Ne-a vorbit dr. Melinda-Ildiko MITRANOVICI, medic primar, șef secție obstetrică-ginecologie, Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara.

Cu ce am putea începe? Cu reluarea înceată a activității, încercând să creăm o nouă normalitate …S-a acceptat să ne reluăm activitatea, să ne ocupăm din nou de cazuri noncovid, respectând distanțarea și regulile de prevenire a infectării. Discret începe să crească natalitatea: pornind de la un timid scor de 33 nașteri pe lună, tot creștem. Reluarea activității a adus modificări și în structura spitalului: neonatologii ne oferă un sprijin crescut, asigurând prezența lor prețioasă în orice moment dificil pentru mame și pentru obstetricieni. Acest aport nesperat, cu efortul lor deosebit, crește încrederea viitorilor părinți în aceste timpuri în care ne-am obișnuit să sperăm cât mai puțin ca să nu fim dezamăgiți.

Și totuși… ca și o „luminiță”: vine o nouă recomandare din partea Ministerului să permitem unui aparținător să asiste, în limitele posibilităților medicale, la naștere! Ca o noua provocare, ne străduim să venim în sprijinul acestei inițiative care aduce atâtea satisfacții viitorilor părinți!

Ne-am reluat activitatea și cu celelalte cazuri, ginecologice. Aici lucrurile nu stau la fel de bine. Întâlnim pacienți care și-au neglijat problemele, din motive personale sau datorită pandemiei. Nu putem decât să ne străduim să-i tratăm, să-i echilibrăm, să-i programăm astfel încât să nu depășim momentul oportun pentru tratament. Le câștigăm încrederea că vor fi în siguranță în spital, că ne vom asigura că vom face totul pentru binele lor.

Limitările noastre? Respectarea acelor condiții de distanțare pentru siguranța pacientului, care încă ne obligă la amânarea cazurilor cronice, chiar dacă perioada de amânare s-a redus. Prezentarea pacienților într-o stare deplorabilă în unele situații, ceea ce face dificilă rezolvarea situației lor. Amenințarea cu valul 4 al pandemiei care aduce cu sine semne de întrebare cu privire la viitor…

Cum ne-a schimbat pandemia? E greu de stăpânit frica… frica să nu te îmbolnăvești la servici… frica să nu fi purtător și să îmbolnăvești pe cei dragi și vulnerabili… frica să nu îmbolnăvești pacienții… frica să mai trăiești pur și simplu… lupta cu lipsa de empatie a celor din jur… lupta cu cei care nu cred în virus… care de fapt nu cred în nimic… lupta cu lipsurile…. oboseala cronică…

Cum suntem acum? E interesant cât de plini de resurse suntem noi, oamenii! Cu toate dificultățile prin care am trecut, personal medical și pacienți deopotrivă, avem o poftă de viață de nestăpânit, care ajută să ne reluăm activitățile fix de unde le-am lăsat, reușim să alinăm suferința noi, cei din sistemul sanitar, cu o abnegatie prea puțin alterată de evenimentele precedente. Iar pacientul ni se adresează cu speranță și încredere.

Nu pot privi decât cu încredere spre viitor, în ciuda amenințărilor care planează asupra noastră din punct de vedere al deciziilor, mai  mult sau mai puțin bune, care se vor lua, în ce privește sectorul public/privat din sănătate. Cred că toate se vor rezolva în favoarea pacientului, fără să ne afecteze major pe noi, cei care îi îngrijim, un rol major avându-l dezbaterile publice.

Cu toții ne dorim în definitiv un sistem de sănătate cât mai bine pus la punct, centrat pe pacient.

Dar înainte de toate, doresc să ne reluam viața așa cum o știam, dar cu mai mult respect față de tot ce ne înconjoară!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș