Ziua de 1 Mai era cunoscută, pe vremuri, şi ca Ziua Pelinului sau Pomul lui Mai. Era sărbătoarea de Armindeni. Tradiţia spune că acum se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug. De asemenea, pelinul se pune pe masă, alături de tacâm şi între aşternut şi haine pentru a îndepărta spiritele rele.

Potrivit wikipedia.org, Armindeni este cunoscută în popor drept ziua pelinului, sau ziua bețivului. Este o sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai.

Aceasta data este considerata începutul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta.

Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în aceasta zi sa se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor.

Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia).

În tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu:

„Tinerii plecau în pădure, în munte și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva, pe care le împodobeau.

Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma o întrecere a tinerilor care se adunau și puneau uneori pariuri, câștigând cel ce putea să se urce până sus.

În sâmbăta premergătoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva să aducă câte un mesteacăn tânăr și crengi înfrunzite de tei.

În zori, mult înainte de răsăritul soarelui, când abia se înălța Luceafărul de ziuă și roua nu a fost smintită de lumină, fiecare gospodar punea mesteacănul la poartă și crengi de tei la streșinile casei și ale șurii.

Apoi își împodobeau interiorul casei cu flori de iasomie și tei.”—Calendar, 1980, p. 82

„Armindenul” este simbol al vegetaţiei care proteja recoltele şi animalele.  Armindenul se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, oamenii sănătoşi, prin petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.

Dimineaţa, oamenii se spală cu rouă (de sanatate). Acum se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug. La casele cu fete se pun puieţi de mesteceni în faţa porţii.

Ramura verde sau un pom curăţat, pus de 1 Mai în faţa casei, se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou. Se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni şi animale, deopotrivă, să fie protejaţi de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice.

Se spune că în ajunul acestei zile, pentru ca viforul şi grindina să nu se abată asupra satului, femeile nu lucrează nici în casă, nici pe câmp.

În unele zone, creanga verde era pusă de feciori noaptea, fără să fie văzuţi. Cei la casa carora s-a pus Arminden trebuia să îi caute pe feciorii care l-au pus şi să le dea de băut.

În această zi se sărbătorea şi „ziua boilor”. Aceştia nu se foloseau la muncile câmpului, pentru a-i feri de boli.

Obiceiul aminteşte de prigonirea lui Iisus

Armindenul aminteste şi de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde ar fi început măcelul în ziua următoare. Însă, a doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai ştiut unde să-l caute pe Iisus.

surse: crestinortodox.ro, wikipedia.org