România face, în sfârșit, pasul decisiv pe care mediul european îl aștepta de ani buni. Planul Național de Achiziții Ecologice (PNAE) 2025–2030, adoptat recent de Guvern, marchează intrarea achizițiilor publice într-o nouă paradigmă: aceea în care criteriile de mediu nu mai sunt „opționale” sau un exercițiu de imagine, ci un standard obligatoriu pentru toate instituțiile statului.

Cu ținte clare, progresive și cu ambiția de a recupera rapid un decalaj în raport cu restul statelor membre, PNAE transformă sustenabilitatea dintr-un concept teoretic într-un instrument de politică publică cu efecte directe asupra pieței, bugetelor și mediului.

De ce avem nevoie de un Plan Național pentru Achiziții Ecologice

Până în 2024, România avea o particularitate îngrijorătoare: era singura țară din Uniunea Europeană care nu elaborase un plan național de acțiune privind achizițiile publice verzi. În timp ce Bruxelles-ul creștea presiunea legislativă și impunea obiective tot mai clare pentru reducerea emisiilor și a consumului de resurse, instituțiile românești funcționau în absența unei direcții strategice obligatorii.

PNAE 2025–2030 schimbă complet această realitate, aducând trei elemente decisive:

Conformare completă cu legislația europeană

Planul sincronizează România cu cerințele Green Deal, cu directivele privind achizițiile publice (2014/24/UE și 2014/25/UE) și cu recomandările Comisiei Europene privind achizițiile ecologice. Cu alte cuvinte, instituțiile nu mai pot invoca lipsa unui cadru legal pentru a evita introducerea criteriilor verzi.

Integrarea sustenabilității în toate categoriile majore de achiziții

De la energie și transport, la IT, mobilier, textile, construcții, echipamente medicale și chiar servicii de curățenie, instituțiile publice sunt obligate să opteze, acolo unde piața permite, pentru produse și servicii cu impact redus asupra mediului. Criteriile includ eficiența energetică, emisii scăzute, utilizarea materialelor reciclate, durabilitatea, consum redus de resurse și performanțe superioare de mediu.

Ținte progresive și obligatorii

2025 devine anul zero al achizițiilor publice sustenabile. PNAE impune:

• minim 20% achiziții ecologice în 2025,

• cu un procent care crește anual până în 2030.

Este pentru prima dată când instituțiile vor fi monitorizate, raportate și evaluate în funcție de performanța lor în integrarea criteriilor verzi.

Ce obiective urmărește PNAE 2025–2030

Planul nu este doar un document birocratic, ci un instrument prin care statul încearcă să genereze schimbări reale atât în comportamentul instituțiilor, cât și în piață. Printre obiectivele centrale se numără:

Reducerea emisiilor de carbon

Achizițiile publice reprezintă aproximativ 15–16% din PIB. Introducerea criteriilor de mediu în această zonă poate reduce semnificativ amprenta de carbon generată de sectorul public.

Diminuarea consumului de resurse naturale

Produsele eficiente energetic și procesele mai curate generează economii bugetare pe termen mediu și reduc presiunea asupra resurselor naturale — de la apă și energie, la materii prime.

Stimularea pieței pentru produse și servicii ecologice

Cerința statului devine motorul cererii pentru tehnologie verde, economie circulară, produse eficiente energetic și materiale sustenabile. Companiile vor fi nevoite să inoveze și să se conformeze standardelor pentru a rămâne relevante.

Crearea unui cadru instituțional robust pentru achiziții verzi

Planul introduce obligații pentru ordonatorii de credite, mecanisme de raportare, audit periodic, și pregătirea personalului din achiziții. Practic, sustenabilitatea devine o competență profesională obligatorie în sectorul public.

De ce este important PNAE pentru mediul de afaceri

Pentru companii, introducerea PNAE nu este doar o schimbare de procedură în licitațiile publice – este un nou model economic. Furnizorii care pot demonstra performanță de mediu vor avea o competitivitate sporită, în timp ce restul riscă să fie excluși de la contractele finanțate din bani publici.

În plus, multe criterii verzi tind să se extindă în zona privată, fiind ulterior preluate ca standard în lanțurile comerciale. Adoptarea timpurie a tehnologiilor ecologice devine un avantaj strategic.

PNAE 2025–2030 nu este doar un plan tehnic, ci o schimbare de paradigmă în relația statului cu mediul, economia și societatea. Dacă va fi aplicat corect, poate transforma instituțiile din simple consumatoare de resurse în actori ai tranziției verzi.

Cu obligații clare, un calendar ferm și o presiune reală pentru performanță, achizițiile publice pot deveni un instrument puternic de modernizare și inovare — exact ceea ce România avea nevoie pentru a recupera decalajul față de restul Europei.

Paul Tomotaş