“Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victima ci complice“ – George Orwell

La data de 21 decembrie 1989, datoria externă a Româ­niei, estimată la 12 mili­arde de dolari americani, era achitată integral. Valoarea PIB (Produsul Intern Brut) era de 800 miliarde lei, adică de aproximativ 53,6 miliarde USD, la un curs mediu de schimb de 14,92 lei /dolar. Exporturile totalizau aproximativ 10,5 miliarde USD.
În 1989, industria şi construcţiile deveniseră sectoare importante ale economiei, ca aport financiar la producţia naţională.
În 1988, media europeană a PIB-ului pe locuitor era de 9.725 USD, în timp ce în România această era de 2.624 USD. Potrivit Eurostat, în anul 2015, media PIB în Uniunea Europeană era de 27.300 euro, pe cap de locuitor, în timp ce în România a fost de 7.500 euro. În anul 1989, aproximativ 58% din venitul naţional era realizat din industrie, 17% din servicii şi numai 15% din agricultură.
La sfârşitul anului 1989, populaţia salariată reprezenta 73% din totalul populaţiei. România avea peste 8 milioane de salariaţi, dintre care 3,84 milioane erau angajaţi în sectorul industrial şi erau 3,6 mili­oane de pensionari. În 2015, numărul angajaţilor era de aproximativ 6,1 milioane, iar cel al pensionarilor era de 5,2 milioane.
Salariul minim pe economie, în anul 1989 era de aproximativ 2.000 de lei, adică 135 USD. În anul 2015, salariul minim pe economie era de 1.050 lei. Ve­niturile realizate de către sa­lariaţi şi ţărani nu reprezentau valoarea şi eficiența reală a muncii prestate, ci era doar o valoare globală. Astfel că o consecinţă directă a fost lipsa motivaţiei şi îndepărtarea ro­­mâ­nilor de rezultatele muncii lor, ceea ce a dus la efecte socio-economice dezastruoase: nepăsarea şi lipsa de răspundere. Toţi aveau un loc de muncă asigurat, indiferent dacă produceau sau nu ceva.
Piaţa economică se reducea la desfăşurarea actelor de vânzare-cumpărare, în ceea ce priveşte aprovizionarea teh­nico-materială a întreprinderilor şi la trecerea în consumul populaţiei a bunurilor econo­mice necesare. Preţul, dobânda, creditul, salariile, impozitele şi taxele erau dirijate de la centru şi nu reflectau raportul real dintre cerere şi ofertă, atât în ceea ce privește piaţă internă, cât şi cea externă. Concurenţa nu avea rolul de a echilibra piaţă, astfel că eficienţa şi rentabilitatea agenţilor economici nu reflectau realitatea. Echilibrarea balanţei comerciale se realiza prin creşterea forţată e exporturilor şi prin reducerea drastică a importurilor, fapt care a avut consecinţe grave asupra satisfacerii cererii de pe piaţă internă şi asupra dezvoltării economiei pe termen lung şi mediu.
Scăderea producţiei, destructurarea CAER al ţărilor socialiste şi pierderea pieţelor de desfacere, simultan cu libe­ralizarea preţurilor şi a cursului de schimb valutar au adus economia românească într-o situaţie catastrofală, din care cu greu am reuşit să ieşim. Va reuşi planul de regionalizare a României să relanseze economia românească şi să ducă la o creştere a nivelului de trai al populaţiei?
Se vorbeşte mult, în ultima perioada, despre regiona­li­zarea României şi despre cât de importantă este aceasta pentru dezvoltarea economică a ţării. Mi-am pus întrebarea dacă nu cumva acest plan ascunde o cu totul altă intenţie.
Să ne referim, mai întâi, la aspectul economic al problemei şi la ce va aduce această regionalizare. Exceptând Bu­cu­reştiul şi încă patru judeţe (Braşov, Cluj, Constanţa şi Prahova), care au devenit şi mai prospere, celelalte judeţe au înregistrat scăderi economice importante. La nivel regional, doar două din cele opt regiuni de dezvoltare şi-au crescut ponderea PIB în ultimul deceniu: Regiunea Bucureşti – Ilfov şi Regiunea de Sud – Est. Trebuie menţionat faptul că regiunea capitalei creşte din punct de vedere economic, de mai bine de un deceniu, fără să urmeze o strategie anume, fără alocări de la buget. Mai mult decât atât, această regiune primeşte cel mai mic procent din taxele colectate la nivel regional. Cu toate acestea, există o creştere economică susţinută, faţă de celelalte regiuni.
Actualul tipar al regiona­lizării nu va determina migrarea centrului de creştere economică, dinspre zonele dezvoltate către celelalte regiuni, ci dimpotrivă, va avea efect contrar. Astfel, se va ajunge la o dezvoltare economică inechitabilă, la o concentrare a forţei de muncă în marile oraşe. Acest plan al regionalizării economice nu va rezolva problema şomajului din oraşele mici şi mijlocii şi, implicit, nu va duce la creşterea nivelului de trai al populaţiei. Managementul defectuos de la nivel local, lipsa implicării autorităţilor locale şi teritoriale în atragerea de fonduri europene, precum şi lipsa unei strategii economice coerente, vor conduce la discrepanţe importante între regiuni.
În concluzie, regionalizarea, făcută pe structura economică actuală este sortită eşecului.
