Biserica pomenește joi, 29 august, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, eveniment marcat de credincioși prin post și rugăciune în amintirea personalității ascetice a Botezătorului, dar și a morții lui nedrepte.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Domnul Hristos a spus enigmaticele cuvinte că este cel mai mare om născut din femeie. În timpul vieții pământești acesta a văzut doar zorii Împărăției cerurilor pe care a vestit-o.

Viața Sfântului Ioan Botezătorul este îndeobște cunoscută de credincioși, precum și moartea sa martirică, cauzată tocmai de păcatele pe care le-a înfierat toată viața sa: lăcomia, desfrânarea, necinstea și nedreptatea. Acestea i-au înnegurat mintea și inima regelui Irod, care l-a dat pe marele profet la moarte chiar împotriva propriei lui dorințe. De obicei, se spune că în ziua de pomenire a morții sale se postește pentru ca și noi, prin acest act de asceză, să ne ferim de păcatele care au condus la moartea Botezătorului.

Profetul Ioan este prezent în paginile Sfintei Scripturi, remarcându-se prin cuvintele sale paradigmatice rostite la adresa Fiului Omului, a Cărui activitate pu­blică o prefațează. Ioan își începe misiunea cu aceleași cuvinte rostite de Domnul Hristos: „Pocăi­ți-vă căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!”

La Iordan săvârșește Botezul Fiului lui Dumnezeu, mărturisind că el are nevoie de botezul Celui venit, dar se supune îndemnului dumnezeiesc să împlinească atunci „toată dreptatea”, adică dreptatea care vine din Lege. El spune tuturor despre Hristos că este „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (cf. Ioan 1, 29). Acest titlu devine un nume hristologic fundamental în Biserică.

Atunci când Ioan îl numește pe Hristos „Mielul lui Dumnezeu”, prefigurează prin acest titlu destinul mesianic al Domnului, în mod special Jertfa Sa pentru ispășirea păcatelor lumii. Aici este prezentată o imagine blândă și milostivă a Fiului lui Dumnezeu. Dar Botezătorul nu avea numai această percepție în mintea lui. Să ne aducem aminte ce spune în alte ocazii: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă”; „Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 3, 7-8; 10). Ioan Botezătorul îl vestește prin aceste cuvinte pe Mesia – „securea” lui Dumnezeu, Care vine să pună capăt nedreptăților și să pedepsească încă din această lume pe cei păcătoși. Prin viața sa ascetică și intransigența față de păcate, Ioan vestește judecata și mânia lui Dumnezeu care trebuiau să se manifeste într-o lume decadentă. El aștepta judecata și dreptatea divină. (…)

De la modelul Botezătorului Ioan și în special de la Mesia, „Mielul lui Dumnezeu”, învățăm că înțelepciunea dumnezeiască manifestată în planul divin de mântuire a lumii ne arată că judecata dreaptă și înfricoșătoare se înfăptuiește numai după ce Dumnezeu a revărsat cu belșug asupra lumii mila și iertarea Sa, harul sfințitor și puterea de a călca peste puterile răului. Cu alte cuvinte, nu suntem trași la răspundere, nu suntem întrebați de binele pe care nu l-am făcut decât numai după ce noi am primit revărsarea bunătăților lui Dumnezeu și puterea de a să­vârși cele poruncite de Domnul Hristos. /https://.ziarullumina.ro