Acum două mii de ani, Domnul Iisus întrupat a fost pironit pe cruce pentru a mântui omenirea, devenind jertfa veșnică pentru păcat a omenirii. Prin El, păcatele noastre au fost iertate și ni s-au acordat har și binecuvântări din belșug. Aceasta este dragostea altruistă a lui Dumnezeu pentru noi.

Dacă îi mulțumești cu adevărat Domnului Iisus pentru prețul pe care L-a plătit pentru tine, spune-I: „Mulțumesc, Doamne.” Dumnezeu spune: „Fără răscumpărarea lui Isus, omenirea ar fi trăit în păcat pentru totdeauna și ar fi devenit odraslele păcatului, urmașii demonilor. Apucând pe această cale, întregul pământ ar fi devenit locul în care sălășluiește Satana, un loc pentru reședința sa. Dar pentru lucrarea de răscumpărare a fost nevoie ca omenirii să-i se arate compasiune și bunătate iubitoare; doar prin aceste mijloace a putut omenirea să primească iertarea și, în final, să câștige dreptul de a fi făcută completă și pe deplin câștigată de Dumnezeu.

Fără această etapă a lucrării, planul de gestionare de 6000 de ani nu ar fi putut să continue. Dacă Isus nu ar fi fost crucificat, dacă doar ar fi vindecat bolnavii și ar fi alungat demonii, atunci oamenii nu ar fi putut fi întru totul iertați de păcatele lor. În cei trei ani și jumătate pe care Isus i-a petrecut făcându-Și lucrarea pe pământ, El a finalizat doar jumătate din lucrarea Sa de răscumpărare; apoi, fiind răstignit și devenind asemănarea trupului păcătos, fiind cedat celui rău, El a desăvârșit lucrarea crucificării și a călăuzit destinul omenirii. Doar după ce a fost predat în mâinile Satanei a răscumpărat El omenirea.

 Timp de 33 de ani și jumătate

El a suferit pe pământ, fiind ridiculizat, hulit și abandonat, chiar până în punctul în care nu a avut un loc unde să-Și așeze capul, să Se odihnească; apoi a fost răstignit, cu întreaga Sa ființă – un trup sfânt și inocent – bătută în cuie pe cruce. El a fost supus la tot felul de suferințe. Cei care aveau puterea și-au bătut joc de El și L-au biciuit, iar soldații chiar L-au scuipat în față; cu toate astea, El a rămas tăcut și a îndurat până la sfârșit, supunându-Se necondiționat până la moarte, după care a răscumpărat întreaga omenire. Doar atunci I s-a permis să Se odihnească. Lucrarea pe care a făcut-o Isus reprezintă doar Epoca Harului; nu reprezintă Epoca Legii și nici nu este un înlocuitor pentru lucrarea din zilele de pe urmă. Aceasta este esența lucrării lui Isus în Epoca Harului, a doua epocă pe care a traversat-o omenirea – Epoca Răscumpărării.”Acum în aceste vremuri tulburi cuvântul ,,Apocalipsa” este pe buzele tuturor.

