În fiecare dimineață, străzile orașelor din România ne întâmpină cu aceeași imagine: pubele pline, deșeuri amestecate, o infrastructură de colectare precară. Este fotografia fidelă a unei realități incomode: România reciclează astăzi sub 15% din deșeurile municipale, în timp ce Uniunea Europeană ne cere să atingem 65% până în 2035 și să reducem depozitarea la 10%. În prezent, peste 70% din ceea ce ar putea fi resursă devine gunoi aruncat la groapă.
Această prăpastie nu este doar un decalaj statistic, ci o măsură a modului în care ne raportăm la viitor. Economia circulară nu este o fantezie ecologistă, ci o șansă concretă de modernizare și de civilizație urbană. În jurul nostru, orașele europene demonstrează deja că transformarea este posibilă. Amsterdam recuperează materiale din construcții și le reintegrează în circuit, Hamburg a construit o infrastructură de colectare care funcționează ca un ceas elvețian, iar Varșovia a reușit, cu fonduri europene, să își doteze cartierele cu stații moderne de compostare și reciclare.
Noi, în schimb, încă ne certăm între cine ridică gunoiul și la ce oră. Problema nu mai este dacă putem face această tranziție, ci dacă vrem cu adevărat.
Primăriile din România au cheia în mână. Nu e nevoie să reinventăm roata, ci doar să o punem în mișcare. Colectarea separată poate fi extinsă, centrele de reciclare și reparații pot fi sprijinite, compostarea biodeșeurilor poate deveni regulă, nu excepție. Dar, mai presus de toate, trebuie schimbată mentalitatea administrativă: de la „gestionarea gunoiului” la „valorificarea resurselor”.
Și finanțarea există. Fondurile europene – din PNRR, din Programul Operațional Dezvoltare Durabilă, din Fondul de Coeziune – așteaptă proiecte mature. Banii sunt pe masă. Întrebarea este: avem planuri serioase și voința de a le depune? Sau preferăm să lăsăm în continuare oportunitățile să treacă pe lângă noi, în timp ce plătim amenzi pentru neîndeplinirea țintelor europene?
Este momentul ca primarii, consilierii locali și administrațiile urbane să înțeleagă că economia circulară nu este o temă de nișă, ci fundamentul unui oraș european modern. Dincolo de reciclare și compostare, ea înseamnă locuri de muncă, reducerea costurilor publice, aer mai curat, spații verzi mai sănătoase și o imagine pozitivă care atrage investitori.
Un oraș care știe să își transforme gunoiul în resursă își transformă, de fapt, și viitorul. România nu își mai permite luxul amânărilor. De la București la Iași, de la Timișoara la Constanța, administrațiile trebuie să privească dincolo de pubele și să vadă ce scrie în spatele lor: șansa unui viitor sustenabil.
Paul Tomotaş
