Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva aduce în atenția publicului, un nou exponat în cadrul rubricii PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din Deva.
Piesa prezentată astăzi, face parte din expoziția ”Cetatea Deva. 750 de ani de la prima atestare documentară”, vernisată de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane în septembrie 2019. Descrierea artefactului este realizată de către Arheolog Dr. Ionuț-Cosmin Codrea, Secția Arheologie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva și unul dintre membrii colectivului de cercetare arheologică al cetății din Deva.
CADRAN SOLAR PORTABIL DIN FILDEȘ
<<Cercetările arheologice desfășurate în cetatea Devei după anul 2008 au oferit o altă perspectivă asupra vieții cotidiene a celor care au locuit, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, între zidurile fortificației. Investigaţiile au scos la lumină zeci de mii de piese, întregi sau fragmentare, care reflectă aspecte ale vieţii cotidiene: de la vasele ceramice din pastă grosieră până la porţelanurile de Batiz, diverse obiecte din metal, de la banalele cuie de fier la piese de podoabă sau devoţionale, diferite piese din os, piese de armament și sute de monede.
Piesa pe care o propunem atenției a fost descoperită în campania arheologică efectuată în anul 2013. Dimensiunile ei reduse (înălțime: 5,8 cm; lățime: 4,4 cm; grosime: 0,4 cm) nu au atras atenția imediat. Cercetările ulterioare ne-au condus însă spre o lume a instrumentelor astronomice. Cel mai vechi astfel de instrument a fost ceasul solar. Prin trasarea lungimii și unghiului umbrei și folosind proiecția matematică a sferei celeste aceste cadrane timpurii marcau trecerea timpului, periodicitatea anotimpurilor și aparenta mișcare a soarelui pe cer.
Primul lucru care a ieșit în evidență a fost materialul. Fildeșul era un material exotic și destul de scump, putând proveni de la colții de elefant, morsă sau mai multe specii de balene. Apoi, piesa prezintă linii şi gradaţii incizate pe ambele părţi. Pe una dintre ele apar gradaţii, numerotate cu cifre romane (I, II, III, IIII, V, VI), iar pe cealaltă parte sunt gravate trei semicercuri concentrice, cel interior fiind numerotat de la 1 la 12 (în cifre arabe), iar cel mijlociu de la 16 la 29 (de asemenea în cifre arabe). Semicercul exterior ce încadrează toată compoziţia şi celelalte linii incizate par a avea un rol pur decorativ.
În urma cercetării s-a constatat faptul că fragmentul aparţine unui cadran solar portabil, un instrument compozit constituit astfel: o placă conţinând un compas, legată de o altă placă pe care sunt incizate un ceas solar pe partea interioară, respectiv un calendar lunar, pe cea exterioară (volvelle-ul lunar a extins utilizarea ceasului solar, prin oferirea posibilității celui care îl folosea de a citi ora și noaptea). Aceste trei componente formau un instrument foarte folositor pentru călătorii, permiţând deţinătorului atât orientarea în spaţiu, cât şi măsurarea corectă a timpului, iar cele două perforaţii ce apar pe fragmentul descoperit sunt elemente esenţiale pentru folosirea acestuia. Perforaţia din zona mediană a piesei reprezintă locul unde era fixat un indicator metalic, iar în cea realizată spre margine era prins un şnur pe post de gnomon. Acesta era legat şi de placa ce conţinea busola, permiţând celor două elemente să se deschidă la un unghi de 90°.
Pentru folosirea corectă a unui cadran solar portabil trebuiau îndeplinite trei condiţii obligatorii: prima era aceea de a alinia placa inferioară paralel cu linia orizontului, iar cea superioară să formeze un unghi drept la aceasta; celelalte două sunt reprezentate de poziţia gnomon-ului, care trebuia să fie în concordanţă cu longitudinea şi latitudinea la care este folosit instrumentul. Odată îndeplinite aceste cerinţe, instrumentul trebuia îndreptat spre meridian (punctul cardinal sud), iar umbra lăsată de şnur/gnomon pe plăcile verticală şi orizontală indica corect ora.
Chiar dacă piesa descoperită la Deva este fragmentară, modul în care a fost realizată şi contextul arheologic transmit o serie de informaţii ce pot fi folosite la emiterea unor ipoteze. Piesa a fost încadrată cronologic în prima jumătate a secolului al XVI-lea. La acel moment singurii care realizau astfel de cadrane solare portabile din fildeș erau meșterii din Nürnberg. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceste instrumente erau considerate a fi printre cele mai noi tipuri de tehnologie de care putea dispune cineva la acel moment, fapt ce a restrâns clientela la anumite categorii sociale, în special acelea care ajungeau să înţeleagă importanţa măsurării timpului: preoţi, pelerini, comercianţi sau militari.
Principala condiţie a funcţionării cadranului solar portabil este respectarea latitudinii pentru care a fost calculat instrumentul. În momentul în care era folosit la o altă latitudine, ora nu era indicată corect şi cu cât te îndepărtai de latitudinea stabilită, eroarea devenea tot mai mare. Prin cercetarea gradațiilor cadranului solar s-a putut constata faptul că acesta a fost confecţionat pentru a fi folosit pentru latitudinea de aproximativ 51-52°, ce străbate jumătatea de nord a continentului european, deci la o distanță destul de mare faţă de latitudinea pe care se află Deva (45,52° latitudine nordică).
Coroborând informațiile arheologice cu datele istorice de care dispunem am putea presupune că posesorul acestui cadran solar portabil ar putea fi un militar din anturajul reginei Isabella Zápolya (fiica regelui Poloniei Sigismund I). Aceasta a locuit în cetatea Devei în două rânduri, 1539-1551 și 1557-1559, într-o perioadă tulbure a istoriei Transilvaniei.>>
Pentru mai multe detalii puteți accesa:
Foto: Ionuț-Cosmin Codrea; Desen: Diana Pantea
Views Today : 10746
Views Yesterday : 12816
Views Last 7 days : 88216
Views This Month : 147348
Views This Year : 3238065
Total views : 3623086