Dialog cu Denisia Adelina TORNEA – medic specialist gastroenterolog – Spitalul Județean de Urgență Deva

– Punctați-ne câteva date biografice.

– M-am născut în orașul de pe Cerna – Hunedoara. Sunt căsătorită și am doi copii (băieți de 10, respectiv 3 ani). Școala Primară și Gimnazială am urmat-o la Hunedoara, iar liceul în cadrul Colegiului Național „Decebal” Deva. Am urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, iar rezidențiatul l-am urmat tot în Timișoara. Din 2018 sunt medic specialist gastroenterolog, până de curând am profesat în cadrul Spitalului Municipal Hunedoara, Secția Gastroenterologie, iar din luna iulie (a.c) îmi desfășor activitatea în cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva (oraș în care locuiesc de altfel).

– De ce gastroenterologie și nu altă specialitate?

– Încă din băncile studenției, în anul V îmi amintesc, în timpul stagiului de Gastroenterologie, am participat în cadrul laboratorului de endoscopie digestivă la diverse proceduri pe care le-am considerat fascinante și care m-au atras. Acela a fost momentul când am știut că eu asta îmi doresc să fac și am luptat să obțin o notă care să îmi permită să aleg această specialitate (fiind o specialitate râvnită, o specialitate în topul preferințelor tinerilor medici).

– Ce v-a determinat să deveniți medic?

– Din copilărie cochetam cu ideea de a deveni medic, cu toate că atunci era mai degrabă la nivel de subconștient. Ulterior, sfătuindu-mă cu familia mea (în special mama mea), am decis că ar fi o profesie care mi s-ar potrivi, datorită empatiei pe care o manifestam pentru cei din jur.

– Ce înseamnă pentru dvs. bolnavul?

– …O întrebare complexă, dificilă. Până la urmă, dacă ne gândim bine, bolnavul are rolul principal, e  cel în jurul căruia se desfășoară activitatea medicală, e cel care ne ghidează din punct de vedere medical, e unic. Terminologia pe care ați folosit-o în întrebare, aceasta de „bolnav” și nu de „pacient”, este o terminologie pe care o agreez, ne duce cu gândul mai întâi la suferința acelei persoane, care pe lângă aspectul fizic, are și componenta psihică, foarte importantă de altfel, pe lângă tratamentele medicale propriu-zise, bolnavii au nevoie și de o vorbă bună, de empatie și respect.

– Vorbiți-ne de un succes inedit în activitatea profesională.

– Succesul în meseria aceasta îl reprezintă salvarea unui pacient, îmbunătățirea calității vieții acestuia; faptul că atunci când vin la control veștile sunt bune, simptomatologia inițială dispare, pacientul este mulțumit și pot spune, în unele cazuri, fericit. Simptomele digestive pot fi supărătoare și pot afecta în mod considerabil viața socială, psihicul (ne putem gândi de exemplu la banala diaree), așa că succesul are multe conotații (zâmbește).

Succesul este reprezentat și de mulțumirea sufletească și recunoștința pe care o simți când lupta pe care o duci este câștigată.

Există și o componentă spirituală în această profesie, sănătatea e cel mai de preț bun pe care îl putem deține, iar atunci când suntem puși în situația de a-l pierde, devenim disperați, neputincioși. Știu că există Cineva acolo Sus care intervine atunci când avem o reușită, când salvăm o viață; nu   s-ar putea realiza nimic fără ajutorul Lui.

– Vorbiți-ne despre o nereușită în activitatea dvs.

– Consider că atunci când resursele ne sunt depășite, intervin nereușitele.

Lipsa culturii medicale, slaba dezvoltare a programelor de screening, simptomele care pot fi înșelătoare sau care pot lipsi cu desăvârșire, ducând pacientul în eroare și determinându-l  să vină prea târziu la medic, boala fiind deja avansată și tratamentele nemaifiind curative, devin strict paleative; asta reprezintă o nereușită. Dar lupt de fiecare dată cu toate resursele de care dispun, încerc să încurajez screeningul și aici mă refer în primul rând la screeningul cancerului de colon; astfel că orice pacient de peste 50 ani (mai nou, chiar peste 45 de ani) care trece pragul cabinetului de gastroenterologie este informat și sfătuit să facă o colonoscopie, indiferent dacă are sau nu simptome digestive.

– Privind activitatea profesională, de cercetare și inovare în activitate, ce ne puteți spune?

– Sunt interesată la modul cel mai serios în a persevera, în a mă‚ „șlefui” cum îmi place să spun, din punct de vedere profesional. Încă din perioada rezidențiatului am participat la conferințe, congrese și workshopuri în țară și în străinătate și continui să o fac. Știm cu toții că e nevoie să ținem pasul cu dezvoltarea uneori galopantă pe care medicina o are.

Îmi doresc să beneficiem în continuare de sprijin profesional și moral din partea mentorilor și lectorilor pe care îi avem în Centrele Universitare; ne dorim să colaboram în continuare și le mulțumim pentru tot sprijinul acordat. E foarte important pentru noi, tinerii specialiști, să fim susținuți.

Gastroenterologia este o ramură importantă și vastă a Medicinii, care am convingerea că se va dezvolta la noi în județ, colegii mei sunt medici dedicați, profesioniști, cu suflu nou și cu dorința de reușită.

– Care sunt cele mai frecvente afecțiuni cu care se prezintă pacienții hunedoreni în cabinetul dvs?
– Patologiile frecvente cu care ne confruntăm au o strânsă legătură cu stilul de viață dezorganizat, alimentație nesănătoasă, abuz de alcool, lipsa activității fizice, stresul cotidian. Și mă refer aici la steatoza hepatică (ficatul gras), sindromul de intestin iritabil, dispepsii; iar în partea de endoscopie digestivă în ultima perioadă am diagnosticat patologie ulceroasă multiplă; și din păcate cancere de colon diagnosticăm frecvent, fiind patologia oncologică care ocupă locul doi în România după cancerul bronhopulmonar, tocmai din acest motiv susțin importanța efectuării colonoscopiei de screening.

– Ce faceți în timpul liber?

– Timpul liber îl dedic exclusiv familiei, copiilor mei care sunt, ca orice copil, „dependenți” de mama, mă bucur de ei și de copilărie împreună cu ei. Familia este foarte importantă pentru mine, este balanța care aduce echilibrul în viața mea. Soțul meu mă susține și de multe ori îmi oferă acel imbold de care am nevoie pentru a merge înainte.

– Care vă sunt gândurile de viitor?

– Îmi doresc să progresez profesional, îmi doresc să ajut, să nu dezamăgesc.

Sănătate pentru mine și familie, bunăstare, ce își dorește orice om…

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș