Monument de talent, decență și rigoare. Asta am spune lumii despre Gina Gogean dacă ni s-ar cere să o descriem în puține cuvinte. Destin de excepție într-un sport care a scris cu litere de aur nume precum Daniela Silivaș sau Nadia Comăneci, Gina Gogean este o gimnastă care a dăruit totul acestui sport. Celor care se îndoiesc de capacitatea unor oameni de a da totul le solicităm să privească un antrenament condus de Gina Gogean, la Deva. Riguros, cu o dragoste care nu poate primi medalia de aur, comportamentul gimnastei, de un geniu irepetabil, a devenit de-a lungul anilor un model de urmat.

Gina Gogean este, fără îndoială, un produs de geniu al școlii românești de gimnastică, un pictor al acestui sport, desenând realități tehnice în elemente care au oprit timpul, care de obicei nu este îngăduitor cu oamenii. Gina Gogean este imaginea unui timp în care performanța era expresia geniului românesc. Pentru cine se îndoiește, Jocurile Olimpice de la Barcelona rămân dovada vie că așa a fost, obiectiv și, probabil, irepetabil.

Povestea unei legende începe cu antrenorii Tatiana și Sergiu Popa, cei care i-au îndrumat primii pași către marea performanță, continuând sub îndrumarea antrenorilor Octavian Bellu și Maria Bitang.

Pe când păpușile erau încă un univers complet, la vârsta de 9 ani, Gina Gogean intră în circuitul competițional, schimbând pentru totdeauna modul în care privim sportul, gimnastica și performanța ca rezultat firesc al determinării.

Între 1992 și 1997, a participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, șase ale Campionatelor Mondiale și trei ale Campionatelor Europene, obținând 30 de medalii, dintre care 14 de aur. Fabulos!

În 1992, la Campionatele Europene de la Nantes, cucerește primul său titlu continental, la sol, și două medalii de argint, la individual compus și sărituri. La ediția următoare a Campionatelor Europene, în 1994, la Stockholm, a cucerit trei titluri europene – la echipe, individual compus și bârnă – și un bronz, la sol. La Campionatele Europene din 1996, de la Birmingham, și-a adus contribuția la cucerirea titlului continental în proba pe echipe, iar la bârnă și sărituri a intrat în posesia medaliilor de argint.

În 1993 debutează la Campionatele Mondiale, la Birmingham, unde obține două medalii de argint, la individual compus și sol, și una de bronz la bârnă. În 1994, devine campioană mondială cu echipa, la Dortmund, iar la Campionatele Mondiale individuale, organizate în 1994 la Brisbane, și-a adjudecat titlul la sărituri și medalia de bronz la sol. La ediția din 1995 a Campionatelor Mondiale, la Sabae, în Japonia, a cucerit două titluri mondiale, cu echipa și la sol, precum și o medalie de bronz, la sărituri. Dublă campioană mondială în 1996, la San Juan, la sol și sărituri, la Campionatele Mondiale din 1997, de la Lausanne, a urcat de trei ori pe prima treaptă a podiumului, cu echipa, la bârnă și la sol, și o dată pe cea de-a treia treaptă, la sărituri.

La Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, a obținut medalia de argint cu echipa, iar la ediția din 1996, de la Atlanta, la o lună după o intervenție chirurgicală, a fost una dintre sportivele de bază ale echipei, cucerind patru medalii: una de argint la individual compus și trei de bronz, la sărituri, bârnă și pe echipe. În 1994, a fost declarată cea mai valoroasă sportivă a României.

În toamna lui 1998, s-a retras din activitatea competițională, devenind una dintre legendele acestui sport. În 2013, a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame

Acum, e acasă, la Deva, unde pe 22 aprilie vom celebra 50 de ani de excelență. Ce privilegiu…