Nelipsită de la mesele festive sau sărbătorile tradiționale românești, salata de boeuf  este una dintre cele mai cunoscute și apreciate gustări reci. În ciuda numelui franțuzesc,  a fost inventată de un bucătar belgian, Lucien Olivier. De-a lungul timpului, ingredientele ei s-au mai diversificat, dar gustul a rămas neschimbat.

Secialitatea lui Lucien Oliver

Preparatul simbolic al restaurantului Hérmitage din Moscova, salata de boeuf a fost prezentată pentru prima dată în anul 1860, de către bucătarul belgian Lucien Oliver. La început era denumită  “Vânat în maioneză”, întrucât avea în compoziție vânat, prepeliţe, crabi şi caviar. Ca decor, în mijloc era ornată cu felii de ou, maioneză, cartofi fierţi şi castraveţi muraţi în oţet. În funcție de anotimp, acesta folosea și alte ingrediente: trufe, piept afumat de raţă sau aspic. Ca dresing, prepara un tip de maioneză din oţet, muştar, ulei provensal, dar și alte ingrediente, doar de el știute. Aceste spectacol se bucura de un succes enorm.

Dar într-o zi…

Un mare bogătaș rus, cam needucat, nu a amestecat ingredientele și le-a mâncat cu poftă. Scandalizat de maltratarea creației sale, Oliver a decis să se răzbune și a început, chiar de a doua zi, să o servească în formă de amestecătură. Iar pentru că această amestecătură a câștigat din ce în ce mai multă popularitate, ceea ce pe Oliver l-a supărat, nu a dezvăluit secretele rețetei sale. După moartea lui, nimeni nu a reușit să o reproducă, chiar dacă se cunoșteau toate ingredientele.

Salata Capitoliu

Pentru că semăna cu un edificiu impunător, majoritatea ingredientelor de pe platou fiind acoperite cu sos, având deasupra o piramidă de cartofi și castraveciori acri, rușii o numeau Salata Stolicini, adică salata Capitoliu. Odată cu trecerea timpului, ingredientele scumpe din salata lui Oliver au fost schimbate: creveții și/sau racii cu morcovi, caperele cu castraveciori murați, caviarul cu mazăre și măsline. Doar maioneza a rămas liantul, chiar dacă nu seamănă cu maioneza lui Oliver.

Rețeta salatei

Era foarte bine păzită, varianta exactă nefiind cunoscută nici azi. Cu toate acestea, unul din ajutoarele bucătarului, Ivan Ivanov, profitând de faptul că șeful său a plecat din încăperea unde pregătea, în singurătate, condimentele salatei, s-a strecurat înăuntru, notându-şi  o parte din ingredient. Din dorința de afirmare, Ivanon și-a dat demisia de la Hermitașe și s-a angajat la concurență, Hotel Moskva. Acolo, a pus în meniu o salată dubioasă, numită Stolicinaia. Clienții hotelului nu aveau cum să facă comparație, pentru că nu-și permiteau să frecventeze Hermitage.

Alte versiuni ale salatei

Salata inventată de  Oliver a cunoscut, de-a lungul timpului, numeroase versiuni. După 1905, numeroși bucătari din tot estul Europei au inventat rețete asemănătoare, înlocuind ingredientele originale cu altele mai ieftine, precum carnea de pui sau de vită (boeuf însemnând „carne de vită” în limba franceză).

Astfel, salata de boeuf a devenit un fel de mâncare comună în mai multe țări, ingredientele schimbându-se în funcție de alimentele folosite în gastronomia regională.

În bucătăria românească

Celebra salata de boeuf a apărut pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind adaptată în funcție de apetitul consumatorilor. Legume amestecate, cuburi de piept de pui şi maioneză sau vinegretă se întâlnesc la tot pasul, din India, Pakistan sau Israel până în cele două Americi. Dar, cei care au exportat-o peste mări şi ţări au fost, se pare, românii.  Chiar dacă  nu este atât de complexă pe cât era salata Olivier, mulţi străini au devenit dependenţi de ea. /www.gazetaromaneasca.com, /www.eva.ro