Un scurt popas la Liceul Tehnologic Energetic ,,Dragomir Hurmuzescu”, Deva. Unul dintre interlocutori ne-a fost prof. Monika HOMPOT, care cu amabilitatea ce o caracterizează, ne-a relatat:

– Starea în care ne aflăm ne-a forțat să fim părtași ai unei schimbări radicale care presupune adevărate revoluții, șocuri în structura sau funcționarea organizației prin regândirea utilizării tehnologiei, dar și restructurarea organizării, structurii și culturii școlii.

Aceste schimbări transformaționale ne-au determinat să abordăm procesul didactic dintr-o altă perspectivă prin înlocuirea în totalitate a interacțiunilor face-to-face cu elevii și colegii cu întâlnirile mijlocite de aplicațiile din mediul virtual. Trecerea de la procesul instructiv-educativ desfășurat în cadrul grupului educațional și bazat pe relații psihologice directe, nemijlocite, de tipul față-în-față, la derularea activităților didactice, exclusiv prin mijloace moderne de comunicare online, poate conduce la schimbări perceptive ale paradigmei educaționale.

Această nouă abordare a educației trebuie să fie direcționată în spiritul dezvoltării autoeducației, atât a cadrelor didactice, cât și și a elevilor, pentru că nimeni nu a fost pregătit pentru învățarea în totalitate în mediul online. Cadrele didactice au fost provocate să se adapteze rapid și să transmită un mesaj important elevilor: învățarea continuă dincolo de școală și cu instrumente online accesibile tuturor și multă determinare; se poate face progres; se pot încuraja elevii să învețe și să lucreze independent.

Situația nou generată, neexperimentată și neadaptată s-a concretizat rapid într-o învățare de tip online, sincronă, care a fost inițial abordată cu scepticism de către cei mai mulți profesori și cu entuziasm și curiozitate de către cei mai mulți elevi.

În acest context, profesorii au fost nevoiți să integreze într-un timp foarte scurt TIC și noile tehnologii de predare în programele lor de instruire. Organizarea procesului de învățare în mediul online presupune o pregătire specială, nu numai din perspectiva adaptării și gestionării conținutului, a asigurării mijloacelor necesare procesului de instruire, a flexibilității metodologiei de predare, ci, mai ales, din perspectiva pregătirii resursei umane (profesori și elevi, deopotrivă) pentru o astfel de experiență didactică.

Ca urmare, după aproximativ două luni de școală, după începerea anului școlar 2020-2021, ne-am trezit din nou în situația de a interacționa cu elevii, de acasă. Eram deja oarecum familiarizați, atât noi, cadrele didactice, cât și elevii, cu platformele educaționale online, cu ajutorul cărora trebuia să ne desfășurăm activitatea. Au fost create conturile pentru profesori și elevi pe platforma educațională G Suite de la Google și am început să ne realizăm lecțiile și să creăm teste pe această platformă. Aplicația are multe facilități, și pentru mine, profesor de chimie și fizică, nu a prezentat nicio problemă în a le studia și utiliza. Am participat la cursuri și webinarii de utilizare a platformelor educaționale Google, mozaWeb, ASQ, Quizz și am învățat să le utilizez. Elevii s-au adaptat ușor, iar eu cred, că în afară de experimentul didactic pe care trebuia să-l folosesc la lecții pentru a pune în evidență fenomene fizice și reacții chimice, ora de curs a decurs foarte bine. În absența laboratorului de fizică – chimie, experimentele au fost prezentate virtual, dar și așa, cred că am reușit să formez competențele care trebuie formate, la fiecare nivel de clasă, la disciplinele pe care le predau. Interacțiunea online cu elevii a fost diferită și ea de interacțiunea fizică, din sala de clasă/laborator, deoarece a trebuit să am grijă ca toți elevii să fie conectați activ la lecție, să răspundă la întrebări, să se implice activ în procesul de predare-învățare-evaluare. Din fericire pentru mine, toți elevii au avut acces la internet și mijloace tehnice adecvate, astfel încât conectarea la orele online a fost posibilă și elevii nu au absentat.

Oricât de bine ne-am descurcat însă, ne dorim cu toții să revenim în clase, deoarece această modalitate de interacțiune are valențe limitate și utilizată exclusiv, nu îndeplinește toate funcțiile pe care socializarea față în față le îndeplinește.

Am înțeles, că școala online reduce riscul infectării populației cu virusul SARS-CoV-2, un virus extrem de contagios, în special în condițiile supra-aglomerării binecunoscute din școlile din România. Vorbim de mediul urban, desigur, adică acolo unde învață cea mai mare parte dintre elevi. De asemenea, știm că, în țările civilizate școala a îmbrățișat de multă vreme digitalizarea, încercând să rămână în ritm cu noile generații care se „digitalizează” de la o vârstă fragedă.

Educaţia digitală însă, nu este doar despre elevi și școală, este o adevărată provocare pentru triunghiul elev-părinte-profesor. De aceea, succesul sau eșecul ei, este covârșitor determinat de echilibrul între toate aceste trei laturi. Noi, profesorii, susținuți de părinți, a trebuit și va trebui să facem tot ce este efectiv posibil, pentru ca acest triunghi să funcționeze ca unul echilateral.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș