Vlad Mihai Linţă este deja un nume cunoscut printre iubitorii de folclor. O voce puternică, bine lucrată, a unui tânăr care va termina liceul în acest an. În această lună va împlini 18 ani şi îşi va lansa primul său album, la care a muncit foarte mult, după cum spune într-un interviu pe care l-a acordat săptămânalului Accent Media.

Accent Media (AM) –Vlad, te rog să-mi spui când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Vlad Linţă (VL) – Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică în jurul vârstei de 11 ani. Ştiind că am înclinație spre muzică, doamna învăţătoare mi-a sugerat să particip la un concurs de folclor, la şcoala generală în care învăţam. Am primit ideea foarte fericit, mi-a surâs, am participat, și de atunci restul e poveste. Acolo am cunoscut-o pe doamna profesor Maria Simeon la clasa căreia am absolvit Şcoala populară de arte. Acolo m-a văzut domnul Iuga Nicolae, preşedintele filialei Brad a Asociaţiei Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, şi îi mulțumesc pentru că m-a susținut foarte mult, mai ales la începutul carierei. Cred că ăsta a fost evenimentul care m-a lansat oarecum pe mine și care mi-a dat dragostea de folclor.

AM – De ce ai ales muzica populară?

VL – Muzica populară are o frumusețe aparte. Este un stil complex de muzică. Nu pot să-l egalez cu niciun alt gen de muzică, nu se compară cu absolut nimic frumusețea și expresivitatea muzicii populare, pentru că, deși pare simplă din exterior, atunci când vrem să aprofundăm acest subiect ne dăm seama de câte zone sunt de fapt, câte lucruri și câte secrete ascunde muzica populară.

AM – Ai început de la 11 ani, ești un nume cunoscut în muzica populară. Cât timp studiezi ca să te poți menține la acest nivel?

VL – Am absolvit Şcoala populară de arte din Deva la clasa doamnei Maria Simion, când am terminat și clasa a opta, deci acum aproximativ 4 ani. De atunci continui să mă pregătesc cu doamna profesor Maria Simion. Acasă, în fiecare zi încerc să cânt cât mai mult. O bună parte din zi o petrec cântând. Indiferent ce aș face, în mintea mea tot cânt, îmi vin piesele în minte, versurile în minte și le fredonez. Cred că și asta mă ajută, pentru că așa mă obișnuiesc cu piesele, descopăr mai multe lucruri pe care le pot face și cred că și așa aprofundez muzica populară.

AM – Tu ai reușit să ajungi pe scenă și ai ajuns la o valoarea care îți conferă statutul de artist, spunem noi.

VL – Când am cântat prima dată muzică populară, nu m-am văzut interpretând altceva. Am luat ca idol pe domnul director Ciprian Roman, al Centrului de Cultura și Artă al judeţului Hunedoara, pe domnul Nicolae  Furdui Iancu, și cu asemenea embleme, cu asemenea oameni ca ideali, nu mi-am propus altceva și cumva am urmat pasii pe care i-au urmat și ei și am ajuns acolo unde mi-am dorit.

AM – Ești foarte tânăr, spuneai de soliști de muzică populară foarte, foarte cunoscuți. Cum este să cânti alături de ei la evenimente notabile?

VL – Pot să spun că este un vis împlinit. Este ceva ce îmi doream din prima zi. Și chiar mă bucur că am reușit să ajung aici, am reușit să fac ceea ce îmi place, ceea ce mi-am dorit mereu. Este o experienţă unică pe care vreau să o replic de câte ori pot, pentru că este ceva special. Se spune că de la artişti trebuie să furi meseria, să le observi felul în care îşi pun în valoare talentul.

AM – Ai emoţii când urci pe scenă?

VL – Nu pot să spun că nu am emoții. Nu am emoții în sensul că mă panichez, că nu știu ce să fac sau că nu-mi știu piesele, dar sunt emoții constructive. Sunt emoții pentru că nu pot să urc pe scenă și să încerc să transmit publicul emoții pe care eu nu le am.

AM – Ce înseamnă pentru tine apariția acestui prim album? De unde ai cules piesele?

VL – Acest album este un pas nou în carieră, o treaptă mai sus pe care am urcat-o. Este un eveniment foarte important în viața mea, un pilon, aș putea spune, al drumului meu în muzică populară. Multe piese sunt realizate de domnul Alexandru Borca, am piese de la domnul Tiberiu Zselnyan, domnul Ionel Coza, domnul Ovidiu Pintilei, iar versurile sunt scrise de către doamna Angela Chelaru. Alte piese le-am cules din satul meu, de la bătrânii din Brotuna. Sunt piese foarte diversificate. Pe album sunt 18 piese pentru că împlinesc vârsta de 18 ani şi atunci am spus să se potrivească oarecum numerele.

AM – Cât timp ai muncit la acest album?

VL – Am înregistrat la Ovi Music Studio, în Deva. Am muncit cam toată vara, cot la cot cu domnul Ovidiu Pintilei și sunt foarte recunoscător pentru lucrul ăsta, pentru că de multe ori poate el lucra mai mult decât mine. Și, da, fără sprijinul lui nu aș fi putut să fac asta.

AM – Ești foarte tânăr, împlinești 18 ani, cum vezi folclorul peste 20 de ani?

VL – Am participat la foarte multe concursuri de folclor, unde am întâlnit mulți tineri, așa ca mine, care își doresc să ducă mai departe folclorul și sunt sigur că folclorul este în mâini bune și nu va fi lăsat deoparte. Deși societatea noastră nu mai are aceeași apreciere pentru folclor, ca acum 10 ani, de exemplu, nu cred că va pieri. Eu o să-l duc cu tărie mai departe, așa cum îl vor duce și prietenii mei.

Carte de vizită Vlad Mihai Linţă

Vârsta: 18 ani, născut în municipiul Brad

Elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia. Îşi doreşte să urmeze Academia Tehnică Militară din Bucureşti.

Locuieşte în satul Brotuna, comuna Vaţa de Jos

Pasiuni: muzica şi lectura – cărţi de dezvoltare personală

Priorităţi: şcoala şi muzica

***

Gala de Excelenţă Accent Media 2017

Acum şase ani !

,, Are  11 ani ! Este pui de moţ, născut pe Valea Crişului Alb. Iubeşte portul popular, portul nostru strămoşesc, lăsat moştenire de moşii şi strămoşii noştri.  Iubeşte cântecele patriotice, cântece care i-au mers la suflet, cântece care ne fac să simţim ca în piept ne bate o inimă de român . Sunt cântece  care ne aduc aminte ca românul se ridică mereu deasupra vremurilor, indiferent cât de greu i-ar fi. Iar cântecul i-a fost leagăn românului la bine şi la greu.  Alături de noi în această seară este un pui de moţ.  Vlad Linţă , însoţit de minunaţii săi părinţi Dalia şi Liviu,,