Universitatea Politehnica Timișoara și Academia Română, filiala Timișoara, au evocat luni, 12 aprilie 2021, în cadrul unui eveniment comemorativ, amintirea profesorului, rectorului și academicianului Rectorului Ioan Anton, personalitate care a marcat decisiv, pentru mai mult de jumătate de secol, destinele Politehnicii din Timişoara şi ale Academiei Române. Evenimentul, organizat în sistem hibrid, parțial la Biblioteca UPT (unde a fost, de altfel, organizată și o expoziție cu lucrările academicianului Ioan Anton) și online, pe Zoom și pe Facebook, a fost moderat chiar de nepotul academicianului, un demn urmaș, care l-a urmat în carieră, la Facultatea de Mecanică, prof.univ.dr.ing. Liviu Anton.

În cuvântul de deschidere, rectorul Universității Politehnica Timișoara, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, a evocat personalitatea deosebită a celui care a fost cel mai longeviv rector al instituției și cu cele mai mari realizări, în perioada căruia Politehnica timișoreană a ajuns la cea mai amplă extindere.

Președintele filialei timișorene a Academiei Române, acad. Dan Dubină, a subliniat activitatea academică a lui Ioan Anton, începând de la primirea ca membru corespondent în Academia Română, în 1963, susținut de personalități ale Politehnicii timișorene, cum sunt academicienii Corneliu Mikloși, Ștefan Nădășan sau Ilie Murgulescu, și până la Școala pe care a creat-o sau noile direcții de cercetare în domeniul mașinilor hidraulice.

Unul dintre foștii rectori ai Universității Politehnica Timișoara, prof.univ.dr.ing. Ion Carțiș, s-a referit la modul în care a colaborat cu academicianul Ioan Anton, pe care l-a văzut ca un om cu viziune, care a înțeles direcția în care se îndreaptă țara, necesitatea industrializării, și a acționat în consecință. Astfel, în mandatul său, Politehnica a ajuns la cel mai mare număr de studenți, cel mai mare număr de cadre didactice, prin atragerea către învățământ a celor mai performanți absolvenți, dar și cea mai importantă dezvoltare a bazei materiale, cu cele mai mari investiții, menționând, totodată, și atenția deosebită pe care rectorul Ioan Anton a acordat-o sportului politehnist.

Prof.univ.dr.ing. Liviu Anton, nepotul academicianului, a rememorat câteva dintre trasăturile lui Ioan Anton, așa cum le-a văzut și în familie, cu perioada școlii și a studenției, cu persoanele care i-au influențat viața și cariera, cu admirația și respectul pe care le-a avut mereu pentru profesorii săi, cu grija cu care și-a apărat colegii de problemele cu regimul comunist, dar și cu edificarea Politehnicii moderne de azi, atât din punct de vedere organizatoric, cât mai ales al bazei materiale, în mandatul său fiind construite 28 de clădiri noi.

Prof.univ.dr.ing. Ilare Bordeașu, cel care conduce în prezent catedra și departamentul în care a activat și Ioan Anton, s-a referit în special la perioada studenției, în care l-a avut ca profesor, fiind un adevărat model pentru generații de studenți, dar și de dascăli.

Fiz.dr. Ladislau Vekas, directorul Centrului de Cercetări Tehnice Fundamentale și Avansate din cadrul Academiei Române, care îl are ca director onorific pe academicianul Ioan Anton, s-a referit, în discursul său, la activitatea de cercetare derulată atât în cadrul Institutului Politehnic Timișoara, cât și al Academiei Române, la brevetele de invenție deținute și la Școala pe care Ioan Anton a format-o în domeniul fluidelor magnetice și a aplicațiilor acestora.

Prof.univ.dr.ing. Romeo Susan-Resiga, director al Centrului de Cercetări în Ingineria Sistemelor cu Fluide Complexe, a vorbit în calitatea sa de „discipol” al academicianului Ioan Anton care, chiar dacă pentru o perioadă mai scurtă, l-a marcat profund. În cuvântul său, acesta s-a referit la Școala timișoreană de mașini hidraulice, dezvoltată îndeosebi de Ioan Anton, dar și despre dimensiunea internațională a operei sale științifice, actuale și în ziua de azi.

La finalul evenimentului, prof.univ.dr.ing. Liviu Marșavină, prorector al Universității Politehnica Timișoara, i-a înmânat o plachetă „Ad Honorem” fiului academicianului, prof.univ.dr.ing. Anton Anton.

Personalitate de prim rang a UPT, Ioan Anton şi‐a îndreptat paşii spre Politehnica din Timişoara, în perioada 1943‐1948, obținând diploma de inginer cu distincția Magna cum Laude, sub îndrumarea magistrului său, acad. Aurel Bărglăzan. Cariera profesională în Politehnică  s‐a împletit cu cea de cercetător  ştiințific în cadrul Academiei Române – Filiala Timişoara, începând cu anul 1951. Întreaga carieră didactică şi ştiințifică a acad. Ioan Anton s‐a contopit cu dezvoltarea Politehnicii timişorene, la care a contribuit decisiv ca prodecan (1951‐1953) şi decan (1961‐1963) al Facultății de Mecanică, prorector (1963‐1966) şi rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1971‐1981).

Rectorul Ioan Anton  şi‐a lăsat cea mai puternică  amprentă  asupra dezvoltării Politehnicii din Timişoara, atât prin spiritul insuflat cadrelor didactice şi cercetătorilor ştiințifici, prin exemplul personal de efort continuu dus până la limita sacrificiului, lăsând în urmă o moştenire remarcabilă, concretizată şi prin îmbogățirea patrimoniului campusului universitar cu spații didactice, laboratoare de cercetare, cămine studențeşti  şi cantine, regăsite în 28 de clădiri. Adevărat formator de  Şcoală, Ioan Anton rămâne un reper pentru zeci de generații de studenți, ingineri, dascăli şi cercetători ale căror destine se împletesc cu renumele Politehnicii timişorene.

Academicianul Ioan Anton se înscrie la loc de cinste în panteonul Academiei Române, al cărei vicepreşedinte a fost în perioda 1974‐1990, respectiv preşedinte ad‐interim în 1981‐1984. Filiala din Timişoara a Academiei Române îi datorează în covârşitoare măsură statutul de puternic centru de cercetare ştiințifică. În peisajul cercetării ştiințifice româneşti, Ioan Anton rămâne incontestabil seniorul Maşinilor Hidraulice şi Cavitației, lăsând moştenire monumentalele monografii de Turbine Hidraulice, Cavitație şi Efecte de Scară Energetice şi Cavitaționale, dar  şi un număr impresionant de peste 250 lucrări ştiințifice.