădesc carierele politice pe jigniri. Oare unde se opresc aceste jigniri? Atunci când intervine caracterul?
Am scris acest articol pentru că m-am săturat de acești politicieni incapabili și de aceste tertipuri făcute de ei, pentru a se așeza pe scaunul mult râvnit. Sunt lucruri mizerabile în viața și lupta lor politică, nu numai de jignire, șantaj, defăimare, diverse marturii mincinoase, insinuări și altele. Atunci cum dorim noi să avem oameni verticali în fruntea țării, când ei au câștigat acest fotoliu prin jigniri și răutăți, și nu prin programe? Te uiți un pic la tine, te uiți în oglindă și te întrebi, de ce nu ai luat tot ce ți-a dat viața și ai refuzat clipele acelea pe care nu trebuia să le refuzi. Viața nu este ușoară, iar lumea este în cădere liberă. Noi trebuie să renunțăm la jigniri și alte obiceiuri greu de suportat în cuvinte, dar în alte condiții.

Un om împăcat cu el însuși, nu va jigni niciodată
Știu că nu este tocmai simplu să-ți menții liniștea când în jurul tău este agitație, însă, nu uita niciodată, că războiul a fost creat pentru a aprecia pacea. Poți experimenta pacea în mijlocul războiului. Poți trăi lumina în mijlocul întunericului. De fapt, întunericul nu este altceva decât lumina sub forma întunericului. Există dobitoci care jignesc. Ei sunt pe stradă, la semafor, se dau cu role, se ascund în spatele zâmbetelor false, ale costumelor ”Armani”, ba chiar dincolo de zidurile bisericilor. Ambalajul din exterior trădează, de cele mai multe ori, cimitirul din interior. În ochi poți citi sufletul degradat. Cel mai greu este când sufletul moare. Nu uitați, într-un minut mor pe glob 107, persoane.
În concluzie, totdeauna frustrații jignesc, iar jignirea este boala nescrisă din interiorul sufletului.

Al dumneavoastră, jignit aproape zilnic, același

Prof. Ioan Romeo Mânzală