– … Să facem cunoștință…

– Numele meu este Kayani Raja Shahzad (în foto), sunt născut în Pakistan, iar în ultimii 15 ani am trăit în Dubai și Abu Dhabi, Uniunea Emiratelor Arabe. De peste un an de zile am părăsit o țară minunată pentru a veni în România, alături de soția mea și de familia ei.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pământul românesc? 

– Pentru mine nu este o diferență foarte mare între Pakistan și România pentru că, la fel ca și în Pakistan, în România aplicarea unor legi este deficitară. Sistemul polițienesc este și el uneori deficitar și câteodată nu este în sprijinul cetățenilor. Uneori nu mă simt în siguranță. După ora 20, dacă ies singur, siguranța mea poate fi pusă în pericol de către anumiți indivizi care folosesc droguri și atacă alte persoane pentru a le lua bunurile de valoare: telefon, bani. Dar cu toate acestea, România este casa familiei mele, și a mea implicit, și trebuie să recunosc că este o țară foarte frumoasă. Dacă și atitudinea unor oameni ar fi la fel, totul ar fi bine.

– Cum ați ajuns la Hunedoara? 

– Am cunoscut-o pe soția mea pe Facebook în urmă cu 10 ani. De atunci nu a trecut nicio zi în care să nu o rog să vină în Dubai să ne cunoaștem. Când în sfârșit a acceptat, ne-am întâlnit în Dubai și de atunci suntem nedespărțiți. Pentru că sănătatea ei nu îi permite să locuiască în căldura din Dubai, am hotărât să locuim împreună în România – la Hunedoara. Și așa am lăsat în urmă cel mai frumos oraș din lume și am venit în orașul de pe Cerna – Hunedoara.

– Sunteți angajat la o firmă privată. Cum sunteți privit de conducerea firmei și de colegii cu care lucrați?

– A fost foarte greu să îmi găsesc de lucru pentru că, neștiind limba română, nimeni nu voia să mă angajeze. Până la urmă am întâlnit o persoană deosebită, pe domnul Barbu Marius, unul dintre patronii firmei la care lucrez. Dumnealui, fiind vorbitor de limba engleză, a fost de acord să mă angajeze pentru o lună, timp în care trebuia să se lămurească dacă sunt potrivit pentru acest job. A fost foarte mulțumit și mi-a prelungit contractul pe perioadă nedeterminată. Colegii, de asemenea,   m-au primit cu brațele deschise și m-au ajutat să învăț tot ceea ce era nevoie. Chiar și limba română.

– V-ați integrat repede în „focul” activității zilnice? 

– Datorită unor oameni minunați, care au fost permanent alături de mine, pot să spun că, destul de repede.

– Așadar, locuiți în Hunedoara. Cum apreciați relația cu oamenii din jur? 

– Toată familia soției mele, cei doi copii și soacra mea m-au primit cu brațele deschise, ca de altfel vecinii noștri și prietenii soției mele.

–  Ați avut  incidente cu persoane pe care nu le cunoașteți? 

– Din păcate, da. La început, când ieșeam singur pe stradă eram înconjurat imediat de persoane necunoscute, care îmi puneau tot felul de întrebări pe care nu le înțelegeam. Au încercat să-mi fure banii și telefonul. Dureros a fost pentru mine atunci când soția mea a fost implicată într-un accident rutier și transportată la spital. Acolo mi s-a interzis accesul în Unitatea de Primiri Urgențe. Poate așa au fost restricțiile interne ale spitalului în cauză și eu le-am respectat.

–  Care vă este gândul de viitor? 

– Îmi doresc să încerc înființarea unei afaceri a mea în România – la Hunedoara, să îmi reîntregesc familia, pentru că fiica mea este încă în Pakistan. Doresc să trăiesc alături de ai mei în liniște și bună înțelegere. Eu nu am venit în România pentru bani sau pentru accesul facil în Europa. Eu am venit pentru soția mea și pentru copiii noștri pe care vrem să îi creștem împreună.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș