Complexul Energetic Hunedoara a plătit primele de Paşte, dar a întârziat salariile angajaţilor.

A fost o săptămână dificilă pentru conducerea Complexului Energetic Hunedoara (CEH), în condiţiile în care administraţia companiei nu a reuşit să strângă banii necesari pentru plata salariilor celor 3.800 de angajaţi.

Chiar dacă primele de Paşte negociate cu sindicatele – tichete cadou în valoare de 230 de lei, au fost acordate, banii pentru luna martie au întârziat, din nou. Din acest motiv, starea de tensiune în rândurile angajaţilor a crescut şi a culminat cu un protest spontan care a avut loc miercuri dimineaţa, în curtea Termocentralei Mintia.

Situaţia s-a detensionat doar după ce liderii de sindicat s-au deplasat la sediul Complexului Energetic Hunedoara (CEH) din Petroşani, iar conducerea societăţii le-a promis protestatarilor, prin telefon, că salariile vor fi achitate, o zi mai târziu.

Reacţii imprevizibile

„Oamenii sunt nemulţumiţi pentru că nu şi-au primit plata pe luna martie, iar unii dintre ei încep să aibă probleme deoarece nu-şi pot achita alte obligaţii, la timp. Conducerea CEH a promis că până joi după-amiază banii vor fi viraţi pe cardurile de salarii. Dacă angajaţii termocentralei nu-şi vor primi banii, noi, liderii de sindicat, nu mai putem răspunde de nimic”, a declarat preşedintele Sindicatului Liber Independent Electrocentrale Mintia, Mircea Crişovan.

Pe de altă parte, liderii sindicali de la Termocentrala Mintia atrag atenţia asupra problemelor cu care se confruntă CEH, în condiţiile în care compania nu dispune de lichidităţi, iar piaţa de energie are acum preţuri mici.

Nu este cărbune

„Lipsesc lichidităţile, preţul energiei a scăzut, stocul de cărbune ajunge de pe o zi pe alta. Fără un sprijin guvernamental nu putem face nimic. Situaţia se poate rezolva doar la Bucureşti”, este de părere preşedintele Sindicatului „Solidaritatea Hunedoara”, Cristian Iştoc.

Din păcate, cantitatea de cărbune venită din Valea Jiului abia ajunge de la o zi la alta, iar termocentrala este nevoită să funcţioneze doar un cazan, adică o jumătate dintr-un grup energetic. În aceste condiţii scade şi cantitatea de energie care se debitează în Sistemul Energetic Naţional şi, implicit, şi veniturile obţinute din exploatare.

În loc de concluzie

Ce se poate face? Este o întrebare la care există mai multe răspunsuri, începând cu o corectare a greşelii prin care a fost înfiinţat CEH, importul de cărbune de calitate, şi asigurarea unui preţ al energiei obţinut în baza unui mix energetic, în care să fie stabilit un tarif mediu prin combinarea costurilor de la producătorii pe cărbune cu cele ale hidrocentralelor. În Europa se poate aşa ceva, România doar trebuie să copieze exemplul de reuşită al altor state dezvoltate din punct de vedere economic.