Cătălina Neag: Ce v-a inspirat să scrieți „Nestinsele iubiri ” și cum s-a născut această carte?

Maria Sângerean-Sibioara: „Nestinsele iubiri” este tot ce am acumulat în sufletul meu. Așa se întâmplă – plecând de la locul nașterii, de la leagănul copilăriei.

Părinții mei au fost păstori și am călătorit aproape trei sferturi din țară. La trei ani eram, de exemplu, în Dobrogea, la canalul Medgidia. Într-o zi, când ai mei au băgat oile la strungă să le mulgă, eu am plecat agățată de câinele Balan – un câine mare, lățos – și m-am dus prin iarbă până la o tufă la umbră. Acolo am stat amândoi.

Părinții, bineînțeles, s-au speriat, au crezut că am căzut în canal, dar m-au găsit. Lacrimile de disperare s-au transformat în lacrimi de fericire.

De atunci, de fiecare dată când mulgeau oile, mă puneau într-o putină goală de brânză. Acolo era „rotomobilul” meu, cum zic eu.

Așa s-a născut „Nestinsele iubiri”: din dragostea pentru părinți, pentru vatra satului, pentru

frumusețile țării și pentru cumințenia acestui popor. Am zis că nu se poate să nu scriu despre toate acestea. Volumul cuprinde dragostea de părinți, de locul natal, de țară, de eroi, dar și etapele prin care trece omul: copilăria, tinerețea, iubirea și, mai presus de toate, iubirea față de Dumnezeu.

Cătălina Neag: Care sunt temele centrale ale volumului și în ce fel se deosebește cartea de creațiile publicate anterior de dumneavoastră?

Maria Sângerean-Sibioara: N-aș putea face o delimitare clară, pentru că la mine amintirile vin spontan, declanșate de momente din prezent. Aud un cuvânt, o expresie, și imediat îmi vine inspirația. De aceea, port mereu un pix și o hârtiuță în buzunar – și la țară, și în halat – ca să notez repede ideea. Dacă mi-a zburat, s-a dus.

Temele sunt aceleași care m-au urmărit mereu: părinții, casa, locurile copilăriei, profesia mea, copiii – „mărunțeii”, cum le spun eu, pentru că ei sunt plini de candoare și poezie. În fond, copilul este poezie pură.

Cătălina Neag: Cât timp a durat să conturați acest volum și care a fost cel mai dificil moment în procesul de scriere?

Maria Sângerean-Sibioara: Volumul l-am scris pe parcursul anului trecut. Înainte lansasem Dor de rost, o carte despre rostul fiecăruia și dorul care trebuie împlinit. Nestinsele iubiri este, într-un fel, o continuare firească a acelei cărți.

Pentru mine, dorul și iubirea sunt inseparabile: iubirea te face să mergi mai departe, să duci tradiția și obiceiurile. Sunt îndrăgostită de tot ce ține de tradiția românească, de sărbători, de costumele populare. Am și poezii dedicate acestor teme.

Cum spunea, dacă nu mă înșel, Noica: „Costumul din Ardeal este fracul românesc.” Și tot el spunea că „să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o declarație de iubire la un contract.”

Așa că în acest volum am inserat și câteva poeme în stil japonez – haiku – dar dedicate limbii române. Am scris despre „limba străbună” și „limba română”, inspirată de un eveniment la care am fost invitată la Timisoara.

Cătălina Neag: Cum ați echilibrat în volum temele – dragostea, introspecția, spiritualitatea?

Maria Sângerean-Sibioara: Eu cred că sunt echilibrate. Pentru mine, toate acestea sunt forme ale iubirii. Dragostea se îndreaptă spre părinți, spre Dumnezeu, spre omul de lângă tine, spre copii, spre natură.

Dar, din păcate, văd tot mai multă nepăsare față de natură. La țară, știam că nu aveai voie să rupi o floare degeaba. Dacă o rupeai, trebuia să o pui în vază, să mai trăiască puțin. Așa m-a învățat bunica mea: „Florile te bucură, nu le arunca.”

Scriu spontan, dar încerc mereu să aduc o nuanță umană, caldă, chiar și acolo unde văd lucruri care mă întristează.

Cătălina Neag: Cui se adresează în primul rând „Nestinsele iubiri”?

Maria Sângerean-Sibioara: În primul rând părinților. Dar, de fapt, părinților părinților și întregului neam românesc – acest neam cuminte și cu minte, cum zic eu, așezat, dar care ar trebui să-și vadă importanța și rolul în societate. Mă doare că ne lăsăm prea ușor folosiți și nu conștientizăm puterea unității noastre.

Îmi vine în minte ce spunea Mihai Viteazul, când s-a făcut marea unire: „Români, treziți-vă! Ați dormit destul. Sus și faceți-vă datoria!”. Asta ar trebui spus și astăzi.

Cătălina Neag: Ce ați dori să simtă cititorul după ce vă parcurge poemele?

Maria Sângerean-Sibioara: Aș vrea să le citească și să le asculte cu atenție. Sunt convinsă că fiecare va găsi un ecou în versurile mele – un cuvânt, o strofă, o imagine – care să-i atingă sufletul.

Pentru că toți trecem prin bucurii și cumpene, iar poezia e puntea care le leagă.

Am și poezii puse pe muzică, și oamenii mi-au spus că s-au regăsit în ele. Cred că poezia are puterea de a vindeca suflete și chiar de a schimba destine.

Cătălina Neag: Credeți, așadar, că poezia poate schimba destine?

Maria Sângerean-Sibioara: Da, cred cu tărie. Poezia de dragoste, mai ales, pătrunde adânc în suflet. Unele versuri rămân acolo pentru totdeauna, ca niște amintiri trăite. Poezia te face să te regăsești, să retrăiești, să înțelegi altfel viața.

Cătălina Neag: Care este poezia dumneavoastră preferată din volum și de ce v-a rămas cea mai aproape de suflet?

Maria Sângerean-Sibioara: Nu știu cu care să încep…mie imi plac toate. Chiar nu m-am gândit la una anume, pentru că le-am scris pe toate cu drag și nu am făcut o delimitare între ele. Mi se pare greu să spun că una îmi place mai mult decât alta. Toate îmi sunt dragi, pentru că sunt creațiile mele — rupte din amintiri, din gânduri, din trăiri. Toate formează, cumva, o poezie mai mare, care mi-a umplut sufletul și care s-a așezat într-un volum. Deci nu aș putea alege, le iubesc pe toate.

Cătălina Neag: Ce urmează după „Nestinsele iubiri”?   Pregătiți un nou volum sau un alt proiect literar?

Maria Sângerean-Sibioara: Da, am început deja să aștern câteva poeme noi, născute tot din aceleași trăiri profunde, dar într-o direcție mai intimă, mai apropiată de suflet și de credință. Încă nu i-am găsit titlul potrivit, dar știu că va fi o carte care va vorbi despre liniștea interioară, despre apropierea de lumină și despre legătura omului cu divinul. Dacă va fi să fie, până la anul pe vremea asta, sper să prindă contur acest nou volum.

Interviu realizat de Cătălina Neag cu poeta Maria Sângerean – Sibioara, despre volumul „Nestinsele iubiri”