În Lunea Sfântului Duh sau Lunea Rusaliilor, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi.

“Intru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţa făcătorul şi intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu…”, se arată în Penticostar.

Praznicul Sfintei Treimi a fost aşezată a doua zi după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor şi a treia Persoană a Preasfintei Treimi, Sfântul Duh, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după fiinţă, dar care are trei feţe sau ipostasuri, Tatăl, Fiului şi Duhul Sfânt, scrie Agerpres.

Învăţătura despre Sfânta Treime este greu de înţeles, spune arhimandritul Ilie Cleopa, dar este spre folosul nostru să înţelegem câte ceva.

Este absolut necesar să cunoaştem despre Sfânta Treime cât este cu putinţă omului. Dar oricât am învăţa, nu-i destul căci nici îngerii, nici heruvimii, nici serafimii nu pot dogmatisi şi teologhisi despre Preasfânta Treime, însă toţi suntem datori să învăţăm cât putem, arăta părintele Cleopa.

Persoanele Sfintei Treimi sunt Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Tatăl este nenăscut şi nu are cauză. El este izvorul celorlalte două persoane. Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toţi veci, precum se naşte cuvântul din minte, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi Se trimite în lume prin Fiul.

O imagine a Sfintei Treimi suntem noi oamenii care avem minte, cuvânt şi duh, căci suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Creştinul este şi trebuie să fie permanent un locaş al Presfintei Treimi. Tatăl se sălăşluieşte mai ales în voinţa noastră. Iisus Hristos Cuvântul se odihneşte în mintea noastră. Iar Duhul Sfânt, pe Care Îl primim la botez, se odihneşte în inima noastră, arată părintele Ilie Cleopa.

Lunea Sfântului Duh, tradiţii și obiceiuri

Tradiția populară spune că cei care se ceartă în Lunea Sfântului Duh vor avea parte de necazuri.

Credincioșii sunt îndemnați să petreacă Lunea Sfântului Duh în pace și înțelegere, pentru că în această zi blestemele se prind, dar se și întoarc asupra celui care le inovocă.

Este interzis scăldatul sau spălatul, „rusaliile“ sau zânele apelor continuându-şi sărbătoarea şi astăzi.

Oamenii duc la biserică, spre sfințire, ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a le folosi pentru a alunga răul şi bolile. Ramurile de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare: se crede că teiul fereşte gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor. Flăcăii le aduc din păduri, după care se sfinţesc la biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.

Ramurile de tei, soc sau mure sfinţite se folosesc ca leacuri tot restul anului. În tradiţia populară se spune că numai până la Sânziene plantele au puteri vindecătoare.

În trecut, preoții mergeau la câmp împreună cu țăranii ca să se roage pentru o recoltă bogată și să stropescă ogoarele cu apă sfințită. Totuși, în această zi nu se muncește nici la câmp, dar nici în gospodărie. De asemenea, nu se coase, nu se se taie, tunde, nu se face curat în casă, și nici nu se să sapă grădinile. Nu se intră nici în vie, nu se merge în locuri pustii, pe lângă păduri sau fântâni, deoarece spiritele rele sunt libere, iar oamenii pot fi ademeniți de ele. /https://stirileprotv.ro