În ultimă instanță, conflictul dintre vaccinați și antivacciniști e o reflecție teologico-politică a conflictului dintre catolici și protestanți. În timp ce primii considerau că mântuirea se dobândește prin ascultarea față de autoritatea eclezială care deține privilegiul exclusiv al interpretării Bibliei, cei din urmă considerau că fiecare credincios e liber să interpreteze Biblia după cum îl duce capul și să descopere de unul singur rețeta mântuirii.

În zilele noastre, vacciniștii consideră că dobândirea sănătății e mijlocită de ascultarea față de autoritatea științifică, pe când ceilalți consideră că ei știu mai bine ce e bine pentru ei și că problema sănătății, la fel ca problema mântuirii pentru protestanți, e o chestiune ce ține strict de conștiința individuală.

Vremea istorică pe care o trăim

Este dominată de conflictul și competiția între Neamuri, trupuri istorice și duhovnicești și “globalism”, ideologia “noului Babilon” și a platitudinii planetare. Acest conflict se desfășoară  în tot locul și în toată vremea, în mare și în mic. Sunt conflicte care  cuprind țări sau imperii, civilizații și continente dar, în același timp, aceleași mari confruntări au loc în săli de clasa, în gazete, între paginile unor cărți, în sufletul fiecăruia dintre noi. Uneori  pare că a rezista puternicilor zilei, “stăpânirilor”, ar fi un exercițiu în inutilitate și o lupta cu morile de vânt. Dar adevărul este altul.

În fiecare clipă și în tot locul, o singură persoană poate face o diferență între bine și rău căci, tot în fiecare clipă și tot în tot locul , fiecare dintre noi alege între bine și rău. Că așa este în  veci ne este arătat de către Sfânta Carte, care ne spune că Domnul era gata să cruțe Sodoma dacă între hotarele ei ar fi viețuit zece drepți. În importanța colosală a fiecărei persoane, în capacitatea ei de a influența cursul evenimentelor, stă de fapt toată frumusețea  istoriei. Această libertate a persoanei face  din istorie un proces  care nu poate fi prevăzut și nu poate fi dirijat, oricât de mult ar dori-o “puternicii” zilei, “stăpânirile” care, Slavă Domnului, s-au dovedit a fi întotdeauna trecătoare, vremelnice. Căci procesele istorice nu se dezvoltă în creștere egală, ci în una ondulatorie. Sumedenie de amănunte, care niciodată nu pot fi controlate ori dirijate, asigură pentru totdeauna imposibilitatea “planificărilor”. (În cuvintele lui Friedrich von Hayek nimeni nu poate stăpâni, “cunoașterea circumstanțelor particulare, în timp și spațiu”), spunea istoricul Alexandru Nemoianu. Nu știm cum se va încheia conflictul vremii noastre. Dar știm că el se va termina altcum decât ne imaginăm și, cu toată siguranța, altcum decât au  dorit și doresc cei care l-au pus în mișcare. Dar, dincolo de  acest fapt rămâne limpede că fiecare Neam și încă mai mult, fiecare individ are de făcut o alegere, are de spus “da” ori “nu” la  întrebări și situații limită, între bine și între rău. Iarăși nu trebuie să devenim dramatici sau să ne imaginăm că în chip necesar ni se cere să fim “eroici”. Există situații imediate care țin de moștenirea istorică și de “locuri”, care întotdeauna au memoria lor și propria lor voință de a fi. Ar trebui să avem doar minimală băgare de seama, discernământ, un strop de bun simt și de smerită îndrăznire. Căci există “locuri” în care se poate rezista la  ispita vremii. Această Țară Românească încă mai este o “gură de rai”!

În acest loc

Încă mai există o legătură personală între om și  natură. În acest loc  un om ca Ioan Banuș încă mai poate spune, “dacă prunii sunt bătuți cu prăjina mie mi se rupe inima”. În acest loc oamenii încă mai știu de la ce vacă beau lapte, din laptele căror oi mănâncă brânză, din ce porc mănâncă slănină, din a căror pruni le este făcută țuica.

În acest loc opțiunea pentru “globalism”  ar fi un act de demență colectivă și de jalnică lașitate personală. Un asemenea loc trăiește într-o altă dimensiune și de fapt în veșnicie, unde “timpul” istoriei  nu poate mușca dar unde acest timp istoric negativ poate fi întârziat. Un loc în care  înfăptuirea planurilor puse la cale de “comisari” nebuni poate fi amânată. Un asemenea loc poate câștigă timp. Și timpul nu este de partea stăpânitorilor, niciodată.

Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: “Ispită este viaţa omului pe pământ”.

Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite – de care nu putem fi cu totul scutiţi.

Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut.

Nu există o aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite.

Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi.

Una vine după alta şi totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindcă am prăpădit binele şi fericirea, cele de la început. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase.

Nu-i de ajuns să fugi ca să birui, ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri.

Cel care, fără să smulgă rădăcina răului, se fereşte numai de primejdii (prilejurile din afară), sporeşte puţin. Dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere.

 Vei birui mai sigur puţin câte puţin printr-o îndelungată răbdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi.

Sfaturile părintelui Arsenie Boca

”Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fi mângâiat.

Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite.

Se cade să veghem, mai osebit când se arată ispita, căci cu mult mai bine birui-vom pe vrăjmaş de nu-l vom lăsa să pătrundă în suflet, dându-l deoparte chiar în clipa când e gata să intre.

Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început. De ce alergam să ne îmbogățim? Omul este singurul animal care se consideră bogat în proporţie cu numărul şi voracitatea paraziţilor săi”.

Banii –  un mijloc cu care poţi avea totul

În afară de un prieten adevărat, o iubită sinceră şi sănătate solidă. Este mai bine să te menţii curat şi strălucitor. Tu eşti fereastra prin care trebuie să vezi lumea. În lumea asta în care există un mare entuziasm  pentru rescrierea istoriei, se dărâmă statui, se exorcizează trecutul, se modifică manualele școlare. Pe de alta parte, ideea schimbărilor de gen a dus la teorii halucinante, în special la denumirea părinților. Înțeleg că și unii reprezentanți ai partidelor au susținut la Bruxelles această teorie. În scurt timp vom asista la directive stranii și inițiative românești, inclusiv scrierea textelor biblice. Vom discuta cu părinte 1 sau părinte 2 ori partener 1 sau partener 2. Un singur lucru pot să mă întreb: de ce biserica tace? De ce înalții prelați nu fac scut în jurul bisericii? Oare persistă ,,haosul’ și la ei? O medalie înseamnă mersul unui compromis făcut, ori înseamnă chiar recunoașterea unor merite!

Dragi Prelați

Fiți mai activi, fiți mai originali ! Oare cu ce am greșit de ne conduc ,,ateii”? Ori noi am ales acolo în frunte foarte prost,  având o gândire execrabilă, ori prelații nu au făcut treaba cum trebuie îndrumând enoriașii să voteze pe acești iresponsabili, care s-au dovedit atei. Lumea este plina de falsitate. Încercați și veți reuși să convingeți lumea că chiar sunteți slujbașii lui Dumnezeu. Îndepărtați din jurul bisericii ,,jocurile de culise”și pe cei care ,,mimează” CREDINȚA.

Al dumneavoastră același creștin

 Prof.ing.Ioan Romeo Mânzală