Apocalipsa se împlinește sub ochii noștri

„Căpeteniile pământului” declară oficial, fără ascunzișuri, că vor să construiască Marele Israel și cel de-al treilea Templu din Ierusalim, soldații armatei israeliene poartă pe brațul drept harta „Marelui Israel”, în mediul rabinic iudaic se vorbește cu entuziasm despre „mesia”, ceva de genul „habemus mesia”, au pregătit materialele Templului după schema Vechiului Testament, veșmintele preoților, surlele și trâmbițele leviților, s-au îngrijit chiar și de juninca pentru sacrificiu în ziua înscăunării lui Antihrist. Nu sunt secrete lucrurile acestea, ei le zic cu bucurie și cu mândrie. Iar noi creștinii?.. Stăm ca niște blegi și dăm din umeri! Preoții în general te iau cu tradiționalul „fugi, bă, de-aici, din astea au mai fost”. Creștinii care stau cu ochii pe calendar și nu-ți sar un sfânt fără să-i citească acatistul sunt gata să închidă gura oricărui timid care încearcă să tragă un semnal de alarmă, folosind niște replici prin care mai mult încearcă să-și ascundă propria frică, decât să demonstreze eroarea semnalării. Oamenii „de rând” lovesc cu ceea ce știu ei mai bine, adică cu hlizeala proverbială românească, vorba aia, la mișto românul se pricepe. Vreun teolog mai răsărit dacă este interpelat o dă pe mistică și pe bucuria trăirii zi de zi cu și în Hristos. Nu găsești un creștin care să recunoască franc: „Da, vremurile se împlinesc”. Mai găsești ceva prin mediile protestante, pe la adventiști, penticostali și evangheliști, dar cu ei nu prea avem treabă noi ortodocșii. Un coleg de-al meu m-a luat odată cu texte de genul „să ne bucurăm, că dacă vine sfârșitul lumii nu-i nimic: se va apropia venirea lui Hristos”. Știu și eu asta, că sfârșitul acestei lumi înseamnă începutul celeilalte, dar totuși puțină sfială cred că ar trebui să avem. Că nu degeaba ne-a avertizat Mântuitorul nostru: „Și va fi strâmtorare mare, cum nu a mai fost vreodată pe pământ”. Da, știu și eu că trebuie să ne pregătim printr-o viață cât mai duhovnicească, dar măcar să fim atenți, să știm ce vremuri trăim. Numai așa vom înțelege mișcările care au loc la nivel global, „războaie și vești de războaie”. Numai așa vom înțelege de ce va dispărea cât de curând cashul de pe piață, numai așa vom înțelege de ce au actualizat legislațiile naționale și azi pot să bage cu vârful seringii în mușchii noștri ce vor mușchii lor, inclusiv nanotehnologie și adn-uri stranii. Numai așa nu vom pune botul când ne-or arăta diverși „mesii” proiectați pe cer cu tehnologia blue beam. Numai așa ne vom opune unirii religiilor într-una singură. Numai așa vom avea deșteptăciunea să înțelegem că în zilele noastre se caută ștergerea din istorie a Islamului, ca apoi să treacă la creștinism. Cele două mari religii monoteiste. Că mozaismul îl manevrează ei cum le convine. Da, dragii mei, sunt vremuri grele și nu îmi plac oamenii care ori nu le înțeleg, ori se prefac că totul este perfect. Și mie îmi place viața pe care o trăiesc, dar asta nu înseamnă că îmi voi băga capul în nisip, ca struțul, ca să nu pricep și să nu mă tulbur. Domnul să vă binecuvânteze .

 Suntem în mașina greșită, pe drumul greșit

Și, de aceea, totul ni se pare fals. Suntem pe cale să încheiem o epocă, o eră, o stare de a fi. Nu mai putem să le înviem, pentru că nu aceasta este cerința.

Unde ne-a dispărut răbdarea? Căutăm cu adevărat să o regăsim, sau căutăm acea parte din noi care încă mai menținea aparențele și se îngrijea de privirile celorlalți? Ați observat că nu mai puteți să vă prefaceți? Uneori ne întrebăm chiar: „Doamne, este ceva în neregulă cu mine. Nu mai reușesc să găsesc motivația pe care o aveam altădată.” Nu, nu noi suntem în pană, ci sistemul care se află în proces de actualizare.

Ceea ce simțim ca un eșec personal este, de fapt, o creștere masivă a frecvenței. Mașina veche – corpul nostru vechi, mintea noastră veche, vechea noastră modalitate de a funcționa – nu ne mai poate duce mai departe. A fost condusă în mod dur, reparată de mai multe ori, dar a ajuns la capătul drumului. Oprim mașina. Coborâm.

Nu este o abandonare. Este o tranziție. Vechiul vehicul nu mai este adaptat la noul teren. O Nouă Lumină se activează în noi: corpul nostru de lumină, Merkaba noastră, acea navă de lumină care este extensia naturală a ființei noastre. Corpul de lumină începe să se aprindă.

De aceea, pierdem motivația pentru vechea dramă, pentru haos, pentru cursa constantă. Sensibilitatea noastră se amplifică, dar își schimbă direcția: nu mai captează doar durerea, începe să se acorde la frecvențele mai înalte ale Luminii și Adevărului.

Nu ne pierdem motivația pentru viață

Ne pierdem motivația pentru iluzie. A sosit momentul să recunoaștem că nu mai este necesar să continuăm să funcţionăm în vechiul model. Este timpul să întrupăm mai profund, să ne ancorăm mai mult și să primim noul vehicul de lumină care se activează în noi. Banii sunt  ,ochii’ Satanei. Vor veni oamenii cu dimensiunea 5 D. Aceasta nu înseamnă că îi lăsăm pe ceilalți în urmă. Suntem pe cale de a trasa un drum luminos pentru ca ei să ne poată urma când vor fi pregătiți.

Respirăm. Totul este în ordine. Mașina veche a servit bine. Este timpul să trecem la următoarea…Cred că și religia are carența ei. Unde sunt preoții de altădată?

