Trăim timpurile adevărurilor incomode, însă necesare. Prea mare lucru despre istoria planetară nu știm. Aici mă refer la istoria planetara reală, cea de acum zeci de mii, sute de mii și milioane de ani.

Planeta noastră are o vechime de 4,5 miliarde de ani. În istoria cunoscută în lumea spirituală, ne ducem până în Atlantida și Lemuria cu istorisirile. Și ni se pare mult. Însă istoria de aproximativ 100 de mii de ani este una extrem de scurta. Și nici despre aceasta nu știm prea multe, iar unele lucruri le știm distorsionat.

Alaska planetară are mult prea multe zone închise, ce nu pot fi citite. Au fost expres blocate spre a nu putea fi citite. Nici în Alaska Galactică nu pot fi accesate informații despre istoria planetara străveche. Acest lucru ar trebui sa ne ridice multe semne de întrebare. De ce Adevărul despre această planetă și cei care au locuit-o este atât de ocultat? Pesemne este o planetă cu o mare importanță în Creație. Altfel nu se oboseau atât de mult să blocheze, să șteargă și să rescrie istoria ei.

Cei care nu-și cunosc istoria adevărată

Sunt lipsiți de rădăcini. Nu-și cunosc puterile și pot fi ușor manipulabili. Cei care “au săpat” un pic în Adevăr au descoperit că, multe lucruri despre istoria recentă a planetei au fost rescrise. Acum 100-200 ani, umanitatea era diferită, uriașii sau oamenii mari trăiau alături de umanitatea actuală. Tehnologia minunată, care ni se flutură pe la nas, exista încă de pe atunci, clădirile aveau o arhitectură extrem de frumoasa și foloseau geometria sacră și sunetul pentru a crea energia liberă și rețeaua “wireless” care nu era nocivă pentru sănătatea umană, mașinile care se încărcau electric existau, existau și telefoanele prin care se puteau face videoconferințe. Apoi sunt alte lucruri mai incomode. Existau târguri construite peste noapte, la care aveau acces doar anumiți oameni, iar acolo se vindeau copii născuți la incubator. Au existat trenurile copiilor orfani, copii care veneau de nicăieri, copii creați cu cine știe ce tip de ADN pentru a se putea realiza hibridizarea anumitor popoare.

 Alții care au cercetat în alt sens

Au descoperit că există figuri pietrificate, însă de dimensiuni enorme de animale, dar și umanoide. Privind prin ochii adevărului, au putut vedea cum mulți munți de prin lume au de fapt forme umane, dacă fotografia este pusă și privită vertical. Pe lângă aceasta, mai există urme fosilizate de copaci giganți, care acum credem că sunt munți. Alți săpători în Adevăr ne deschid ochii și ne vorbesc despre faptul că, la un moment dat, a existat un potop al nămolului, care a înghițit lumea de dinainte. Pe unde sapi în lume, găsești o altă lume sub ea, și în unele locuri, găsești chiar o a treia lume dedesubt, ce a fost înghițită de nămol.

Despre lumea în care trăim

Nu știm mai nimic. Însă este bine să ne dorim să știm. Să cerem ca Adevărul să iasă la suprafață și să poată fi văzut și înțeles, chiar dacă vor fi multe lucruri greu de digerat. Acest lucru ne va ajuta să trasăm o traiectorie sănătoasă a viitorului și să putem ajunge la pace și înflorire planetara.

Vă doresc zile pline cu reflecție si renaștere interioară și să vă amintiți să cereți cât mai des ca Adevărul planetar să fie revelat. Acest lucru ne va ajuta foarte mult cu marile schimbări planetare pe care le traversam si ne va ajuta să trecem de relele ce ne sunt permanent pregătite din culise.”

