Declarat de UNESCO „Tezaur Uman Viu”, maestrul taragotului, Pera Bulz, împlineşte, pe 2 august, respectabila vârstă de 80 de ani. Faima adunată de-a lungul anilor de carieră, aprecierile primite în timp, nu l-au schimbat defel pe OMUL Pera Bulz. Este la fel de zeci de ani: simplu, implicat, corect.

Reporter: În primul rând, felicitări pentru frumoasa vârstă pe care o împliniți! Puțină lume se poate lăuda că ajunge la această vârstă și într-o asemenea formă. Când ați început să cântați la taragot?

Pera Bulz: Am început să cânt la taragot pe când aveam 14-15 ani. Până atunci cântam la vioară.

Reporter: Și cum ați ajuns să treceți de la vioară la taragot?

Pera Bulz: De la vioară am trecut mai întâi la clarinet. Aveam un clarinetist vestit în Vața de Sus, de la care am cules mult folclor. Îmi plăcea foarte mult cum cânta, avea un ton extraordinar. Mergeam la clăci, la seceriș și pe unde era muzică eram și eu, cu vioara. La un moment dat nu mi-a mai plăcut vioara, pentru că trebuia mereu acordată. În schimb, m-a impresionat sunetul taragotului. Parcă m-am născut cu tonul acela în suflet.

Reporter: Ce înseamnă taragotul pentru dumneavoastră, domnule Pera Bulz?

Pera Bulz: Taragotul este o parte din viața mea. M-a ajutat să trăiesc, să o duc bine și să mă simt împlinit. Datorită lui am auzit aplauzele oamenilor care m-au apreciat, am fost filmat de multe ori și am avut parte de recunoaștere pentru talentul meu.

M-au bucurat și aprecierile venite din partea conducerii Consiliului Județean, a autorităților locale și a tuturor celor care au apreciat activitatea noastră. Am adus faimă comunei Vața de Jos prin Taraful de la Vața.

Reporter: Ați amintit de Taraful de la Vața. Cum a luat naștere și cum ați ajuns să îl conduceți?

Pera Bulz: Taraful a fost înființat de fostul învățător Aurel Colf. Eu eram unul dintre oamenii de bază, un fel de concert-maistru. După ce domnul Colf s-a îmbolnăvit și a plecat, mi-a spus: „Tu ocupă-te în continuare de taraf.”

Atunci am mobilizat toți instrumentiștii din comuna Vața de Jos și am format un taraf care a ajuns la aproximativ 40 de membri. Erau oameni de mare valoare, care respectau melodiile vechi și folclorul autentic. Acesta a fost secretul succesului nostru.

Reporter: De unde vă culegeați melodiile?

Pera Bulz: Le învățam de la vechii instrumentiști din comună. Mergeam oriunde auzeam că este muzică și îi rugam să-mi cânte melodiile pe care le știau. Apoi făceam repetiții. Joia ne întâlneam cu toți instrumentiștii și repetam împreună.

Ne bucuram de succesul pe care îl aveam cu acele melodii. Mi-aș dori și astăzi să mai fie la fel, dar am pierdut mulți oameni de bază din Taraful de la Vața. Ștafeta a fost preluată de Ionel Coza, profesor de muzică din zonă. Totuși, nu mai este ca odinioară. Acum sunt alte vremuri și alte melodii.

Reporter: Sunteți și inițiatorul Festivalului Taragotului de la Vața. Cum s-a născut această idee?

Pera Bulz: Într-o seară eram la o petrecere unde cânta o formație din Arad, iar printre invitați se afla și domnul Mircea Moloț, pe atunci președintele Consiliului Județean Hunedoara.

La final, când cântam la taragot, i-am spus: „Domnule președinte, haideți să facem un festival și să adunăm toți taragotiștii.” A fost de acord și, de acolo, lucrurile au început să prindă contur. Și cei care au venit ulterior la conducerea județului au susținut această idee.

Festivalul a avut un mare succes și mă bucur că există și astăzi. Chiar dacă anul acesta nu am mai putut participa, din motive obiective, l-am urmărit cu emoție. Am ascultat interpreții cu lacrimi în ochi și m-am bucurat când prezentatoarea a amintit de numele meu. Atunci mi-am spus că am reușit să las ceva în urmă la Vața. Sunt convins că acest festival va continua să crească.

Reporter: Valoarea dumneavoastră este recunoscută și prin titlul UNESCO de Tezaur Uman Viu, o distincție de mare prestigiu. Ce înseamnă acest titlu pentru dumneavoastră?

Pera Bulz: Totul a început după un festival în Vietnam, unde am participat alături de băiatul meu și de alți soliști. Acolo au fost prezenți reprezentanți din multe țări și ne-au apreciat foarte mult pentru felul în care am cântat, în special pentru taragot.

După ce m-am întors în țară, am fost chemat la Consiliul Județean de domnul Laurențiu Nistor, care mi-a spus că există o propunere pentru acordarea acestui titlu UNESCO. M-a felicitat și mi-a înmânat diploma.

Este o recunoaștere a muncii mele de o viață, a spectacolelor susținute în multe țări din Europa și a aprecierilor primite din partea specialiștilor și a comisiilor de evaluare din domeniul culturii.

Reporter: O ultimă întrebare, domnule Pera. Împliniți 80 de ani. Cum vedeți viitorul folclorului românesc?

Pera Bulz: Eu cred că, dacă vor exista oameni care să se ocupe în continuare de folclor, acesta va avea viitor. O formație bine pusă la punct, care cântă autentic, nu poate fi înlocuită de nimic.

Sigur, tinerii ascultă și alte genuri muzicale, mai moderne, dar eu cred că folclorul va dăinui dacă vor fi respectate regulile și autenticitatea lui.

Mă bucur că în județ sunt oameni care pun accent pe cultură, pe muzică și pe autentic. Este și un băiat pe care l-am apreciat foarte mult și despre care cred că va rămâne un reper pentru comuna Vața de Jos – Vlăduț Linţă, un tânăr foarte apreciat. Și domnul Ciprian Roman, cunoscut ca artist (managerul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Hunedoara, n.r.) m-a apreciat întotdeauna și mă invită, în continuare, la spectacole.

Eu mai am de rezolvat câteva probleme de sănătate, dar sper ca în scurt timp să pot pune din nou taragotul în mână și să cânt.

Reporter: Vă dorim multă sănătate, să vi se împlinească toate dorințele și să ne revedem sănătoși și voioși, cântând ceea ce vă place cel mai mult. La mulţi ani!

Pera Bulz: Vă mulțumesc și eu.

Cătălina Neag