În inima Văii Jiului, într-un peisaj cândva promițător pentru dezvoltarea energetică a regiunii, se ridică un colos de beton care astăzi simbolizează mai degrabă eșecul administrativ decât progresul tehnologic. Este vorba despre Barajul Baleia, o lucrare de amploare începută în anii ’90, cu scopul declarat de a susține alimentarea cu apă a Termocentralei Paroșeni și de a contribui la securitatea energetică a unei zone profund industrializate.
Lucrările au fost realizate în proporție de aproape 70%, incluzând structura principală, tunele de aducțiune, galerii și drumuri tehnologice. S-au investit zeci de milioane de lei din fonduri publice, iar șantierul a fost considerat mult timp o prioritate pentru strategia energetică regională. Cu toate acestea, proiectul a fost abandonat, fără o justificare tehnică sau strategică validă, fiind lăsat să se degradeze în tăcere.
Deputatul Tiberiu Claudiu Barstan atrage atenția asupra acestei situații inacceptabile, spunând că „România importă energie la prețuri tot mai mari, în timp ce infrastructura energetică deja construită este lăsată să putrezească. E vorba de o dovadă clară de incompetență sistemică și de lipsă de viziune”. Acesta avertizează că Barajul Baleia nu este doar o ruină administrativă, ci un exemplu concret de risipă a banului public și de neglijență într-un sector vital pentru siguranța națională.
De mai bine de 15 ani, structura rămâne neutilizată, fără protecție, fără întreținere și fără un plan clar pentru viitor. Într-o perioadă în care România se confruntă cu dezechilibre grave pe piața energetică, iar consumatorii industriali și casnici resimt direct presiunea volatilității, barajul putea fi o piesă importantă într-un sistem energetic național mai eficient și mai autonom.
Parlamentarul hunedorean cere, în mod ferm, clarificarea regimului juridic al construcției și transferul acesteia către o entitate capabilă să o gestioneze: „Este nevoie de o decizie politică fermă. Acest obiectiv poate fi integrat într-o strategie coerentă de dezvoltare locală, fie că vorbim de hidroenergie, alimentare cu apă, sau chiar turism industrial.” Totodată, el subliniază că fondurile europene, inclusiv cele din Fondul de Tranziție Justă, pot fi o soluție viabilă pentru finalizarea sau reconversia acestei investiții, cu condiția ca statul să manifeste voință și profesionalism.
Barstan atrage atenția și asupra unui pericol real: intenția de a vinde această construcție la un preț simbolic, ceea ce, în opinia sa, „ar însemna irosirea completă a unei investiții strategice și compromiterea definitivă a oricărei perspective de dezvoltare pe termen lung”. Parlamentarul avertizează că România nu-și mai poate permite luxul de a uita sau abandona astfel de proiecte. Într-o țară aflată într-o tranziție energetică accelerată, în care se vorbește tot mai mult despre independență și utilizarea resurselor proprii, distrugerea infrastructurii existente reprezintă, în opinia sa, un act de sabotaj economic și administrativ.
„Este nevoie de decizie, competență și voință politică reală”, spune în încheiere deputatul AUR. Pentru el, Barajul Baleia nu este doar o construcție lăsată în paragină, ci un simbol dureros al modului în care România își tratează propriile șanse de dezvoltare.
Cătălina Neag