Există atât de multe religii pentru că există atât de mulți oameni nefericiți. Un om fericit nu are nevoie de religie, de templu sau de biserică – pentru el, întreaga existență devine sacră.,,Când ești cu adevărat fericit, viața însăși devine rugăciune.

Tot ceea ce faci capătă noblețe și grație, iar fiecare respirație devine o formă de prezență. Fericirea apare atunci când ești în armonie cu viața ta, când tot ceea ce faci îți aduce bucurie.

Atunci descoperi că meditația nu este ceva ce faci, ci ceva care te însoțește” (Osho).

Dacă îți iubești viața și ceea ce faci, ești deja meditativ.

Iar dacă te simți distras, poate că nu ești, încă, în locul potrivit pentru tine. De ce vă încăpățânați să trăiți?Aceasta întrebare o pun ,, idioții utili?”Asta nu e o întrebare. E rezumatul într-o singură frază a urii voastre, citind miile de comentarii ale idioților utili! E o frustrare. Eșecul vostru spus pe scurt.

Pentru că, dacă ar fi fost după voi, n-am mai fi fost aici de mult. Ați încercat cu imperii, cu expulzări, cu pogromuri, cu camere de gazare, cu războaie. Ați încercat cu arme, cu propagandă, cu minciuni reciclate și acum… cu fake news și AI.

Și totuși, nu funcționează.

Știți de ce?Pentru ca nu facem jocul ,, idioților utili’’ care conduc lumea. Pentru că 𝒏𝒐𝒊 𝒏𝒖 𝒂𝒗𝒆𝒎 𝒄𝒖𝒍𝒕𝒖𝒍 𝒎𝒐𝒓𝒕̦𝒊𝒊.

Nu visăm la distrugere, nu ne educăm copiii să moară pentru idei goale.

𝑵𝒐𝒊 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆𝒎 𝒗𝒊𝒂ța

Din nou și din nou. Chiar și atunci când e mai greu decât ura voastră. Suntem un popor încăpățânat. Da, exact cum scrie și în textele noastre vechi. Încăpățânați să existăm, să construim, să gândim, să inventăm, să mergem mai departe când alții ar fi renunțat. Și aici apare problema voastră reală. Nu faptul că existăm. 𝑪𝒊 𝒇𝒂𝒑𝒕𝒖𝒍 𝒄𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒓𝒆𝒖𝒔̦𝒊𝒕̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒆 𝒐𝒑𝒓𝒊𝒕̦𝒊.

Așa că inventați povești. Conspirații. „Adevăruri” fabricate. Pentru că realitatea e prea simplă și prea dureroasă: nu ne puteți învinge în lumea reală, așa că încercați să o rescrieți.

Ironia e aproape ridicolă. Vomitați ură folosind tehnologie dezvoltată de oameni pe care îi disprețuiți. Vă tratați în spitale bazate pe descoperiri pe care le folosiți fără să clipiți. Trăiți mai bine datorită unei lumi construite inclusiv de cei pe care îi vreți dispăruți. Și tot nu vă ajunge. Pentru că ura nu e despre noi. E despre voi. Despre incapacitatea de a accepta că un popor pe care l-ați vrut distrus continuă să trăiască. Să creeze. Să meargă înainte.

Noi nu vă cerem iubire. Nici măcar respect. Doar să faceți față unui adevăr simplu, care vă macină:

𝐍𝐮 𝐯𝐨𝐦 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞!

Satana va fi învinsă cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dacă Iisus ar veni pe pământ astăzi, probabil ar avea parte de o soartă asemănătoare. O mare parte dintre oameni l‑ar ridiculiza în postări, l‑ar ironiza și ar pune la îndoială orice minune. Ar fi catalogat drept escroc, magician sau manipulator. S-ar trezi cu procese, plângeri penale și ar fi chemat constant la procuratură pentru declarații. Internetul ar fi plin de meme-uri cu el, iar mulți l-ar înjura și jigni fără să clipească.

Poate nu ar mai fi condamnat la moarte dar, cu siguranță, ar risca să ajungă închis mult timp, alături de tot felul de infractori. Iar ceea ce i s-ar întâmpla în pușcărie… ar fi greu de imaginat. Ideea pe care vreau să o subliniez este că, de multe ori, noi, oamenii, ajungem să fim mai răi decât orice altă ființă de pe pământ. Ne grăbim să judecăm, să atacăm, să distrugem, în loc să ascultăm, să înțelegem și să fim mai buni.

Hristos a Înviat!

Sărbători pascale fericite tuturor celor care citesc articolele de la rubrica ,,OPINII!”

Al dumneavoastră același

Prof Ing Ioan Romeo Mânzală