…Când Steaua de la Răsărit și-a așternut lumina peste colinele Betleemului, o bucurie fără margini a cuprins întreaga lume. Sub strălucirea ei binecuvântată, întunericul s-a risipit, călăuzind magii spre Peștera Sfântă, acolo unde se împlinea în taină, Nașterea Mântuitorului. De atunci și până astăzi, Crăciunul rămâne pentru noi o binecuvântare, o chemare spre pioșenie și credință.

 Sub lumina stelei purtătoare de har

Magii și-au început călătoria sfântă, urmând raza ca pe un semn divin. Cu daruri de preț – aur, smirnă și tămâie – ei s-au apropiat de Peștera Betleemului, știind că acolo se află Împăratul lumii. Atunci, îngerii au coborât din ceruri, umplând  văzduhul cu cântări înălțătoare:„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.

 Vestea Nașterii Pruncului Sfânt

A fost primită cu evlavie și o bucurie fără margini de către toți creștinii,. Pentru că, s-a împlinit prorocia rostită de Miheia, cu peste 400 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume, scrie crestinortodox.ro: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între căpeteniile lui Iuda, că din tine va ieşi Conducătorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel”, (Matei 2, 6; Miheia 5).

Această mare sărbătoare a creștinătății este celebrată, cu aceeași emoție și bucurie în fiecare an, la data de 25 decembrie. Iar acea Noapte Sfântă rămâne un legământ de lumină pentru toți creștinii: chemarea către bunătate, către credință adevărată și către mângâierea pe care numai Dumnezeu o poate dărui.

 Magia Nopții de Ajun

Se simte în clinchetul clopoțeilor, care răsună ca niște licăriri de stele în întunericul Nopții, în glasul colindătorilor, ce  se strecoară printre umbrele liniștite ale nopții, creând o atmosferă plină de căldură și emoție. Iar miresmele cozonacilor proaspăt scoși din cuptor îndeamnă spre liniște și armonie. Și tot în această noapte plină de magie, copiii privesc cu nerăbdare spre ușă sau geam, așteptând cu nerăbdarea sosirea lui Moș Crăciun. Și, ca un vis ce se strecoară ușor printre fulgi de nea, își face apariția Moș Crăciun încărcat de daruri, ca apoi să se plece la fel de repede precum strălucirea unei stele căzătoare, lăsând în urmă parfumul sărbătorii și emoția nemărginită a Nopții Sfinte. Astfel, sărbătoarea devine o punte între generații, un timp în care tradițiile se transmit, iar magia și bucuria se păstrează vii, din an în an.

Crăciunul

Este o sărbătoare a bucuriei, celebrată de o mare parte a lumii, semnificând nașterea, creația și veșnicia Universului. Bradul împodobit, colindele, cântecele cu stea, jocul cu măști, plugușorul sau vicleimul reprezintă doar câteva exemple de manifestări tradiționale, dragi sufletului românesc.

Bradul

Purtător al veșniciei, bradul unește simbolic cerul și pământul. Acele sale, mereu îndreptate veșnic spre Cer, sunt precum gândurile oamenilor care își ridică mereu privirea spre Creator. Iar luminițele multicolore ce-i împodobesc crengile strălucesc asemenea stelelor de pe Cerul Nopții Sfinte, simbolizând tinerețea eternă și bucuria care renaște în fiecare sărbătoare.

 Steaua de Crăciun

Așezată în vârful bradului, Steaua de Crăciun vestește marea bucurie a Nașterii Mântuitorului. Simbol al speranței și luminii divine, ea aduce de fiecare dată în casele noastre căldura și pacea Crăciunului.

 Colindele

Izvorâte din inimi și aduse ca ofrande Pruncului Iisus, rămân veșnic pecetluite în sufletele noastre. Despre ele se crede că ne-au fost lăsate de Dumnezeu, pentru ca de Crăciun, să fie pomenit numele Sfânt al Domnului. Unele dintre ele datează chiar de pe vremea Apostolul Andrei, când acesta propovăduia Evanghelia pe meleagurile românești.

LA CEASUL CARE DESPARTE ANII

Timpul pare să se oprească în loc, iar anul care vine este întâmpinat cu mare fast. Cerul se aprinde în focuri și artificii, luminând cerul și pământul deopotrivă, iar zgomotul vesel al sărbătorii alungă grijile și chemă norocul. Străzile și casele răsună de râsete și urări, iar oamenii se îmbrățișează cu bucurie, păstrând vii tradițiile de a întâmpina anul nou cu căldură și lumină. Este momentul în care lăsăm trecutul în urmă și ne deschidem către un viitor plin de promisiuni, sub un cer care strălucește la fel ca inimile noastre.

 Sărbătorile iernii

Aduc magie, bucurie și speranță în viața noastră. Ele ne apropie de familie, prieteni, ne înveselesc și ne oferă încrederea într-un an mai bun, plin de belșug și fericire. Tradițiile și obiceiurile acestor sărbători își au rădăcinile în mituri străvechi și în datinile noastre creștine,venind să întregească bucuria acestor momente dragi sufletului nostru.

 Tradiții și obiceiuri

• La masa de Crăciun pâinea nu va lipsi de pe masă, ea însemnând belșug și bunăstare. La masă trebuie să participe un număr par de invitați, numărul impar, se crede, aduce ghinion.
• Fetele tinere, ca să-și viseze ursitul, vor posti toată ziua de Ajun, iar prima îmbucătură de seară trebuie s-o pună la brâu. La culcare, vor întinde brâul pe jos, vor face mătănii peste el și astfel, se crede, își vor visa ursitul.
• Noul an este întâmpinat cu zgomot, pentru a se îndepărta duhurile rele.
• Se vor deschide larg ușile, pentru ca anul vechi să plece și să vină cel nou, cu belșug și sănătate.
• Tot acum, se spune, trebuie să avem bani în buzunar, pentru ca nu cumva Anul Nou să ne găsească săraci.
• Trebuie să ne îmbrăcăm în haine noi, viu colorate, atrăgând astfel energiile pozitive.
• Plugușorul, sorcova, capra, ursul, cu versurile lor pline de semnificații, fac referire la fertilitate, bogăție, sănătate sau căsătorie.

***

Sărbătorile de iarnă, cu obiceiurile și tradițiile lor specifice fiecărei zone, reprezintă un prilej de bucurie, o ocazie de a ne reîntâlni cu cei dragi. Iar dacă unii dintre ei sunt departe, oriunde s-ar afla, gândurile noastre străbat Cerul și Pământul, ajungând până la ei, pentru ca împreună să simțim bucuria acestor sărbători minunate.

Cornelia Holinschi