Crizele din viața noastră ne ajută să învățăm să avem răbdare, să așteptăm în modul corect. Asta înseamnă că indiferent ce se întâmplă, avem credință deplină în Dumnezeu și în Planul său, știm că totul are un rost, permitem ca lucrurile să curgă în Ordine Divină, ne ținem firea, ne ținem gura (nu spunem lucruri care nu ne sunt benefice, care ne fac mai mult rău, nu cobim etc).

După ce ai trecut prin mai multe astfel de situații dificile în viața ta și ai exersat capitularea („Facă-se Voia Ta!”), te-ai antrenat în a avea răbdare, știi ce înseamnă a aștepta ca lucrurile să se rezolve în forma și în ritmul stabilit de Dumnezeu, nu mai forțezi nimic.

Unii au răbdare pentru că n-au încotro, pentru că au încercat să forțeze lucrurile în toate modurile posibile și n-au reușit și atunci n-au ce să mai facă decât să aștepte. Asta nu înseamnă „să aștepți în modul corect”. Tu aștepți la modul corect atunci când accepți ceea ce se întâmplă, faci tot ce stă în puterile tale (în limitele integrității) și îl lași pe Dumnezeu să facă restul, în modul și la momentul la care el consideră potrivit. Nu forțezi lucrurile, nu depășești limita.

Uneori diferența dintre a fi distrus de o încercare dificilă și a depăși acea încercare dificilă stă în capacitatea noastră de a aștepta ca lucrurile să se întâmple în Ordinea Divină, în capacitatea noastră de a înțelege că în viața lui orice om trece prin diverse anotimpuri, iar unele sunt mai dificile decât altele, dar fiecare își are rostul său. În loc să fii disperat că ai intrat într-un anotimp mai dificil, să te gândești că „te-a bătut Dumnezeu”, să intri în depresie, să-ți plângi de milă, să-ți spui că nu meritai așa ceva, tu accepți că a venit timpul să treci printr-o nouă încercare, te mobilizezi, faci ce depinde de tine și lași restul în mâinile lui Dumnezeu, pentru că ai deplină credință în Divinitate.

Viața umană este un roller-coaster, iar dacă tu nu înțelegi și nu accepți asta, o să-ți fie foarte greu să faci față anotimpurilor dificile. Dacă tu te aștepți ca viața ta să fie toată numai lapte și miere, să nu treci niciodată prin crize, prin încercări dificile, să nu îți apară niciodată în față obstacole majore, atunci ai o mare problemă și o să ai parte de mari dezamăgiri.

Dacă nu știi cine ești cu adevărat

Nu ești capabil să funcționezi ca o ființă suverană, care are propriile adevăruri și își face propriile alegeri. Nu știi ce vrei cu adevărat, nu ai propriile valori, nu-ți folosești discernământul. Te lași condus de alții, crezi ce-ți spun alții că este „adevărat”, faci ce-ți spun alții că „trebuie”să faci, respecți regulile impuse de alții. Rămâi în turmă.

Dacă nu știi cine ești cu adevărat nu ești capabil să te controlezi, faci lucruri distructive. Dacă nu știi cine ești cu adevărat, nu vei putea să ajungi să ai o stimă de sine sănătoasă.

Dacă nu știi cine ești cu adevărat nu ești capabil să iubești cu adevărat și nici să identifici iubirea adevărată, atunci când îți este oferită. O să faci o obsesie pentru cineva și o să numești asta „iubire”.

Călătoria către cunoașterea de sine

Începe prin a deschide ochii, prin a te trezi. Vederea ta va deveni limpede, doar atunci când vei privi în inima ta. Cei mai mulți oameni privesc în exterior, se concentrează pe a realiza/ acumula lucruri în exterior; foarte puțini sunt cei care se uită în interior, pentru a schimba niște lucruri în ei înșiși. În general, procesul de trezire este declanșat de ceva din exterior: se întâmplă ceva care ne zguduie și ne face să deschidem ochii, să vedem niște lucruri pe care înainte nu le vedeam.

Oamenii nu-și dau seama când dorm (și e valabil și atunci când dorm cu ochii închiși, dar și atunci când dorm cu ochii deschiși, adică dorm din punct de vedere spiritual). Abia după ce „a sunat alarma” și s-au trezit își dau seama că înainte dormeau.

Atunci când oamenii dorm din punct de vedere spiritual, ei au impresia că știu foarte bine ce se întâmplă, că au totul sub control, că aleg în deplină cunoștință de cauză, că „au dreptate”, că știu ce fac. Chiar și atunci când consecințele alegerilor lor sunt distructive pentru ei sau pentru alții, oamenii care dorm din punct de vedere spiritual continuă să creadă că au făcut ce trebuia. Și trăiesc așa, fiind siguri pe ei, fiind convinși că știu ce fac, că e bine ce fac, până când se întâmplă ceva care îi scutură atât de puternic, încât îi trezește. (RC Blakes)

Legătura dintre emoții, sănătate și destin

”Am observat și m-am convins cât de strânsă este legătura dintre emoțiile noastre, sănătatea și destinul nostru. Mai mult decât atât, influențând structurile karmice, am fost surprins să observ că atunci când se produce o schimbare la acest nivel – la nivel de câmp – se schimbă nu doar sănătatea, ci și caracterul și destinul. Am putut observa că aceste trei domenii ale vieții sunt strâns legate, sunt unificate printr-o energie comună care se revarsă de la una la cealaltă. În cuvinte mai simple, omul se poate concentra pe propria sănătate, să dedice totul propriei sănătăți și să uite de suflet, de viitorul său. Și vor începe problemele cu sufletul, apoi problemele cu viitorul, iar apoi își va pierde și sănătatea. Dacă un om se roagă să aibă bunăstare, gândindu-se doar la aceasta, starea lui emoțională se poate deteriora. Adică, închinarea la bunăstare, bani, succes și stabilitate poate dăuna sufletului. Rezultă că trebuie să existe un sistem al priorităților. Eu prezint simplificat acest aspect, în felul următor: la început – temelia, apoi pereții și la final – acoperișul. De fapt, noi trebuie să avem grijă de suflet, în primul rând, abia apoi, de ceea ce numim stabilitate, bunăstare și asigurarea viitorului și, la urmă, de prezent, de problemele noastre la nivel fizic. La început, într-un mod destul de chinuitor, am încercat să percep toate conexiunile dintre o boală și factorii care o generează și, peste tot, am văzut un singur lucru: totul începe de la suflet. Dar aveam doar o vagă idee despre ce este sufletul. Am văzut că boala este o consecință a agresivității subconștiente, iar aceasta este o consecință a unui atașament la rândul său, iar atașamentul este o consecință a pierderea credinței în Dumnezeu și a iubirii față de Dumnezeu. Văzând această succesiune de multe ori, am început să înțeleg, treptat, cum este organizată lumea și legile care coordonează dezvoltarea sufletelor noastre. Dar, priveam totul cu ochii unui om de știință și am ajuns, involuntar, la concepte precum „Dumnezeu”, „iubire față de Dumnezeu”, „detașare”. Iar prin acestea am ajuns pe teritoriul ideilor religioase. Și, din obișnuință, acceptam ceea ce descopeream. Mă foloseam de conceptele religioase, considerându-le corecte, de neclintit și nici nu bănuiam că acestea, în mare parte, sunt destul de naive și nu numai că nu oferă o reprezentare reală a legilor universale, ci chiar le denaturează, în anumite cazuri.