Celălalt aspect al regionalizării mi se pare de o importantă covârşitoare, datorită implicaţiilor sale geo-politice. Planul regionalizării a fost iniţiat de către Traian Băsescu, la ordinul Bruxellului, şi continuat cu obedienţă de Klaus Werner Iohannis şi de guvernul lui tehnocrat. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestui aşa-zis plan de dezvoltare economică regională? Din declaraţiile primului-ministru nu putem înţelege decât că trebuie să ne aliniem directivelor Uniunii Europene, adică să ne supunem ordinelor venite de la Bruxelles. Uniunea Europeană doreşte federalizarea Europei şi crearea de noi zone de influenţă, iar țara noastră, ca membru cu drepturi „depline”, trebuie să se conformeze. Ce se ascunde, deci, în spatele acestui plan de regionalizare? Cred că răspunsul este evident pentru toată lumea: FEDERALIZAREA. Împărţirea României în federaţii, nu stim dacă o fi bine sau o fi rău , dar vedeţi alte ţări, unde a dus la ruperea ţării respective şi pierderea teritoriilor identităţii naţionale. Este vorba des­pre încălcarea gravă a Con­sti­tuţiei României.
Sâmbată, 2 februarie a avut loc la Haţeg la inițiativa GST Bucureşti si a Ordinului Marilor Industriaşi o dezbatere cu mai multe asociaţii şi fundații din ţară , făra a participa cineva din mediul politic, intitulată ,,România Încotro”. Au fost prezente printre altele ,,Fundaţia Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, Preşedinte ec.Ioan Strajan, Conducerea revistei ,,Dacoromania “, Profesori de la Politehnica din Bucuresti, din Cluj, Alba, Generali în re­zervă, istorici, economiști, ingineri de specialitate etc. Buna dispoziţie a fost asigurată de actriţa Doina Ghiţescu de la Teatrul Naţional din Bucureşti, de un fost solist instrumentist care a colaborat cu formaţia “Mondial” şi o orchestră cu solişti din Haţeg. S-au cântat cântece dedicate României şi s-au recitat poezii de Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Ioan Alexandru. Întâlnirea a fost de bun augur ca între prieteni, foști colegi de facultate care doresc ca România să fie o ţară prosperă si să rămână un stat naţional. Meritul organizării acestei întâlniri se dato­rează în primul rând Pre­şe­dintelui Ordinului Marilor Industriaşi General Ştefan Mateescu si Dr. Jurist Norica Claudia Muja de la Ministerul Dezvoltării şi vicepreşedinte OMI. La această dezbatere a participat şi o înaltă faţă bise­ricească de la Chişinău. După lungi dezbateri şi luări de cuvânt s-a ajuns la o concluzie că cele dezbătute trebuie sa fie transcrise într-o scrisoare care va ajunge la Preşedinţie, Prim-Mi­nistru şi Preşedinţii celor două Camere. S-a constatat că după 29 ani, România se îndreaptă spre un capitalism rapace şi o democraţie haotică. Există o ură şi o dezbinare mai crâncenă ca oricând în sânul socie­tății româneşti.
Clasa politică nu a făcut mai nimic pentru popor, nu a reuşit decât să ajute la o demolare etapizata a ţării, incat marea majoritate a populației nu are habar pe ce drumuri sa meargă si cum va fi să arate viitorul trasat măcar în linii generale. Şi ce ar fi de făcut? Nu ştiu, o spun cu toată sinceritatea. Am fost integraţi în Uniunea EUROPEANĂ cu o caragielească iro­nie. Pentru că nu eram pre­gătiţi, nu din vina noastră. Ci din vina sforarilor care ne doreau acolo din mai multe interese: piaţa de desfacere şi ca frontieră geopolitică. Manipularea în fundul gol este mai bună ca orice când vrei ceva. Şi conducătorii noştri au contribuit la ajungerea noastră în fundul gol. Europa aceea aristocratică, infatuată, etilistă ne ţine în chingi, iar Guvernele fac jocul celor din afară. Am văzut cum polonezii, ungurii, cehii, slovacii au inteligenţa şi abilitatea necesară, la care se adaugă patriotismul să-şi apere interesele naţionale fără să se sperie de MCV-uri, că vor fi daţi afară, etc. Am văzut la această întâlnire niste patrioţi adevăraţi. Menţionez aici o persoană cu sânge de român, colonelul în Rezervă Velu Căluşer, un solist şi un patriot desăvârşit, un creştin adevărat. Dar să nu uităm calitatea de om. Depune suflet în orice acţiune patriotică, mai bine spus un om care-şi iubeste cu adevarat Ţara.
Domnul Primar Marcel Goia a avut amabilitatea să vină la această dezbatere unde a adus la cunoștința celor prezenţi multe lucruri pe care le întâmpina zi de zi fiind obstrucționat de această birocraţie, care cu toţi banii daţi de PSD, nu a schimbat mentalitatea fiecărui individ din domeniul public. Poate dacă o parte din cei 141 miliarde cheltuiți pe ascultări în perioada 2004-2016 mergeau pentru infrastructura si mo­dernizarea statului roman nu se ajungea ca tara sa fie la o răscruce.
Întâlnirea s-a încheiat cu o vizită la Mânăstirea Prislop, la Tronul Străbunilor şi Cetatea Haţegului. Am simțit la această întâlnire că încă sunt şi suntem cu adevărat români. MULŢUMIM Organizatorilor şi tuturor participanților la întâlnirea de la Haţeg. MULŢUMIM Dlui Cornel Poenar şi Colectivului Accent Media că ne-a dat prilejul să publicăm câteva rânduri despre această intalnire. Poate această mână de oameni se schimbe ceva în bine.
,,Ipocrizia partidelor politice, care condamnă corupţia şi traseismul politic, când le sunt victime, dar profita din plin de ele ori de câte ori au ocazia.”
“Toţi corupţii, toţi penalii, traseiştii şi venalii -Sunt de condamnat la voi, -Da-i primim cu drag la noi!!“

Al dumneavoastră acelaşi Prof.Ioan Romeo Mânzală