Cultura.

SÂMBĂTA MARE: Ultima zi din Săptămâna Patimilor și din Postul Paştilor

Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor şi ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, aşteptăm Învierea Lui. De obicei, în Sâmbăta mare se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină.

Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit „Mielul lui Dumnezeu”, simbolizând sacrificiul său desăvârșit.

Înaintea marelui eveniment, la nivel „micro”, în casele oamenilor, în paralel cu această aşteptare, se mai întâmplă încă multe pregătiri gospodăreşti şi menajere.

Se spune că este bine să încerci să fii treaz toată ziua dacă vrei să ai noroc și belșug în toate pe tot parcursul anului. Așadar, nu e bine să dormi, să trândăvești, ba chiar se pot face anumite treburi pe care le-ai lăsat baltă în Joia Mare, căci în Vinerea Patimilor nu se muncea deloc.

În bisericile creștin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare se citesc Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiți Psalmi și binecuvântările Învierii, iar la 12 noaptea, preoții rostesc de trei ori „Hristos a înviat!”..

Tradiţia spune că aceasta este ziua în care se sacrifică mielul şi se gătesc bucatele tradiţionale.

Este o zi în care nu se doarme, ci se pun la punct ultimele rămăşiţe de dezordine a caselor şi se fac ultimele retuşuri la hainele de Paşti.

Ultima zi din Postul Paştilor, Sâmbăta Mare, este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică.

După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.

Totodată, Sâmbăta Mare rămâne pentru multe gospodine ziua în care pregătesc majoritatea mâncărurilor, desăvârşesc curăţenia în case şi au grijă ca toţi din familie să poată îmbrăca hainele potrivite la slujba de Înviere şi în ziua de Paşti.

În trecut se obişnuia ca mielul pascal să fie sacrificat în Sâmbăta Mare, iar mâncărurile tradiţionale erau preparate tot în această zi: drobul („guşiţa”), ciorba şi friptura de miel.

Tot Sâmbăta se prepară şi Pasca, pâinea care intră în compoziţia „paştilor” primite la biserică după slujba de Înviere. Momentul frământării rituale a pascăi primeşte de multe ori valenţe mistice, prin forma care se dă aluatului (acesta poate trimite la naşterea sau la moartea lui Iisus).

Despre acest aluat se crede că are puteri magice, iar din această cauză, gospodinele obişnuiau să „dea” din puterile lui şi gospodăriei: se ungeau pomii cu aluat din acesta, de pe mâinile gospodinelor, pentru a le asigura rodirea, se semăna vegetaţia din grădină în această zi sau se chiar făcea o pască specială pentru animalele din jurul casei (vite etc) pentru un trai sănătos şi prolific.

O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători.

Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.

În această zi, mai ales la țară, oamenii ung pomii cu aluat pentru ca aceștia să fie roditori și seamănă vegetația din grădină.

În unele zone rurale din sudul țării se prepară o pască specială pentru animalele din grajduri. Dacă acestea le mănâncă din prima, fără răsuflate, înseamnă că va fi un an bun din punct de vedere agricol.

Dacă, dimpotrivă, vitele sau caii nu sunt satisfăcuți de pasca specială, atunci va fi un an mai greu pentru recolte.

Pentru a avea parte de prosperitate, se alege un ștergar, cel mai frumos prosop din casă și se așază deasupra obiectelor și preparatelor care vor fi sfințite de preoți.

Ca să ai noroc și să fii ferit de boli, este bine să pui pe masă un ou roșu, o bucată de prescură sfințită, pască, cozonac, făină, salată de hrean, dar și o lumânare albă.

Din toate acestea se poate gusta doar după miezul nopții, după încheierea slujbei Învierii și după ce oamenii primesc lumina sfântă care sosește de la Ierusalim.

Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfinţit.

În coş se asează un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câţiva câţei de usturoi şi o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au, în semn de preţuire a sărbătorii şi de mândrie personală.

În noaptea din Sâmbăta Mare nu se doarme. Se spune că în această noapte, cerurile sunt deschise şi Domnul vede înăuntrul fiinţelor, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit.

Cel mai bun moment pentru formularea năzuinţelor este când bat clopotele de Înviere, acestea se vor împlini şi rezultatul lor va dura tot anul./www.alba24.ro