Începând să analizez Biblia, am realizat că învățăturile lui Hristos și reprezentările religioase obișnuite sunt complet diferite. Hristos a vorbit despre ceva, iar discipolii Săi au spus altceva. Dar, la început, nu am trecut prin niciun fel de filtru critic conceptele și termenii pe care-i foloseam. Le consideram, pur și simplu, corecte și mă foloseam de ele. Credeam că iubirea este doar plăcere. Consideram căința ca pe o cale de a obține anularea unei pedepse, în urma unor rugăminți. Esența căinței era de a-l convinge, pe cel care pedepsește, să nu facă acest lucru. Credeam că rugăciunea înseamnă să ceri sănătate și îndeplinirea dorințelor. Eram sigur că lucrul cu sine înseamnă curățarea sufletului de murdărie, ca pe o găleată de gunoi. Te-ai curățat, ai înlăturat supărările, judecarea, prin căință, și te-ai însănătoșit. Apropo, așa s-a și întâmplat. Și nici măcar nu bănuiam că este necesar să te schimbi, în același timp. Pe atunci nu înțelegeam pilda „celor șapte demoni” – o pildă uimitoare, povestită de Hristos. Când alungi un demon din suflet, pot să vină, în locul său, de șapte ori mai mulți. De ce? Era o enigmă pentru mine. Am trecut cu vederea această pildă. Și, doar văzând de multe ori, un suflet care s-a purificat, cu un caracter destul de rău care s-a păstrat și la ce se ajunge, am început să înțeleg revelațiile expuse în Biblie. De fapt, purificarea sufletului nu este un proces mecanic de eliberare de murdărie, supărări și altele. Noi trebuie să ne schimbăm în așa fel încât să nu ne mai supărăm și să nu mai judecăm. Dacă sufletul s-a purificat, dar caracterul nostru este același, putem păcătui și mai mult.

Boala ne blochează agresivitatea

Dacă noi, de exemplu, ne vom purifica sufletul de agresivitate, nu vom fi bolnavi, dar caracterul, fără restricția, reprezentată de boală, poate să-și continue degradarea. Și apoi, din nou va apărea murdăria și va fi mult mai multă. Cu alte cuvinte, condiția principală a purificării sufletului nu este căința mecanică, faptul că te-ai înfometat o perioadă, te-ai detașat și sufletul s-a curățat; condiția principală este să ai capacitatea de a-ți schimba caracterul în bine, de a-ți cultiva calitățile divine și de a învinge însușirile demonice, așa cum se spune în Bhagavad Gita.

Căința duce la înțelegerea direcției în care aspirăm. Scopul creează funcția. Un scop greșit duce la sentimente greșite. Dar eu nu știam acest lucru. Nu știam de ce este necesar să-ți îmbunătățești caracterul. Ca om de știință, eram pragmatic, iar corpul și sănătatea erau pe primul loc pentru mine. Eu spuneam: „Dacă vă veți schimba caracterul, veți elimina agresivitatea prin căință, vă veți îmbunătăți viața și veți fi sănătos. Adică, eu sugeram că sănătatea, caracterul unui om și destinul său nu depind de iubire, ci pot fi influențate mecanic prin anumite tehnici. De exemplu, rugăciunea pentru a-ți îmbunătăți sănătatea, caracterul și destinul. Dar, de ce este necesară îmbunătățirea caracterului, la urma urmei? (Al Nemoianu istoric UȘA).

Ca să ai parte de bunăstare, ca să ai bani, ca să ai sănătate. Atunci nu știam că un scop incorect generează o deformare a funcției și duce la sentimente greșite. De aceea, atunci când ne rugăm doar pentru sănătate și bunăstare, când ne îmbunătățim caracterul, ne purificăm sufletul pentru a obține sănătate și bunăstare, nu vom avea parte nici de sănătate, nici de bunăstare. Dacă mai întâi construim pereții, apoi temelia, iar apoi încercăm să potrivim acoperișul, întreaga construcție se va nărui. De fapt, îmbunătățirea caracterului, adică restabilirea armoniei sufletești este necesară pentru a deveni fericit cu adevărat. Iar fericirea adevărată înseamnă unitatea cu Cel de Sus și asemănarea cu El.”

Al dumneavoastră, același,

Prof Ioan Romeo Mânzală