Dialog cu pr. dr. Achim Alin Nicușor – paroh Teliucu Inferior.

– Se vorbește prin parohie că sunteți un preot apreciat și iubit de credincioși. Cum comentați?

– Vă mulțumesc pentru această întrevedere! Trebuie să recunosc, încă de la bun început, că m-ați pus în încurcătură… Niciodată nu m-am gândit la acest aspect și de aceea un răspuns limpede la această întrebare nu am. Când am fost numit ca preot paroh la Teliucu Inferior, singura mea grijă a fost aceea de a sluji cât mai bine, lui Dumnezeu, la Sfântul Altar. Nu am purtat niciodată grija de a plăcea oamenilor, dar, probabil, grija de a sluji frumos și dedicat lui Dumnezeu s-a concretizat, de-a lungul anilor, și într-o anumită apreciere din partea credincioșilor.

– Cum funcționează, la nivelul parohiei, activitatea serviciului social?

– Ca în orice parohie, grija preotului nu este doar aceea de a sluji în biserică, ci și aceea de a se pleca, pe cât posibil, asupra tuturor problemelor credincioșilor. În parohia noastră nu avem un serviciu social instituționalizat, aș zice, însă activitatea Comitetului Parohial este foarte eficientă, în sensul că mereu sunt sesizate probleme de ordin social, în comunitate. În acest caz, se întrunește Consiliul Parohial împreună cu Comitetul Parohial, se analizează situația și se iau măsurile care se impun, de cele mai multe ori cei în cauză fiind ajutați de parohie fie cu bunuri, fie cu bani, după caz.

– De serviciul misionar beneficiază mulți credincioși?

– Neavând un serviciu social concretizat de exemplu într-o cantină socială, sau after-school sau altceva de acest fel, numărul beneficiarilor activităților noastre social-misionare variază de la an la an. Noi avem un serviciu social extrem de dinamic, dar și flexibil, astfel încât ne organizăm din mers, pe parcursul anului, în funcție de problemele sociale care se ivesc. Dar dacă doriți o cifră, măcar orientativă, aș zice că ea fluctuează undeva între 20 și 30 de familii care beneficiază de servicii sociale, iar în ceea ce privește serviciul misionar, răspund solicitărilor tuturor credincioșilor de fiecare dată când este necesar.

– Punctați-ne ceva din realizările serviciului cultural.

– La acest capitol subliniez buna colaborare pe care o avem cu Școala gimnazială din localitate. La sărbătorile mai importante elevii vin la biserică, împreună cu profesorul de religie și alți profesori și ne încântă fie cu un buchet de pricesne sau colinde, după caz, noi răsplătindu-i, evident, cu dulciuri, fie vin pentru lecții deschise la biserică, fiindu-le prezentate și explicate concret diferite obiecte de cult la care nu au acces altundeva… Am avut, de asemenea, la biserică expunere de obiecte tradiționale și religioase, hand-made, cu vânzare, făcute de elevi. De asemenea, am fost, în colaborare cu primăria locală, cu credincioșii, în diferite pelerinaje prin țară, iar la căminul cultural din localitate se organizează în fiecare an evenimente cultural-religioase cum ar fi șezători tradiționale cu colinde, mărțișoare cu tradiții populare și pricesne și alte activități cultural-religioase.

– Despre serviciul pentru tineret, ce ne puteți spune?

– Cred că acest aspect este punctul vulnerabil al oricărei parohii. Este foarte greu. Din păcate, tinerii își anihilează nevoia de Dumnezeu prin ceea ce le oferă internetul, smartphone-ul, jocurile pe telefon etc. Este foarte greu. Ei și-au creat din tehnologie o lume virtuală, a lor, de unde pot fi scoși cu greu. Nu zic că tehnologia și internetul nu sunt bune. Sunt foarte bune și utile, dar trebuie folosite cu discernământ, iar tineretul nu are acest discernământ. În orice caz, în biserica noastră, în ultima vreme vin mulți tineri, totuși, și se îndrăgostesc mai ales de citirea și cântarea de la strană. Iar la această întrebare am răspuns parțial și la întrebarea de mai sus, când am expus colaborarea cu școala din localitate.

– Și în finalul dialogului, prezentați-ne agenda de lucru a serviciului social-gospodăresc.

– Din întrebările de mai sus am observat că dumneavoastră ați accentuat numai dimensiunea social-filantropică și culturală a Bisericii. Totuși, țin să vă amintesc faptul că aceasta, deși importantă, nu este cea esențială. Nu trebuie confundată Biserica cu o organizație social-filantropică omenească. Rostul esențial al Bisericii este acela de a-L dărui pe Hristos oamenilor…, de a-i îndruma pe oameni pe calea către Dumnezeu, căci, în fond, creștinul nu trăiește pentru viața aceasta, ci trăiește în viața aceasta construindu-și veșnicia în și prin biserică. Toate activitățile social-filantropice ale parohiei noastre au avut mult de suferit din cauza pandemiei, în ultimii doi ani. Cu toate acestea, nu am stagnat. Bisericile parohiei, căci sunt trei, au fost și sunt permanent îngrijite și înfrumusețate, iar, printre altele, dacă anul trecut am reușit să schimbăm acoperișul casei parohiale, anul acesta ne propunem să achiziționăm un sistem de încălzire al bisericii parohiale, mai performant.

– Ce gânduri transmiteți credincioșilor din parohie?

– Le transmit în primul rând rugăciunile mele… Apoi, ca gând, sau îndemn, să nu uite care sunt elementele care îi definesc ca fiind ceea ce sunt. Adică: credința în Dumnezeu, identitatea de limbă, tradițiile culturale și valorile naționale, rostul esențial al familiei pentru o societate sănătoasă etc. Și le mai transmit ceva: atunci când suntem în biserică „toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm“, iar când ieșim din biserică, duhul dobândit la Sfânta Liturghie să-l purtăm cu noi în familie și societate până la următoarea Sfântă Liturghie.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș