PANȚURU Corneliu – omul de lângă și printre noi, îl vedem și întâlnim ocazional prin municipiul reședință de județ, în biserică, dar pe care mulți nu îl cunosc sau nu au auzit de el.

 Pentru a afla amănunte din bogata-i biografie, l-am căutat recent acasă, unde cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a oferit crâmpee din tumultoasa-i viață.

– Am înscris în tabloul dinamicii vieții mele – ne spunea Panțuru Corneliu aflat la venerabila vârstă de 84 ani – forța credinței în munca cinstită, sub semnul dragostei în Dumnezeu. Am trăit momente de bucurii și nu am fost ocolit de insuccese. Am încercat de fiecare dată să fiu sârguincios, cu eficiență împotriva presiunii timpului. Doream să fiu agronom, dar cu o zi înaite de a intra în examenul de admitere la facultate, am aflat că s-a introdus un obiect în plus, anatomia, pe care eu nu l-am studiat în liceu. Așa că am ratat.

M-am gândit apoi la Facultatea de chimie, dar mi s-a respins dosarul întrucât nu aveam doi ani de producție.

  În pofida acestor neîmpliniri am reușit să fiu sârguincios în avanposturile muncii cinstite la Cocseria din Călan, contabil la mina din Certej, cât și numărător de bani la filiala Simeria a Băncii Naționale.

Dar iată că la dorința mea și a părinților am intrat cu succes la Facultatea de Teologie din Sibiu, ca pe urmă să termin și cursurile Faculății de Drept din Cluj-Napoca, îndeplinind apoi funcția de jurisconsult la unități ca: Trustul IAS, Regia cuprului Deva, Aproterra Simeria și Sargeția Forest Deva etc.

După pelerinajul în mai multe unități economice, m-am hotărât să mă hirotonesc ca diacon onorific, lucru întâmplat prin grija PS Timotei la Catedrala Sf. Nicolae din municipiul Deva.

Aici am slujit o perioadă, ca de altfel și la Biserica Sf. Vasile.

Am considerat că sunt iubit de credincioși, cum eu i-am iubit pe ei prin starea mea de spirit și multele încurajări de dragoste în Dumnezeu, pe care le-am oferit fiecăruia în parte.

De fapt, am făcut parte din Consiliul Național Bisericesc și am îndeplinit aribuțiile de consilier eparhial în Episcopia Arad.

Pe mine mă caracterizează iubirea de Dumnezeu, de țară și oameni, de dreptate și frumos.

Sunt mereu optimist, calitate fără de care elanul activităților mele nu ar fi avut finalitate, iar gândurile de bine pentru semeni nu ar fi dovedit prospețime și interes.

Acum sunt în pensie. Trăiesc bucuria că am lângă mine pe soția mea, Elisabeta, cei doi copii (feciorul – profesor universitar, iar fata – inginer) și patru nepoți pe care îi iubesc nespus de mult.

Îmi petrec timpul liber în rugăciune acasă, iar duminicile și în sărbători la biserică, atât pentru mine, cât și pentru semeni.

Mă pasionează pictura și pregătesc un manuscris inspirat din viața noastră cotidiană.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș